As vrea sa va povestesc, pe scurt, ultimele luni din viata mea, pentru ca si voi sa vedeti cum am vazut eu cat de mare este puterea si iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Sunt o fata pacatoasa, in varsta de 23 de ani. Am facut multe, multe rele, de la faptul ca am stricat casa unui barbat insurat, indragostindu-ma de el, pana la faptul ca m-am folosit de trupul meu pentru a castiga bani. Din fericire, m-am trezit, iar Dumnezeu mi-a luminat mintea, dandu-mi putere sa nu mai privesc inapoi. In luna martie m-am hotarat pentru a nu stiu cata oara sa termin cu toate prostiile, m-am despartit, am plecat din oras si am cautat sa gasesc un serviciu cinstit. Nu a fost usor deloc, pentru ca dupa multi ani in care m-am obisnuit cu o viata usoara, plina de distractii, m-am trezit singura, intr-o tara straina, fara nici un ban, cu un serviciu platit foarte prost. Salariul primit nu imi ajungea nici de mancare. Apoi, eram absolut singura, nu exista nici macar un om cu care sa vorbesc, simteam cum totul se ruineaza. Familia era departe, imi era rusine de ei, nu le puteam spune cum ma simt; ei nu au stiut niciodata ce fel de om eram eu de fapt, nu am vrut sa ii ranesc. Parintii mei sunt oameni cu o pozitie sociala cat de cat buna si cu frica de Dumnezeu, mi-au oferit mereu tot ce au avut, dar pentru mine nu a fost suficient, din pacate, si am luat-o pe cai gresite... Dupa doua luni, stand intr-un sat izolat, la familia la care lucram ca menajera, am intrat intr-o stare de depresie, in care plangeam intruna si nu vedeam nici o iesire din starea aceea de durere si dor, voiam sa am bucuria vietii cinstite, sa ma bucur de viata fara sa mai pacatuiesc. Iar acolo, in Anglia, era numai singuratate, saracie, tristete, dor de familie. Pana in ziua cand l-am descoperit pe internet pe Sfantul Nectarie. Nu imi venea sa cred cate minuni, cata bucurie a adus in viata altor oameni. Le citeam de nenumarate ori, pentru ca in viata mea trista bucuria lor ma lumina si ma bucura. Cu nadejde si cu tarie ca Bunul Dumnezeu ma va ajuta si prin rugaciunile Sfantului Nectarie, ca voi reusi sa gasesc un serviciu bine platit, ca imi voi gasi noi prieteni buni si credinciosi, ca ma voi muta intr-un oras si voi gasi chirie la oameni cumsecade, am inceput sa ii citesc al doilea acatist, timp de mai bine de 40 de zile; in acest timp, din fericire, i-am descoperit si pe Sfantul Ioan Rusul, Sfantul Efrem cel Nou, Sfanta Parascheva si Sfanta Maria Egipteanca, careia m-am rugat sa ma ajute sa sting dorul si ispitele care ma intristau si imi faceau atat de mult rau. Am citit si Paraclisele si Acatistele Maicii Domnului (timp de 40 de zile). Imi vine sa plang, acum, pentru ca nu pot sa cred ca ieri am primit primul salariu, dupa o saptamana la noul meu loc de munca, platit foarte bine. Da, am reusit sa imi gasesc un loc de munca, exact cum visam; Sfintii acestia bineplacuti lui Dumnezeu m-au ajutat pe mine, o pacatoasa, sa imi gasesc un serviciu bun. Am gasit o casa cu chirie, exact cu o zi inainte de data in care familia unde eram imi spusese sa parasesc casa.
Am prieteni noi acum, am serviciu, nu mai stau izolata, zambesc si ma bucur de noua mea viata; toate acestea nu sunt decat ajutorul lui Dumnezeu. Le-am promis Sfantului Nectarie, Sfantului Ioan Rusul si Sfantului Efrem cel Nou ca voi marturisi minunile pe care le-au savarsit cu mine. Nu am cuvinte sa va spun cat de mult le multumesc si cat incerc, acum, sa ma feresc de ispite si sa nu mai cad in pacat. Nimic nu se compara cu bucuria pe care o ai dupa ce castigi bani munciti cinstit. Sa nu va lasati inselati de bucuriile trecatoare ale unei vieti pacatoase si murdare. E atat de bine sa te simti implinit si sa privesti cu incredere viitorul. Dumnezeu le randuieste pe toate cum e mai bine. Sa nu deznadajduiti, sa va intariti prin rugaciune; daca o pacatoasa ca mine a fost ajutata, e dovada cea mai vie pentru mine ca Dumnezeu asculta chiar si rugaciunile celor netrebnici.
