Adnotari la o aniversare: 20 de ani de la independenta R. Moldova

Alecu Renita
DREPTUL LA UNITATE NATIONALA

La o distanta de 20 de ani de la Declaratia de Independenta, cand vuietul multimilor desteptate a trecut in amintire ca cea mai frumoasa simfonie a secolului XX, cand o parte din arhitectii renasterii nationale s-au calatorit spre taramurile vesnice fara sa-si vada idealul implinit, cand o alta parte sunt uitati, huiduiti sau marginalizati, cred ca avem dreptul moral si datoria, ba chiar suntem obligati sa scoatem din uitare istoria recenta, sa indraznim, macar dupa doua decenii, sa privim cu alti ochi, nepartinitori, la un eveniment crucial, atat de neglijat, interpretat abuziv sau persiflat de profitorii de mai alaltaieri, de ieri si de azi, ai statalitatii moldovenesti.
Ca unul din participantii si deputatii-semnatari ai Declaratiei de Independenta, cunosc - nu din auzite, ci pe viu - starea de spirit colectiva, atmosfera generala, presiunile din exterior si interior, discutiile pe fata si din coridoare dintre politicieni, spaimele nomenclaturii comuniste dupa puciul esuat de la Moscova, nelinistile din societatea moldoveneasca legate de viitorul R. Moldova. Sa le luam pe rand.
Esecul puciului militaro-comunist de la Moscova a accelerat fulgerator prabusirea Uniunii Sovietice si desprinderea popoarelor intemnitate de imperiul raului. Elitele politice nationale, de la Pamir si pana la Prut, indiferent de nivelul lor de maturitate, de devotament sau spaima fata de propriul popor sau fata de Kremlin, au declarat independenta republicilor unionale. Fiecare neam intemnitat in "inchisoarea popoarelor", cum a definit mumia din mausoleu, cu exactitate, Rusia, a avut propriul destin si propria cale de parcurs, pentru a supravietui si iesi din GULAG-ul sovietic. E prea putin spatiu ca sa vorbim de drumurile alese de baltici sau cazahi, de caucazieni sau ucraineni, dar drumul pe care l-au facut moldovenii, fireste, ne intereseaza, mai ales ca speculatiile neprietenilor s-au indesit si se pretind adevaruri absolute. Pentru a mentine si alimenta complexul de inferioritate al moldovenilor, de la un an la altul, se imprastie in spatiul public cea mai urat mirositoare speculatie, precum ca Independenta a venit de la sine, ca ea a cazut de-a gata la picioarele noastre, ca moldovenii, de fapt, au luptat doar pentru limba si alfabet, si ei nu au avut nevoie de Independenta fata de Moscova. E una din cele mai perverse minciuni, emanata din aceeasi sursa, indiferent de ambalaj, care de secole ne baga in cap si ne spala creierii, cum ca Moldova nu poate face nimic fara Rusia, ca nu o duce capul nici macar sa beneficieze de "cadourile fratelui mai mare". Se cere de spus raspicat: Independenta nu a fost un cadou, ci unul dintre piscurile pe care moldovenii, dupa reocuparea sovietica din august 1944, cu mari jertfe, luptand neintrerupt sub diferite forme, l-au atins dupa 47 de ani de sacrificii. Rezistenta anticomunista, apararea credintei stramosesti, conservarea in mare masura a limbii romane si traditiilor nationale, aducerea acasa a lui Eminescu si circulatia in fotocopii a operei sale politice, aparitia unor lucrari literare si artistice nationale, cazuri de disidenta si nesupunere fata de regimul de ocupatie, straduinta oamenilor de creatie de a fauri valori romanesti in RSS Moldoveneasca, ideile prezente in mediile intelectuale ca vorbim limba romana si suntem romani, discutiile de la facultatile universitare rebele, ca in iunie 1940 rusii ne-au ocupat, nu eliberat, toate luate in parte si impreuna, sunt o dovada a drumului nostru spre Independenta fata de Moscova. Iar miscarile de masa din 1988-1991 au demonstrat cu prisosinta ca nimic nu a venit de la sine, ca moldovenii au luptat cu demnitate si barbatie, pana au adus acasa limba romana, alfabetul latin, tricolorul, stema, suveranitatea si Independenta. Daca fortele imperiale nu organizau provocarile si razboiul de pe Nistru, moldovenii care isi redescopereau identitatea romaneasca ar fi mers mai departe si ar fi spulberat sarma ghimpata de pe Prut. Trebuie sa vedem lucrurile in ansamblu si sa constientizam ca Independenta din 27 august 1991 e un rod comun si indelungat al mai multor generatii de romani basarabeni care au pastrat, fie constient, fie din instinct de conservare, unitatea de neam si credinta. "Cadourile fratelui mai mare" cazute peste capul moldovenilor nu au tinut de afirmare nationala si independenta, ci au un nume concret - teroarea ca politica de stat; deportarile; asasinatele in masa; foametea organizata din anii '46-'47; lichidarea taranimii instarite, a proprietarilor, preotimii si intelectualilor; colonizarea si rusificarea fortata; stergerea memoriei istorice si falsificarea buletinului de origine; teoria lui Stalin despre doua natiuni si doua limbi diferite; contrapunerea si cultivarea vrajbei fata de romani; si, desigur, sarma ghimpata de pe Prut. Acestea au fost "cadourile" pe care moldovenii le-au suportat, iar Independenta fata de imperiu a fost cucerita, cum am mentionat mai sus, pas cu pas, timp de 47 de ani, prin sacrificii si lupte neintrerupte. De pe piscul unde am ajuns la 27 august 1991, se vedea destul de clar urma de sange lasata de buneii, parintii si fratii nostri, in drumul lor spre urcus, dar, la fel, se vedea, dincolo de sarma ghimpata, o Tara atat de materna si atat de a noastra. Si atunci, ca si acum, sunt convins ca am trecut pe langa sansa istorica de a reintregi natiunea romana, ca pigmeii politici de pe ambele maluri ale Prutului s-au speriat de moarte, sa nu supere cumva stapanii de la Moscova.
Au trecut 20 de ani de la Declaratia de Independenta. E un prilej de a privi, deopotriva, in urma si inainte. E un prilej de a ne improspata memoria, de a cinsti acea lume minunata care s-a ridicat in apararea dreptului nostru sfant la limba, alfabet, tricolor, identitate, de a cinsti patriotii din toate colturile Moldovei, care au mobilizat oamenii si au incurajat "Literatura si Arta" si scriitorii sa urce pe baricade, sa declanseze Miscarea de Eliberare Nationala, sa ridice in picioare milioane de consangeni, care odata porniti sa-si faca dreptate au maturat din calea lor gunoaiele si minciunile comuniste, arborand pana si in cea mai indepartata localitate Tricolorul nostru. Oricat ar incerca urmasii lui Stalin si Smirnov sa tulbure mintile fratilor nostri, R. Moldova se reintoarce la radacinile ei seculare sau, asa cum scrie in Declaratia de Independenta, "in spatiul istoric si etnic al devenirii sale nationale".
Mai traim, inca, un rastimp al reimprospatarii energiilor, al regandirii unui proiect politic pe potriva aspiratiilor generatiilor care au fost, sunt si care vor veni sa refaca unitatea nationala. Pe o perioada scurta vuietul multimilor s-a domolit, insa nu si idealurile romanimii din Basarabia.

Semnatar al Declaratiei de Independenta din 27 august 1991