Numele sau adevarat este Jeffrey Kagel si s-a nascut intr-o suburbie din Long Island, Statele Unite, in 1947. Face parte din acea generatie extraordinara care au fost adolescentii anilor '60-'70 si care, in felul lor, au schimbat lumea. Erau vremurile miscarii hippy si ale demonstratiilor pentru pace, vremurile blues-ului, rock'n roll-ului si ale LSD-ului, vremurile in care meditatia si maestrii spirituali ai orientului patrundeau in Statele Unite si aduceau o noua viziune spirituala asupra lumii. Aceasta generatie avea sa schimbe mai tarziu lumea stiintei, a afacerilor, a muzicii, si avea sa faca posibila marea transformare de constiinta a timpurilor noastre. Cel cunoscut astazi sub numele de Krishna Das a trait la maximum aventura acestei generatii. Viata sa ar putea constitui subiectul unui film sau al unui roman. Doua lucruri l-au urmarit pe intreaga traiectorie a devenirii sale: muzica si necontenita cautare spirituala. In cele din urma, aceste doua directii fundamentale s-au reunit intr-o singura traire. A participa la un concert al lui Krishna Das este o aventura spirituala, caci muzica sa are o singura motivatie: calatoria de constiinta sau "coborarea in inima", in propria sa terminologie. Celebrul Sting, impreuna cu care a lansat candva primul sau album, Pilgrim Heart, spunea despre muzica sa ca este "aur sonor care picura in inima, balsam care vindeca sufletul".
In cautarea maestrilor
In adolescenta credea ca va deveni muzician de blues, caci viata sa era rupta intre zilele de scoala si baseball si noptile cand naviga pe acordurile unor muzicieni precum Mississippi John Hurt, Skip James si Bukka White. Il pasiona studiul filosofiilor orientale si mai tarziu s-a inscris la universitate pentru a le studia, dar a fost repede dezamagit de uscaciunea mediului academic. Cauta experienta. Cel care avea sa schimbe pentru totdeauna cursul vietii sale a fost faimosul maestru spiritual, scriitorul si filosoful Ram Das. In mod sincronistic, exact in momentul in care era pe punctul de a lansa propria trupa de muzica si de a face primul turneu, a trebuit sa aleaga. Si nu a ezitat. A renuntat la muzica, pentru moment, pentru a-l urma, timp de un an, pe marele Ram Das, "omul care radia lumina".
In 1970, pleaca in India, in calatoria vietii sale, pentru a-l intalni pe marele maestru spiritual Neem Karoli Baba, cunoscut apropiatilor sai sub numele de Maharaj-Ji. Personaj legendar, avea darul de a materializa obiecte, iar prezenta sa inducea discipolilor stari de intensa traire spirituala. Desi nu se revendica din nici o scoala spirituala, era considerat un sfant, un initiat, iar faima sa aprindea imaginatia. Intalnirea tanarului evreu american Jeffrey Kagel cu Maharaj-Ji avea sa-l schimbe pentru totdeauna. Timp de trei ani a trait in preajma sa. "Radia, in fiecare moment al vietii sale, iubirea neconditionata, aerul din jurul sau parea dens si auriu, ca mierea lichida, prezenta sa, dincolo de orice cuvant ar fi rostit, avea o putere extraordinara. Era complet diferit de toti misticii pe care ii intalnisem pana atunci", povesteste Jeffrey. "Nu predica nicio invatatura, nu tinea nicio predica, nu scria carti. Statea, pur si simplu. Exista, si asta faceam si noi in preajma lui. Parea racordat la viata insasi".
