In urma interviului cu istoricul Vasile Lechintan, publicat in "Formula AS", zeci de membri ai corpului academic si universitar atrag, intr-o scrisoare deschisa, atentia presedintelui Traian Basescu asupra pericolului grav, fara precedent dupa 1918, pe care-l reprezinta amendamentele UDMR la Legea Arhivelor, care sapa adanc la temelia statului national si unitar roman, solicitand prerogative neconstitutionale. Publicam mai jos reactiile unor academicieni si cercetatori stiintifici, pe marginea acestui subiect fierbinte al actualitatii.
Acad. Dinu C. Giurescu
"Ne indreptam, pe tacute, spre destramarea Statului roman?"
Doua aliniate din Articolul 19 al Legii Arhivelor prevad: 1. "Retrocedarea in natura a fondurilor arhivistice preluate in mod abuziv de la cultele religioase". 2. "Retrocedarea se realizeaza numai dupa executarea unui microfilm pentru fiecare document ce urmeaza a fi predat, care va ramane in administrarea Arhivelor Nationale ale Romaniei". Pe cale de consecinta, Arhivele Nationale ale Romaniei raman cu microfilme care se vor efectua sau nu. Proiectul de lege pentru modificarea si completarea Legii Arhivelor Nationale ridica o intrebare esentiala: de ce nu se dau celor interesati microfilmele respective si de ce nu se pastreaza originalele, in continuare, la Arhivele Nationale? Adoptarea proiectului de lege in formularea actuala are o consecinta negativa de prima insemnatate, si anume: Parlamentul Romaniei va adopta o lege care instituie principiul dezmembrarii Arhivelor Nationale. Care stat european legifereaza prin parlamentul sau principiul dezmembrarii arhivelor proprii, indiferent de modalitatile prin care acestea s-au constituit de-a lungul vremilor? Ce tara isi imprastie arhivele in cele patru zari? Un exemplu asemanator nu gasim in Europa, probabil nici pe alte continente. Cum mai poate avea Romania caracteristicile definite in Constitutie, de stat national, suveran, indivizibil si unitar, daca oficialitatile dispun dupa legea bunului plac de impartirile teritoriale, daca circa 90% din elevii de liceu sunt discriminati negativ, daca se admite prin lege dezmembrarea Arhivelor Nationale? Unde este suveranitatea statului si caracterul sau indivizibil? Ne indreptam, pe tacute, spre destramarea Statului roman?
Acad. Camil Muresanu,
istoric din Cluj-Napoca
"Pledam pentru mentinerea sistemului unitar de depozitare a tuturor categoriilor de documente in custodia Arhivelor Nationale"
Dupa cum ne-am putut da seama, se prevede ca din fondurile bisericesti, integrate de cateva decenii in depozitele Arhivelor Nationale, forurile originare sa poata recupera si reintegra in custodie proprie documentele care le-au apartinut pe timpuri. Arhivelor Nationale le-ar reveni misiunea de a copia electronic aceste documente, spre a le pastra, astfel, copiile. Credem ca masura aceasta aduce un deserviciu fondului arhivistic national, considerat in ansamblul sau. Documentele bisericesti, dupa forma si mai ales dupa continutul lor, nu pot fi separate riguros de acte similare de provenienta laica. Pastrarea lor in depozite proprii nu prezinta o garantie suficienta, din punctul de vedere al spatiului, al organizarii si al personalului de inalta calificare. Accesul cercetatorilor la aceste documente, in noile conditii ce se prevad, va fi mai dificil decat inainte. Acestea, si alte motive asupra carora nu mai insistam, ne fac sa pledam pentru mentinerea sistemului unitar de depozitare a tuturor categoriilor de documente, in custodia Arhivelor Nationale. Acestea au dobandit deja o experienta in materie si se achita, prin personalul lor, cu toata seriozitatea de ingrijirea documentelor.
Simion Retegan,
cercetator stiintific gradul I la Institutul de Istorie "George Baritiu" din Cluj-Napoca
"Sper ca presedintele tarii sa tina cont de dorintele indreptatite ale celor care se ocupa de cartea de baza a unei natiuni, care este Istoria"
Proiectul imbucatatirii si dispersarii patrimoniului arhivistic dupa criterii etnice, confesionale, regionale, locale este de o extrema gravitate. Intr-un moment in care pretutindeni in Europa accesul istoricului la sursele documentarii sale este liber, iar fondurile arhivistice pot fi cercetate nu numai direct, ci unele dintre ele stau la dispozitia celor interesati chiar si prin Internet, traducerea in viata a acestei legi reprezinta, intr-adevar, o limitare drastica a posibilitatilor de informare istorica! Cu alte cuvinte, legea produce o subminare de mari proportii - cu totul nebanuite de cei dinafara domeniului - a progresului de ansamblu al stiintei istorice. Cu certitudine, ar urma o lunga perioada de totala dezorganizare, ani lungi de predare-preluare a sute si sute de fonduri arhivistice, de depozitare a acestora in spatii improprii, ani in care, in mod inevitabil, ele vor fi scoase din circuitul stiintei istorice. Ce certitudine avem ca fondurile parohiale, spre exemplu, isi vor gasi locul potrivit de conservare, locul adecvat consultarii, personalul calificat care sa le deserveasca? Si chiar daca toate aceste cerinte strict necesare s-ar indeplini intr-un timp record, ce certitudine exista ca tezaurul inestimabil al arhivei, patrimoniul de ordin national, nu va fi supus unor noi constrangeri si restrictii dictate de considerente confesionale si etnice, ca prezumptia de rea intentie nu va genera nesfarsite interdictii legate de aspectele cele mai sensibile ale istoriei, ca sub un pretext sau altul, unii cercetatori nu vor fi favorizati in detrimentul altora, ca susceptibilitatile si veleitatile unor custozi facuti peste noapte nu vor pune sub obroc o documentatie care de drept apartine tuturor doritorilor sa cunoasca trecutul? In calitate de cercetator stiintific, timp de 49 de ani, ca istoric care a petrecut cea mai mare parte a timpului de lucru in arhive, ca ingrijitor a numeroase volume de documente, sunt profund cutremurat de legea dispersarii locale a arhivelor si ma simt obligat moral sa protestez impotriva acesteia si sper ca presedintele tarii sa tina cont de dorintele indreptatite ale celor care se ocupa de cartea de baza a unei natiuni, care este Istoria.
