* Cu ocazia festivalului romanesc de la Sacramento, unde au participat peste 2500 de romani, am avut placerea sa ma reintalnesc cu o veche prietena, Aura Imbarus, nominalizata la Premiile Pulitzer, pentru cartea sa de debut, "Out of the Transylvania Night" *
Sibianca la origine, Aura a parasit Romania in anul 1997, cand Zeita Fortuna i-a zambit si a ajutat-o sa traga lozul cel norocos la Loteria Vizelor, ocazie cu care a poposit pe Pamantul Fagaduintei, in cautarea El Dorado-ului! In Romania a lucrat ca jurnalista pentru Radio Contact, Jurnalul National si Gallup Poll si are un doctorat in Filologie, cu distinctia "Cum Laude", in timp ce in USA, a absolvit UCLA, si are o cariera in invatamant, unde preda ca profesor, la liceu si la colegiu.
Motto-ul dupa care Aura Imbarus isi traieste viata este simplu: "Vreau sa-mi traiesc viata la maximum si sa ajut si pe altii. Vreau sa ma bucur de fiecare clipa din viata mea si sa folosesc fiecare zi ca pe un nou potential si o noua oportunitate". Aura nu iese niciodata din casa fara zambetul ei sincer si molipsitor, care transmite o stare de optimism si iradiaza fericire. Dupa festivalul romanesc de la Sacramento, am avut placerea sa stau la o sueta prieteneasca cu Aura, in urma careia a rezultat acest interviu:
- Sa vorbim mai intai despre cartea ta, aflata pe lista de nominalizari Pulitzer. Tema se banuieste din titlu! Transilvania...
- Cartea a fost scrisa si dedicata mamei mele, care a decedat in anul 2009, din cauza unui cancer la ficat. Titlul initial a fost "Transylvania Night", titlu caruia i s-a mai adaugat un cuvant pus de catre editorul meu si asa s-a nascut "Out of the Transylvania Night". In carte sunt descrise experientele prin care am trecut in timpul regimului comunist, experiente care mi-au marcat existenta. Dupa ce am castigat loteria vizelor in 1997, am reusit sa evadez din acea "noapte" a Transilvaniei, care parea sa nu se mai termine niciodata... Insa acum, dupa 14 ani de America, ma reintorc intotdeauna cu drag in Transilvania, si mai ales in Sibiu. In noaptea neagra incepe sa se faca lumina.
Un vot de incredere semnat Nadia Comaneci
- Cartea ta se gaseste pe rafturile celor mai prestigioase lanturi de librarii din USA, cum ar fi Borders si Barnes& Noble, dar si pe site-ul Amazon.com. Cei mai multi cititori sunt din randul americanilor sau din randul romanilor din America?
- Cred ca americanii au fost mai interesati de cartea mea, datorita faptului ca au aflat despre mitul transilvanean al lui Dracula, stiu de Nadia Comaneci, de Ilie Nastase, de Hagi... Apoi, din gura in gura, zvonul despre cartea mea s-a transmis si romanilor din USA, mai ales datorita faptului ca Nadia Comaneci, o personalitate asa de cunoscuta aici, a semnat o recomandare pe cartea mea.
- In recomandarea de pe coperta, Nadia scrie asa: "Curajul Aurei reprezinta visul nostru, al tuturor, de a duce o viata bazata pe libertate, speranta, si un sentiment autentic de sine". Cum ai obtinut acest vot de incredere de la Nadia?
- In cartea mea sunt mai multe fragmente unde amintesc de numele Nadiei, de triumful ei de la Montreal, unde a obtinut un "zece absolut". Nadia a fost idolul meu in copilarie si am incercat si eu sa merg la gimnastica, dar faptul ca eram prea inalta si putin cam in varsta m-a facut sa renunt si sa ma orientez spre balet. Dar Nadia a fost inspiratia mea. Am luat legatura cu managerul Nadiei, l-am rugat daca poate sa-i prezinte cartea, iar raspunsul ei a fost foarte prompt si pozitiv. Ca atare, mi-a facut aceasta mare onoare, ca numele ei sa fie pe coperta cartii mele, impreuna cu cateva cuvinte frumoase.
- Dupa succesul inregistrat in USA, ai incercat sa lansezi cartea si in Romania?
- Cartea nu a fost tradusa inca in limba romana, dar sper ca pana la anul sa mi se implineasca acest vis. In ce priveste proiectele mele de viitor, m-am hotarat sa scriu si o carte in domeniul motivational, despre cum ai putea sa incepi de la zero o viata noua, intr-o tara straina, dupa care sa te ridici si sa renasti precum pasarea Phoenix, din propria cenusa.
Capra vecinului traieste si in America
- Cum ti se par romanii din USA? Ce crezi ca-i lipseste comunitatii romanesti sa fie mai unita?
- Sunt foarte multi romani in America. Chiar astazi, la festivalul romanilor din Sacramento, am aflat ca ar fi peste un milion de romani in State. Chiar in Sacramento este o comunitate destul de mare, dat fiind faptul ca sunt 18 biserici romanesti. In primul rand, cred ca am putea fi mult mai uniti, in sensul ca am putea sa ne sprijinim unii pe altii, asa cum fac, de pilda, armenii, italienii sau evreii. Cred ca ar fi un pas inainte daca nu ne-am mai uita la capra vecinului si daca am putea sa ne concentram pe partea pozitiva a lucrurilor. Sa ne ajutam, sa ne tragem unii pe altii in afaceri pe care le-am putea face impreuna. Eu cred ca romanii sunt foarte bine dotati din punct de vedere intelectual si daca ar avea si dorinta de a se ajuta mai mult unii pe altii, atunci cred ca am fi fost mult mai puternici si aici, in America. Din pacate, cred ca exista prea multe "bisericute". Numai uniti ne-am putea ajuta unii pe altii mai bine. Insa aceasta coeziune, aceasta unire trebuie sa vina din interior. Trebuie sa incetam sa mai credem ca vecinul nostru este "our enemy" sau competitorul nostru. Cred ca inca mai avem acea frica, cu care am crescut in regimul comunist, cand tot timpul te uitai peste umar si iti era teama ca cineva te toarna la Securitate. Probabil ca acel comunism ne-a facut sa stam tot timpul la panda, probabil va trece mult timp pana cand romanii se vor deschide cu totul si vor dezvolta acel spirit de intrajutorare.
- De curand te-ai intors din Romania. Cum ti se pare Sibiul, orasul tau natal?
- Orasul a suferit o transformare in bine. Exista foarte multe afaceri ale italienilor, germanilor, ungurilor, care au un impact pozitiv, ridica cultura si dau stabilitate financiara. Forbes a numit Sibiul "Europe's 8th most idyllic place to live", si in anul 2007, a fost nominalizat drept Capitala Culturala Europeana. Desi am plecat din Romania, eu tin la radacinile mele, la valorile cu care am crescut si, oriunde ma duc, sunt mandra ca sunt romanca, sunt mandra de tara in care m-am nascut.
- Cu ce te ocupi in prezent?
- Locuiesc de 14 ani in Los Angeles. Dimineata predau filosofie, stiinte umaniste si literatura americana la un liceu, iar seara, predau creative writing (arta compozitiei literare) la un colegiu. Dupa ce ma intorc acasa, pana la miezul noptii, ma dedic scrisului.
- Draga Aura, multumesc mult, iti doresc multa bafta, si sper sa ne revedem si cu ocazia altor manifestari romanesti organizate de comunitatea romaneasca din SUA.