Asa a ajuns Jeffrey Kagel sa treaca de la blues si rock, la canturile sacre din traditia Bhakti Yoga, sau Yoga devotiunii. "Am invatat sa transcendem toate barierele care ne inchideau fata de lume. Incantatiile au fost calea noastra de a patrunde si a ne misca liber in fluxul universului". Intr-o buna zi, maestrul i-a spus lui Jeffrey, devenit Krishna Das, ca a venit clipa sa se intoarca acasa, in America, pentru a infrunta atasamentele emotionale pe care le lasase in urma. N-ar fi vrut sa se mai intoarca niciodata. Dar, cu inima indoita, a facut-o. Sase luni mai tarziu, a primit vestea disparitiei Maestrului sau. "A fost teribil. Unii nu-si mai revin niciodata dupa moartea unui om iubit. Dar pentru mine murise iubirea insasi".
Intoarcerea la muzica
Un timp, Krishna Das rataceste prin America in cautarea echilibrului. Intr-un final se stabileste in California si, impreuna cu celebrul, deja, Jai Uttal, la randul sau un fost discipol al lui Maharaj-Ji, si cu alti doi muzicieni, fondeaza trupa Amazing Grace, cu care incepe sa cante incantatii traditionale indiene, prelucrate in stil american. Succesul apare imediat, iar tumultul interior provocat de disparitia lui Maharaj-Ji isi gaseste expresia in muzica sa. "Cand a murit Maharaj-ji", isi aminteste el, "am simtit cum ma rup in bucati instantaneu. Umbra din mine a iesit cu totul la suprafata si am inceput sa ma distrug singur, incet-incet, prin tot ceea ce faceam. Muzica m-a salvat. Am descoperit prin muzica o cale de a trai iubirea neconditionata la acelasi nivel pe care-l simtisem in prezenta maestrului".
Portile erau deschise. Canta cu Ray Charles, Van Morisson, Steely Dan si Bruce Springsteen - pe care-l numeste "Bodhisatva din New Jersey", fondeaza o casa de discuri specializata pe muzica cu influente din diferitele traditii ale lumii si produce discuri, impreuna cu faimosii Ali Akhbar Khan si Jackie McLean.
"Mi-a luat 20 de ani sa accept cu adevarat, din adancul inimii, ca daca vreau sa mai simt vreodata acea fericire de nedescris pe care am trait-o alaturi de Maharaj-ji, atunci va trebui sa o descopar inlauntrul meu", povesteste KD. "Incantatia sacra a fost pentru mine singura cale de a ajunge la acea fericire. Stiam ca daca nu voi incepe sa cant impreuna cu oamenii, nu voi reusi niciodata sa trec dincolo de umbra din inima mea".
Asa si-a gasit Krishna Das stilul inconfundabil, de interferenta intre cantarea clasica indiana si stilul occidental, in care sitarul, tabla si sunetele de armonium se amesteca cu ghitara electrica si basul. In traditia indiana numita kirtan, muzicianul intoneaza un vers, iar spectatorii canta dupa el in cor. Aceasta formula a avut un succes urias, concertele sale transformandu-se in enorme coruri, in care spectatorii traiesc stari spirituale, laolalta cu muzicienii. Cantecele incep lin, bland, construind treptat un crescendo, care culmineaza cu o deschidere totala a temei sonore, care creeaza, la randul ei, o deschidere a inimii, la fel ca cea a unei flori. Sute si, uneori, mii de oameni, participa la acest joc muzical, ce are in centru vocea fascinanta a lui Krishna Das, ce te face sa aluneci, pur si simplu, in sinele tau si de a deveni constient de sunetul fundamental al fiintei. Printre aceia care se declara public fani ai acestei muzici sunt personalitati precum Sting, Madonna, Stanley Jordan sau Rick Allen. "Nu este nevoie sa stii semnificatia versurilor. Muzica e magica. Intonarea ei aprinde lumina inimii care este deja acolo, dar pe care nu ai avut timpul s-o simti".
Ei bine, Krishna Das este omul care va concerta in octombrie, la Bucuresti, pentru intaia data, si mai mult ca sigur ca nu si ultima.
INTERVIU
"Muzica este o cale spirituala care deschide portile inimii"
- De la blues si rock, la incantatiile clasice indiene, e o cale lunga. Un asemenea amestec pare uimitor pentru occidentali. Cum explici uriasul succes de care se bucura aceasta muzica in intreaga lume?
