In SUA sunt apreciate de cititori romanele ample care povestesc destinele mai multor generatii de americani din aceeasi familie, pornita de emigranti saraci, ai caror descendenti au ajuns in timp sa se bucure de stabilitate financiara si libertati cetatenesti, dar nu si de stabilitate psihica, atata timp cat posibilitatea de a opta lasa loc dilemelor nerezolvabile. Si in literatura americana de data recenta apar numeroase romane cu istorii de familie impletite cu viata sociala, politica si culturala a clasei mijlocii in secolul 20. Scrise cu o diversitate de stiluri si artificii de constructie, ele pastreaza conexiunea la realitati stiute si verosimilitatea, ceea ce implica in trama si publicul larg care-si recunoaste preocuparile si problemele proprii. Jonathan Franzen, care are acum 52 de ani, e cunoscut la noi din 2004, cand i s-a tradus in romaneste, tot la "Polirom", romanul "Corectii", desemnat de "New York Times" Cartea Anului 2001 si distins cu prestigiosul National Book Award. Tot atunci, in urma cu un deceniu, popularitatea lui a sporit mult in America si s-a raspandit in lume dupa ce a refuzat invitatia la talk-show-ul faimoasei Oprah Winfrey. (In paranteza fie spus, recomandarea unei carti in cea mai urmarita emisiune de televiziune din SUA transforma rapid volumul in best-seller. O invitatie de felul celei neonorate de inca tanarul pe atunci Franzen era visul oricarui scriitor si editor. Ca sa dau un exemplu: dupa ce Oprah a vorbit in emisiunea ei despre Anna Karenina de Tolstoi, traducerea engleza s-a vandut in peste un milion de exemplare!). Se pare insa ca socoteala lui Franzen n-a fost rea, caci sfidarea de a declina tentanta oferta i-a adus romanului "Corectii" o publicitate si mai mare decat aparitia in emisiune. In orice caz, cu sau fara strategii de marketing, cartea - pe care am recomandat-o aici in urma cu sapte ani - isi merita si premiile, si cronicile elogioase, si abundenta de cititori care l-au transformat pe romancier intr-o vedeta internationala. Avem acum in romaneste si cel mai nou - al patrulea - roman al lui, "Freedom", lansat in America in august 2010 si foarte bine primit de critica; mai mult, fotografia lui Jonathan Franzen, care e si un barbat chipes, a fost pusa pe prima pagina a unor reviste de tiraj, ceea ce nu se intampla prea des cu scriitorii. In Franta, unde traducerea a aparut luna trecuta, dupa cea romaneasca, s-a plusat vorbindu-se despre o capodopera. Dupa gustul meu, e o exagerare. E doar un roman bun, desi sub nivelul "Corectiilor", care nu plictisea nici o clipa. In cele peste 600 de pagini, "Libertate" urmareste tribulatiile sentimentale, profesionale, sexuale, politice etc. ale familiei Berglund, Patti si Walter, apartinand clasei medii democrate, ale copiilor lor, Joey si Jessica, dar si vietile paralele ale parintilor si fratilor lor, ale prietenilor si vecinilor, in principal din anii '60, pana prin 2010, pe fondul alternantei cunoscute de presedinti democrati si republicani. Greul povestii il duce Patti, sotie si mama perfectionista, vecina amabila, persoana binevoitoare si cinstita. Fosta campioana de baschet ascunde insa in suflet traume din copilaria si adolescenta lipsite de afectiune, parintii ei, avocatul de succes Ray si militanta democrata Joyce Emerson, dand prioritate preocuparilor politice si preferandu-i lui Patti pe celelalte doua fete ale lor. Maritata cu bunul Walter, desi era indragostita de prietenul cel mai bun al acestuia, cantaretul rock Richard, un boem ce detesta orice constrangere, Patti ajunge odata cu maturitatea intr-un punct de criza, nemultumita de copiii adolescenti cu care nu mai poate comunica si de iubitorul Walter, un progresist idealist care ar vrea sa-si impace convingerile idealiste cu o cariera de functionar. Dezastrul familial al parintilor si copiilor Berglund vine din contradictia intre principiile si dorintele lor ascunse, intre ceea ce simt si ceea ce trebuie sa faca, intre impulsul de a-si da frau liber si presiunea conformismului. Virtuozitatea de constructie a romanului e remarcabila, fiecare din multele personaje ocupand pe rand prim-planul, cu intoarceri in timp, cu panorame sociale si sondari psihologice de finete, cu secvente dramatice vazute in oglinzi paralele. Toate personajele provoaca si isi provoaca suferinte din incapacitatea de a gasi un raspuns multumitor atat dilemelor intime, cat si celor ale societatii americane. Desi se refera la aceasta, la sperantele si dezamagirile ei (atat de diferite totusi de ale noastre), "Libertate" e in primul rand un roman despre imposibilitatea echilibrarii convingerilor si dorintelor in lumea de azi, atat de schimbatoare si relativizanta.