Nu s-a dat in laturi de la nimic: nici de la minciuni, nici de la manipulari, nici de la provocari, nici de la insulte. Mai perfid decat Iliescu insusi, mai cinic decat Nastase, mai perorant decat Antonescu, mai tupeist decat Ponta, mai clevetitor decat Geoana, mai spurcat la gura decat Vadim Tudor si mai incapatanat decat Boc, Laszlo Tokes e intruparea grotesca a sumei defectelor liderilor clasei politice din Romania post-revolutionara. Din 2007 incoace, in calitate de europarlamentar roman si de vicepresedinte al forului reprezentativ cu sediul la Bruxelles, s-a dovedit a fi, cu fiecare luare de pozitie, inamicul cel mai neinduplecat al agendei politice a Romaniei. Intr-o Europa confruntata cu probleme structurale si economice mai grave ca oricand, Tokes o tine pe a lui, cu drepturile maghiarilor din Tinutul Secuiesc si cu autonomia teritoriala. Lumea buna din Parlamentul European se freaca la ochi si nu stie ce sa mai creada, cunoscand faptul ca vicepresedintele Laszlo Tokes reprezinta Romania. Ar intelege, poate, mai multe, daca ar avea curiozitatea sa citeasca, vreo 10 randuri mai jos, in CV-ul eurodeputatului de etnie maghiara, vazand cum, in 2009, in plina tirada anti-romaneasca, presedintele Traian Basescu nu-si gaseste altceva mai bun de facut decat sa-l innobileze cu Ordinul National Steaua Romaniei, "in semn de mare apreciere a curajului si demnitatii de care a dat dovada, declansand, prin exemplu personal, revolta istorica a poporului roman impotriva dictaturii comuniste". O fi fost curajos si demn Laszlo Tokes in 1989, dar pana in 2009 a ramas doar cu un curaj frizand tupeul, pe care il afiseaza ori de cate ori incita la ura etnica, intr-un total dispret al realitatii, intr-una dintre cele mai tolerante tari din Uniunea Europeana.
Si cum, vreme de 20 de ani, n-a prea reusit sa-i invrajbeasca pe romani si pe unguri, Laszlo Tokes incearca sa-si rezolve obsesia din celalalt capat. Sa-i invrajbeasca pe unguri intre ei. A testat nervii UDMR-ului in 2007, cand a candidat de capul lui la Parlamentul European, smulgand aproape 200.000 de voturi. Acum, in 2011, din pozitia de presedinte al Consiliului National Maghiar din Romania, sustine fatis infiintarea Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT). Promovand PPMT ca alternativa la UDMR si la Partidul Civic Maghiar Tokes vrea ca, printr-un discurs agresiv anti-romanesc si pro-secesionist, sa mobilizeze electoratul maghiar, care nu se mai regaseste in politica pe care UDMR o practica din postura de etern partid de guvernamant. Caci in spatele linistii senioriale a liderilor UDMR, politicienii maghiari din Romania se confrunta cu o uriasa criza de legitimitate. De la peste 800.000 de voturi, cat stransese la alegerile din 1992, UDMR a ajuns la doar ceva mai mult de 400.000, in 2008. Cunoscut ca un electorat disciplinat si compact, maghiarii au incetat sa mai voteze orbeste pe criterii etnice. Au migrat spre platforme cu miza sociala si economica, multumiti cu drepturile de care se bucura in Romania. Sau, satui de vorbaria fara rost si de coruptia care musteste de ani de zile la varful UDMR, au ales sa nu se mai prezinte la vot. Impins de la spate de interesele politicienilor de la Budapesta, cu Viktor Orban in frunte, Laszlo Tokes vaneaza, cu noul Partid Popular, tocmai cele 400.000 de voturi pierdute in ultimii 20 de ani de UDMR. S-ar putea insa ca Tokes sa obtina exact contrariul, si sa imparta cu UDMR si PCM cele poate mai putin de 400.000 de voturi unguresti de la viitoarele alegeri. De asta se tem cel mai tare liderii UDMR, care, prin Marko Bela, califica Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania drept "o cianura politica, o poluare a mediului politic, care vine de la vecin", facand referire la Ungaria. Ruperea in trei a celor 6 procente ale reprezentantilor maghiarimii i-ar putea scoate astfel, in premiera absoluta, pe unguri de la guvernare, ceea ce ar scuti viitorul executiv de obisnuitele santaje UDMR-iste. Se zice ca fiecare pasare pe limba ei piere. Iar limba lui Tokes nu e maghiara. Ci limba urii si a dezbinarii cu care isi oripileaza saptamana de saptamanii colegii din Parlamentul European.