- Aceste nume, blues, rock sau altele, nu inseamna nimic pentru mine. Sunt doar niste repere. Muzica e doar muzica, dincolo de orice stil sau nume, armonia este ceea ce conteaza. Oamenii nu vin pentru numele muzicii, ci pentru ceea ce simt atunci cand o asculta. Pentru mine, muzica este o cale spirituala, in sensul ca deschide portile interioare ale inimii, te face sa simti acea vibratie care a dat nastere universului, inaintea oricarei forme. Muzica e un act sacru, care a insotit umanitatea in toata calatoria ei, care ne pune in contact cu fundamentele fiintei. A canta impreuna redescopera in noi ceea ce avem in comun, dincolo de ceea ce credem ca suntem. Dincolo de identitatile pe care le avem in aceasta viata. Oamenii de stiinta descopera acum ca totul este vibratie armonica in univers, dar misticii au stiut asta dintotdeauna si au stiut sa patrunda in meandrele vibratorii ale creatiei prin cantec, prin intonare, prin incantare. De aceea, singurul lucru care conteaza pentru mine este aceasta vibratie colectiva, care nu poarta nici un nume. Cantam impreuna, vibram impreuna, asa cum fac oamenii, de exemplu, cand canta intr-o biserica. Simti in tot corpul curentul electric al intregii existente, al Prezentei. Un alt nume al acestei Prezente este "iubirea neconditionata". Eu am avut norocul sa traiesc aceasta experienta timp de aproape trei ani, alaturi de maestrul meu, Maharaj-Ji. Iti curg lacrimile pe obraz fara sa stii de ce, traiesti o fericire inexplicabila, care depaseste orice cuvant. Mi-a luat mult timp sa inteleg legatura intre muzica si aceasta stare. Dar cand am inteles darul extraordinar pe care-l aduce muzica, aceasta traire a bucuriei de a fi, pur si simplu, aceasta a deznodat toate intrebarile mele, toata nelinistea, toata cautarea. Am descoperit ceea ce oamenii stiau acum mii de ani: cantand impreuna, coboram in inima.
- Cuvintele tale par mai curand cele ale unui predicator, decat ale unui muzician celebru...
- Nici asta nu conteaza prea mult. Sunt doar cuvinte. Singurul lor rost este sa patrunda prin straturile mintii pana in inima si sa miste ceva, daca sunt pornite din inima. Altfel, nu conteaza. Am descoperit asta tot cantand. La inceput, ma gandeam "Cine o sa asculte chant-uri indiene in America, daca nu inteleg nici un cuvant?". Apoi am descoperit ca daca reuseam sa patrund in cantec total, oamenilor nu le mai pasa de cuvinte. Ba, mai mult, parea ca pot simti sensul unui cantec, dincolo de semnificatia cuvintelor. Cuvintele par sa aiba propria lor vibratie, care contine sensul, dincolo de barierele limbii, iar oamenii simt aceasta. De exemplu, cuvantul "shanti", care inseamna "pace", cantat fiind cu adevarat, te face sa simti starea de pace, care e dincolo de cuvantul in sine. Este o traire. Exista unele cuvinte si unele acorduri muzicale care au fost cantate timp de mii de ani si astfel au intrat in constiinta colectiva a omenirii. Un american sau un european se poate racorda la aceste niveluri de constiinta prin cantec, la fel de usor precum un hindus. Mintea nu are nimic de-a face cu asta. Ba mai mult decat atat, atunci cand cantam impreuna, eu, colegii mei de pe scena si sala intreaga ne permitem sa urmam unele intuitii, voci interioare care ne conduc, si o tema muzicala se transforma intr-un cantec nou, unic, irepetabil, care reprezinta cantecul acelui moment, al acelei sali, al acelei trairi. Este ceva spontan, care vine din strafunduri, care nu are o explicatie sau o logica, si care are legatura cu ceea ce numim revelatie. Este ca si cum ai aduce din adancurile fiintei tale sunetul unic al acelui moment, iar aceasta rostire a adevarului launtric aduce o imensa bucurie. Cred ca acesta este "secretul" succesului pentru mine. Are mai putin de-a face cu muzica in sine, cat cu trairea spirituala.