Le multumesc pentru tot ajutorul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, Sfantului Nectarie, Sfantului Ioan Rusul, Sfantului Efrem cel Nou, Sfintei Parascheva si Sfintei Maria Egipteanca, Sfantului Nicolae, Sfantului Gheorghe si tuturor sfintilor!
A. ELENA
"Am avut un singur gand: sa ating moastele"
Deschid ochii, imi indrept privirea spre fereastra si simt o bucurie imensa cand vad ca se lumineaza de zi... Inainte nu stiam sa ma bucur de lucrurile marunte, intr-o lume condusa de lucrurile materiale, de concurente absurde sau de suparari nefondate.
Eram o adolescenta ca oricare alta, preocupata de multe lucruri importante sau nu, care imi umpleau zilele si pe care ma simteam indreptatita sa le traiesc, indiferent din ce erau compuse. O viata banala, fara semnificatii, o viata la intamplare, dar care avea sa se transforme total intr-o zi...
Tin minte ca era primavara cand m-am dus la un doctor sa-mi excizez o ulceratie de pe zona sublinguala. Trimisa la un laborator histopatologic, rezultatul a fost cumplit... Celulele erau canceroase. Am avut un moment in care m-am gandit ca e imposibil, ca sunt prea tanara, dar apoi, cand am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea, adica dupa o jumatate de ora, am simtit o usurare de nedescris. Poate frica ma facuse asa. Amenintarea voalata a mortii. Cert este ca niciodata nu ma simtisem asa de independenta, asa de libera de orice obligatii si apasari. Acum ma puteam dedica rugaciunii. Eram energica, vesela si primul imbold pe care l-am simtit in starea aceea a fost sa merg sa ating Sfintele Moaste ale Sfantului Nectarie. In clipa cand am pus mana pe racla, am simtit cu adevarat binecuvantarea lui Dumnezeu. Eram in biserica si ma rugam impreuna cu ceilalti credinciosi ce asteptau sa ajunga la moaste si tot ce puteam spune era "Sfinte Nectarie, iti multumesc ca m-ai ajutat!", o rugaciune de implinire, iar nu de solicitare, asa cum s-ar fi cuvenit. Nu puteam cere ajutor. Deloc! Simteam ca-l primisem deja. Stiam ca Dumnezeu e cu mine. Il simteam peste tot. In afara de Sfantul Nectarie, ii pomeneam in rugaciuni si pe Sfantul Ioan Rusul, pe Sfanta Parascheva si pe Sfantul Arsenie Boca, toti trei sfinti degraba ajutatori. Implinirea rugaciunilor mele a venit odata cu diagnosticul. Noile analize dovedeau ca nu mai existau urme de celule canceroase si ca nu am nevoie de nici un tratament. Momentan monitorizez limfo-nodulii, monitorizare care va trebui efectuata o perioada, pentru siguranta ca nu vor fi afectati. Dar simt si acum faptul ca sunt pe deplin sanatoasa, ca Sfantul Nectarie cel bun si indurator imi vegheaza viata.
Dupa experientele mele, spun cu mana pe suflet ca Dumnezeu ne iubeste neconditionat si ne implineste toate dorintele, iar cand ne trimite cate-un necaz e pentru ca vrea sa ne aduca aproape de el, caci asa e firea omului, in necaz suntem cel mai aproape de Dumnezeu! As vrea sa mai adaug faptul ca trebuie sa fim constienti ca toti avem sansa aceasta, sa ne vindecam; trebuie sa solicitam binecuvantarea si sa ne rugam din tot sufletul. In perioada aceasta, am ajuns si la mormantul Sfantului Arsenie Boca de la Prislop si la Manastirea Radu Voda din Bucuresti, si pot spune ca m-a ajutat enorm. Sufletul meu e mai aproape de Dumnezeu, implinirea este foarte mare. Tin sa multumesc atotputernicului stapan ceresc si bunului Sfant Nectarie pentru viata mea salvata de la moarte si pentru binecuvantarea primita. Multumesc, desigur, si Maicutei lui Dumnezeu, purtatoarea spre cer a rugaciunilor noastre, precum si tuturor sfintilor care m-au ajutat. De asemenea, aduc multumiri oamenilor pe care Dumnezeu mi i-a scos in cale si care mi-au batatorit drumul spre vindecare. Doamne ajuta!
OANA, 21 de ani