Gelu Neamtu,
cercetator stiintific gradul I la Institutul de Istorie "George Baritiu" din Cluj-Napoca
"In tot Parlamentul acela mare, nu este un roman cu sira spinarii dreapta, care sa spuna NU unui adevarat pas important spre autonomie pe criterii etnice?"
Din capul locului, noi, cetatenii loiali ai Romaniei, ne intrebam: cine ne apara de agresiunea separatistilor din Parlamentul Romaniei? Imi pare sincer rau sa constat acest adevar uluitor: am ajuns astazi sa ne aparam de "binele" facut de Parlamentul Romaniei! Protopopul ortodox al Targu Muresului, Nicolae Manegutiu, un brav patriot roman si preot cu mare har, cu o premonitie extraordinara, a vazut, inca din 1916, realizata Marea Unire. In acel moment de gratie, a propus ca in Parlamentul Romaniei Mari sa fie numai academicieni si oameni de cultura. Sa fi intuit acest om vizionar ce pericol urias este pentru cetateni si pentru democratie, in general, o inflatie de reprezentanti ai poporului, departati de cultura, oameni pusi de partide, pentru a reprezenta nu interesele natiunii, ci masina de vot partinica? Este inspaimantatoare aceasta realitate, pentru ca viata noastra de zi cu zi depinde de aceasta masina de vot. Ma intreb daca au fost constienti deputatii romani asupra votului dat pentru dezmembrarea unei institutii a statului roman, o institutie valoroasa, cum este aceea a Arhivelor Nationale, vot dat in mod tainic si intr-o graba extrem de suspecta. Si mai suspect este faptul ca directorul acestei institutii, Dorin Dobrincu, nu i-a constientizat pe parlamentari asupra consecintelor acestei sentinte nesabuite privind Arhivele si stabilitatea statului roman. Din partea cui a venit propunerea? Din partea unui parlamentar al UDMR-ului, partid al carui scop vadit si declarat este autonomia teritoriala a Transilvaniei pe criterii etnice. Perversitatea propunerii consta in faptul ca ne-a fost oferita sub masca "binelui" pentru toate confesiunile. Adevarul este ca noi, romanii, suntem taxati de prosti, cand se vede clar ca amendamentele UDMR au resorturi etnice si pregatesc desprinderea Transilvaniei de Romania. Suntem supusi, din pacate, nu vremilor, ci efectelor departarii de cultura. Ce presiuni a facut UDMR-ul asupra ortacilor de guvernare, pentru a-si vedea cu orice pret realizat scopul? In final, ne intrebam: in tot Parlamentul acela mare, nu este un roman cu sira spinarii dreapta, care sa spuna NU unui adevarat pas important spre autonomie pe criterii etnice? Ne indreptam oare spre o democratie a masinatiunilor si nu spre una a interesului national? Cine ne apara de agresiunea separatistilor din Parlamentul Romaniei?
Dr. Arcadie M. Bodale,
presedintele Sindicatului National al Arhivelor, "Fiat Justitia"
"Deputatii ar fi trebuit sa constientizeze rolul Arhivelor Nationale, caci nu demult, pe baza documentelor pe care acestea le detin, statul roman a castigat la Haga diferendul cu Ucraina, pentru delimitarea platformei continentale a Marii Negre"
In nici o tara europeana civilizata nu s-a solicitat si, implicit, nu s-a initiat un proces de distrugere a Arhivelor Nationale. Prin urmare, aceasta restituire nu urmeaza nici un model european, ci doar ambitiile electorale ale unor lideri politici iresponsabili. A se vedea, in acest sens, faptul ca arhivele multor biserici din Transilvania, Banat si Bucovina, indiferent de confesiune, au fost luate cu forta de catre autoritatile de la Viena si se gasesc in prezent in Arhivele Statului din Austria. Nici un cult nu le poate redobandi, insa le poate cerceta si obtine copii, in conditii mult mai restrictive decat este cazul arhivelor romanesti. Prin restituire, Arhivele isi vor pierde cele mai valoroase si vechi documente, care vor disparea in anticariate si colectii private, scoase fiind definitiv din circuitul stiintific. Camera Deputatilor a votat in necunostinta de cauza. Aceasta scapare legislativa dovedeste atat necunoasterea, cat si reaua credinta a celor care au votat legea. Situatia este cu atat mai surprinzatoare, cu cat deputatii ar fi trebuit sa constientizeze rolul Arhivelor Nationale, caci nu demult, pe baza documentelor pe care acestea le detin, statul roman a castigat la Haga diferendul cu Ucraina, pentru delimitarea platformei continentale a Marii Negre.