- In cantecele tale vorbesti mereu despre iubire, despre inima si despre o "mare cautare". E o tema universala, caci toti ne aflam cumva intr-o cautare, fie ca o numim cautare de sine, sau cautarea divinitatii. Este muzica o cale de a gasi un raspuns la aceasta cautare?
- Intreaga mea viata s-a petrecut sub semnul acestei cautari. Indiferent care au fost evenimentele exterioare ale vietii mele, cumva m-am intors mereu in interior, incercand sa gasesc ceva ce parea sa fie pierdut. Simteam o lipsa, un dor care ma nelinistea. La inceput nu mi-am dat seama ca muzica ar putea fi o cale. A trebuit sa ajung in India si sa trec prin experienta mea cu Maharaj-Ji, pentru a sti ceea ce caut. Nu erau raspunsuri, ci trairi. Stari. Le cautasem inainte in droguri, in meditatie, dar mereu se pierdeau. Trairile dispareau si dorul revenea. Tarziu am inteles ca totul se petrece in mine si ca poarta era inima mea. Se spune ca inima este un fel de oglinda care reflecta fiinta noastra profunda. Daca oglinda este acoperita cu praful atasamentelor, al maniei, furiei, al rusinii sau vinovatiei, imaginea este distorsionata si de nerecunoscut. Ne ratacim in iluzie si ne pierdem de fiinta noastra profunda. Muzica este pentru mine un mod de a trece dincolo de acest praf inerent vietuirii ca oameni. Am stiut dintotdeauna ca asta caut, un mod de a ma reconecta cu adancul meu, dar nu faceam legatura intre pasiunea pentru muzica si aceasta cautare. Cand l-am intalnit pe Maharaj Ji, am recunoscut imediat ceea ce cautam. Exista un poem al marelui mistic Rumi: "In clipa in care mi-am auzit prima poveste de dragoste/ Am inceput sa te caut, nestiind ce orb eram./ Indragostitii nu se intalnesc intr-un tarziu/ Ci se regasesc unul in celalalt din prima clipa". Am stiut ca gasisem ceea ce cautam. Trairea care imi lipsea. Nu numai mie, ci multora, caci este cu adevarat o tema universala. Cu totii avem acest sentiment al divinitatii si cu totii suntem in aceasta cautare. Toate religiile vorbesc despre inima, iubire si in toate se canta. Cam in acelasi fel functioneaza muzica pe care o fac impreuna cu ceilalti. Cantam impreuna, fiecare vine cu propriul sau cantec interior, din inima, si asta ne face sa traim bucuria. Bucuria e o stare, si orice stare se afla in noi insine.
- In curand vei fi in Romania. Stii ceva despre aceasta tara?
- Putine lucruri concrete, dar am multe intuitii. Stiu ca e o tara crestin ortodoxa. Am mai fost in tari ortodoxe si a fost extraordinar, caci oamenii au o profunda spiritualitate. Si, in plus, stiu ce inseamna a canta impreuna. Prietenii mei romani care au organizat concertul i-au pus numele "Calatoria Inimii". Mi-a placut la nebunie acest nume, pentru ca intreaga noastra viata umana este intr-un fel o calatorie a inimii. Si asta e valabil in Romania, in India, in America, pretutindeni... Poate ca va fi titlul urmatorului meu album.
P.S. Concertul lui Krishna Das va avea loc la Bucuresti, pe 15 octombrie 2011, la Palatul Copiilor. Informatii si rezervari pe www.calatoriainimii.net sau la tel. 0731/01.42.57.