Nebuni frumosi si entuziasti
- In august ai implinit 39 de ani. Te sperie schimbarea prefixului?
- Nu tocmai. De altfel, nu ma simt deloc afectat de aceasta aniversare. Poate si din cauza ca 2011 a fost, pana acum, cel mai fast an al vietii mele, plin de munca si de proiecte implinite. N-am prea avut concediu anul asta, ceea ce totusi nu ma deranjeaza. Asa cum le spuneam si colegilor mei de orchestra: n-avem de ce sa fim obositi, cand lumea ne spune, dupa spectacole, ca suntem niste nebuni frumosi, niste entuziasti. Si asa trebuie sa ne si pastram. Nu de dragul retributiilor pecuniare, ci din placerea de a canta si de a dansa pe scena. Asa ca daca ma intrebi ce se intampla cu mine acum, la 39 de ani, iti raspund ca ai in fata un pusti care a inceput o alta viata, o viata in care se simte plin de energie. Pana acum am acumulat, iar de-acum incolo urmeaza sa daruiesc.
- Nici sufleteste nu s-a schimbat nimic la 39 de ani?
- Ba da. Constientizez mult mai bine valoarea radacinilor mele. Istoria vietii mele si a strabunilor mei creste in importanta. Dincolo de activitatile noastre zilnice, asta e esential in existenta oricarui om. Obarsia. Cred ca abia in jurul varstei de 40 de ani ajungem sa ne dam seama realmente cine suntem si de unde venim. Pacat ca aceasta constientizare nu se petrece la 20 de ani, pentru ca atunci, la 40 de ani, am fi si mai puternici, si mai limpezi in sufletele, in gandurile si in telurile noastre. Eu am inceput destul de tarziu sa ma intorc spre radacini, spre familie. Dar, fapt absolut crucial, am avut sansa sa-mi cer iertare fata de parintele meu, pentru o atat de lunga absenta. Pentru ca, pana la 20 de ani, cat am stat acasa, am acumulat, am crescut, apoi am plecat de la Brasov si m-am aruncat in turnirul vietii, concentrandu-mi toata atentia si energia spre cariera. Abia in ultima perioada, am inceput sa inteleg si sa simt ce inseamna cu-adevarat familia, "ai tai", un parinte. Acum, de pilda, cand ma duc in Brasov, in Schei, si privesc de jur-imprejur, inregistrez imaginile pe care le vad ca pe un fel de dar, si nu ca un simplu peisaj. Sunt o parte a vietii mele. O identitate care imi da putere si motivatie pentru viitor.
D-l profesor de la PRO TV
- In toamna asta, viitorul tau a inceput deja, si se numeste "Vocea Romaniei", concursul de la Pro TV. Pari sa te simti minunat in calitate de membru al juriului...
- Ma simt minunat, dar nu inseamna ca nu-mi fac probleme. E un proiect serios, care ma bantuie neincetat. Eu sunt unul dintre "antrenori", si nu e o sarcina tocmai usoara. Chiar si in Delta, unde am plecat intr-o scurta vacanta de-o saptamana, m-am gandit, plutind prin stufarisuri, tot la el. M-am gandit tot la muzica, m-am gandit la vocile concurentilor, la provocarea pe care mi-o ridica acest spectacol. Am acum, pe mana, tineri pe care nu-i cunosc, tineri care n-au trecut prin scoli de muzica si nici prin cine stie ce experiente fulminante, iar eu trebuie sa ma apropii de ei cu prietenie, astfel incat sa-mi accepte lectiile de bunavoie. Am emotii cu privire la aceasta experienta de dascal, daca vrei. Prima mea experienta de dascal expusa public, caci, pana acum, impartasirea cunostintelor mele s-a petrecut in spatiul restrans si ocrotit al orchestrei. Speranta mea e totusi ca rezultatul va fi unul armonios.
- Pe langa talentul tau muzical, lumea te iubeste si pentru bunadispozitia si veselia pe care le transmiti permanent. Cum iti incarci bateriile?
- E foarte simplu: folosesc orice prilej de intalnire cu oamenii, fie fata in fata, fie virtual, pentru a-mi incarca bateriile. Am abilitatea asta de a prelua din energia persoanelor cu care intru in contact. Mai mult, cand vad ca oamenii ma apreciaza pentru tot felul de lucruri care mie mi se par lipsite de insemnatate, cand vad ca isi aduc aminte, de pilda, cum aratam cand prezentam Robingo si-mi trimit si filmulete sau fotografii din epoca aceea, imi dau seama ca, in diverse etape ale vietii mele, am facut sa vibreze diverse corzi sensibile si asta ma bucura, iar bucuria inseamna hrana pura pentru spirit. (Desi, felicitarile si vorbele bune, in general, mi-am impus sa le receptez ca pe niste fulgi de nea: odata rostite, sa se si topeasca. Altfel, as fi in pericol sa devin prea rasfatat si sa pierd linia orizontului.)
Trei flori, un buchet
- Cu ocazia aniversarii pregatesti si un nou album muzical? Ai avut deja doua, intitulate "35" si "37". Va fi si un "39"?
- De cand m-am hotarat sa intru in industria asta a muzicii romanesti, mi-am zis ca - nu-i asa? - cu o floare nu se face primavara, nici cu doua, dar cu trei poti sa alcatuiesti un buchet. Asadar, nu pot sa ma linistesc inainte de a scoate al treilea album. Care, dupa cum le tot repet celor din orchestra mea, trebuie sa fie extraordinar, ca si cand l-ar aduce pe sus Superman, Spiderman si Catwoman, toti trei la un loc. Ideea e ca vreau sa creez "tabloul" perfect pentru public. Ceea ce necesita multa munca si concentrare. Asadar, albumul va veni, nu in toamna aceasta, ci la anul. Probabil ca se va numi "40" si va avea consonante lirice mult mai complexe si mai enervante decat primele doua. (rade) Pentru toamna, ma focalizez pe "Vocea Romaniei", emisiunea de la Pro TV, despre care ti-am pomenit. Spectacolul fantastic de-acolo il anticipez, deja, cu ochii mintii, sa vedem daca, pana la final, el se va transforma in realitate. Ma rog, ma refer la partea care ma priveste pe mine, caci in rest nu am temeri.
Foto: PRO TV