Optiunile trebuie cantarite extrem de serios pentru ca, pe fondul descentralizarii si dereglementarii propagate de UE, rolul comunitatilor locale va deveni fundamental in utilizarea resurselor si in accesarea fondurilor de dezvoltare. Partidul sau gruparea de partide cu cei mai multi primari si consilieri castiga aproape sigur "parlamentarele", in formula votului uninominal, cu un singur tur de scrutin. Recentele "partiale" din Moldova si Maramures au validat afirmatia. Iata de ce in toate formatiunile politice au aparut framantari si conflicte legate de candidatii la locale, cu cele mai multe sanse. Ca intotdeauna, partidele constata ca au prea putine posturi disponibile pentru numarul aspirantilor inscrisi in cursa. In interiorul conducerii acestora se fac si se desfac calcule, se intemeiaza - sau se desfac - aliante conjuncturale, apar "disidente", se configureaza rupturi sau proiecte surprinzatoare de regrupare. Cand este vorba de centrele cele mai importante, precum capitala, fenomenul capata trasaturi acute, multe tratative si conciliabule rezolvandu-se "cu sabiile scoase din teaca".
Candidatura la Primaria Bucurestilor domina de departe toate celelalte propuneri pentru comunitatile locale. Bucurestiul nu este doar capitala, ci si cel mai dinamic oras al tarii. Pana la alegerile de acum trei ani, optiunile bucurestenilor au indicat mereu directia aspiratiilor politice generale ale romanilor. La trecutele alegeri, votul cetatenilor capitalei s-a orientat spre un "independent", Sorin Oprescu. Schimbarea optiunilor a fost, in fapt, doar aparent surprinzatoare. Bucurestenii, care au ales aproape intotdeauna la dreapta candidatilor propusi de formatiunea "emanatilor" lui Ion Iliescu, au optat - la acea data - pentru un "neangajat politic", un om "fara partid". Acesta a fost motivul triumfului lui S. Oprescu, care a realizat ca e vorba de respingerea clasei politice in ansamblu, cei mai informati cetateni ai tarii sesizand ca patura "alesilor" este aproape in totalitate putreda, indiferent de "culoarea" sau doctrina asumata. Daca ar fi reprezentat PSD-ul, din care s-a retras, pe baza unui calcul corect, la timp, d-l Oprescu ar fi practicat si acuma managementul Spitalului Municipal. Fara merite deosebite, cu propuneri edilitare fanteziste, cu proiecte incepute de altii si cu puneri in scena a unor evenimente festive ieftine ("cel mai lung...", "cea mai mare..."), d-l doctor a devenit o figura inconturnabila a galeriei de politicieni romani postdecembristi. Flegmatic si mistocar, primarul a crescut in popularitate, mai ales in mahalaua bucuresteana, din care provin imbogatitii de tranzitie, fanii cluburilor sportive, pensionarii si somerii.
Pentru alegerile din 2012, incercand sa obtina un nou mandat la PMB, "d-l doctor" si-a abandonat insa "independenta", acceptand sa candideze in numele USL. Reintoarcerea lui S. Oprescu la sanul partidului din care a facut la un moment dat parte (PSD-ul, cuplat acum cu PNL-ul) poate parea, de asemenea, surprinzatoare. Nu cred ca primarul a intuit brusc ca bucurestenii au revenit la sentimente mai bune fata de clasa politica. D-l Oprescu s-a implicat insa intr-o serie de afaceri ce, dezvaluite, nu-l pun intr-o lumina tocmai onorabila. Ultima, chestiunea gazonului de pe Arena Nationala, ne-a facut de ras in toata Europa. Candidatul a realizat deci ca, fara sprijinul "struto-camilei" USL-iste, risca sa piarda fotoliul din care spera sa se lanseze mai sus. USL-ul, la randu-i, macinata de lupte intestine pentru hegemonie si pentru o iluzorie definire doctrinara, a jucat, acceptandu-i candidatura, "la doua capete". D-nii Ponta si Antonescu, cele doua capete ale aliantei, au realizat ca gruparea lor este in pierdere de viteza, putand - fara un candidat "sigur" - sa scape "perla coroanei", vizata de toate partidele, primaria Capitalei. Daca d-l Oprescu este reales, victoria este a USL-ului. Daca "d-l doctor" pierde, alianta nu are nici o vina, S. Oprescu nefiind "de jure" membru al ei. Desemnandu-l pe primarul in functiune, liderii USL au scapat de presiunea contestatarilor interni, precum d-nii Vanghelie si Chiliman, si totodata au blocat rolul tot mai mare pe care "partenerul imoral", PC-ul lui Dan Voiculescu, voia sa si-l asume prin candidatul "Piedone". Antonescu si Ponta au sesizat ca "Antenele" nu le mai sunt chiar atat de folositoare pe cat sperau.
Replica PDL-ului este, inca, una asteptata. In principalul partid de guvernamant s-au vehiculat mai multe nume de prezumtivi candidati la PMB, cel mai "rasarit" fiind al lui Silviu Prigoana. Parlamentarul PDL-ist are un caracter asemanator lui S. Oprescu, cei ce mizeaza pe el considerandu-l capabil sa-i raspunda acestuia in acelasi stil mistocaresc-flegmatic. Dar d-l Oprescu n-a castigat data trecuta datorita "stilului", ci aparentei pozitii de independent. Intr-o batalie cu o singura runda (alegerile avand doar un tur de scrutin), mistocareala, ce face deliciul mahalalei, s-ar putea vadi contraproductiva. Intr-un editorial publicat in august in "Romania libera", Dan Turturica, redactorul-sef al publicatiei, propunea PDL-ului s-o desemneze la PMB pe europarlamentara Monica Macovei. Argumentele foarte convingatoare ale d-lui Turturica erau ca Monica Macovei va face "curatenie" in afacerile primariei, impunand o transparenta totala pentru proiectele asumate de aceasta. D-na Macovei ar aduce un suflu nou in jocul politic bucurestean, mai corect, mai pragmatic, mai eficient. Monica Macovei nu s-a aratat disponibila pentru o astfel de optiune, dar, din grupul de critici-constructivi ai PDL si-a propus candidatura europarlamentarul Cristian Preda. D-l Preda ar putea, prin seriozitatea si forta argumentarii sale, sa faca fata tentativelor contracandidatului Oprescu de a-l atrage intr-o dezbatere "sulfuroasa", in care doar "stilul" conteaza. Daca bucurestenii sunt, asa cum sugera Dan Turturica, inaintea restului tarii, prin informare si deschidere politica, atunci ei vor intelege ca, in acest moment, orasul lor nu are nevoie de un "mistocar" - independent sau nu -, ci de un edil care sa-si faca transparent si corect treaba pentru care a fost ales.