"Ar putea fi un minunat inceput de drum"
"Speranta nu este convingerea ca lucrurile vor lua o intorsatura buna, ci convingerea ca ceea ce faci are sens, indiferent de ce intorsatura iau lucrurile."
(Vaclav Havel)
Si au curs sampania, muzica, au bubuit artificiile, toate femeile lumii au fost mai frumoase, ne-am amintit de oameni dragi, chiar si de cei plecati dintre noi, ne-am zambit, ne-am facut promisiuni, ne-am scris cuvinte sau ne-am privit in necuvinte, am baut, am dansat pana spre dimineata, am ras, am plans, ne-am prefacut (sau chiar am fost) ingaduitori, am iesit in piete publice sa admiram jocurle amagitoare de lumini reci ale laserelor si sa rostim laolalta o numaratoare inversa, de la care nu puteam lipsi...
Vine un an despre care nu stim prea multe, adica nu stim nimic. Nu suntem nici clarvoaianti, nici ghicitori in stele. Stim doar ca va fi complet diferit. Daca pana acum ne puteam "organiza" viata pentru a intampina noul an, acum nimeni nu poate spune ce va urma. Poate ca va fi un an greu. Dar cei dinaintea noastra s-au confruntat cu perioade dramatice. Si le-au depasit.
Vedem doar "obstacolele" si ne blocam neputinciosi la gandul ca nu le vom putea depasi. Romania reala (cea pe care o vedem in strada, in autobuze, langa noi sau pe ecranele televizoarelor) pare plina doar de "obstacole". Si nimeni nu ne mai arata drumul... Trebuie sa-l gasim singuri, sa renuntam la dependenta de informatia publica, de cele mai multe ori partizana ori mistificata.
Sa incepem acest an ignorand maruntele noastre ambitii personale, renuntand la a judeca pe altii, la ganduri distructive, sterpe, nebunesti. Omul se afla in ghearele durerii de mii de ani. Resentimentul, ura, vinovatia, gelozia, autocompatimirea, deprimarea - toate sunt in natura noastra si sunt forme ale durerii. Sa incercam sa revenim la lucrurile care conteaza: frumusetea, iubirea, respectul, cinstirea stramosilor, pacea interioara. Adica sa salvam viitorul copiilor nostri.
Va doresc un an plin de bunastare sufleteasca! Va doresc sa gasiti in voi forta de a merge mai departe! Inchin o cupa de sampanie pentru poporul meu si pentru prietenie. Ar putea fi un minunat inceput de drum...
Dan C. Mihailescu
"Sa te simti bine in pielea ta"
Ca tot omul trecut prin doua infarcturi, aproape sexagenar si atarnat de trei by-pass-uri, adica bine cumintit de soarta, eu unul traiesc fiecare zi ca pe un dar de la Dumnezeu. Asta te elibereaza, cum zicea Cioran, de orice iluzie vinovata, de orice asteptare frauduloasa, de toate amagirile in care viseaza sa te cuprinda realitatea indracita. Ca si de toate capcanele catastrofiste pe care mass-media ti le intind ceas de ceas. Daca lasi televiziunea sa-ti infuzeze zilnic otrava in care-i experta, apoi sa fii sigur ca aliajul de mizantropie si disforie te va imbatrani sufleteste, chircindu-ti sufletul la douazeci de ani, ca pe un nonagenar.
E clar ca lumea de azi te vrea cat mai tampit, mai gaunos la suflet, mai lesne inseriabil si manevrabil, cat mai eficient resemnat, eventual sinucigas in ziua-n care iesi la pensie, ca sa nu mai insemni o povara pentru nimeni. Cu creierii de plastilina, inima ruginita si mintea-n chiloti. Singura sansa in pustiul dezumanizat e salvarea individuala, prin traiul la nisa. Cultul frumosului, al echilibrului, simplitatii, intelepciunii, al iubirii si caldurii familiale. Cultivarea armoniei si masurii in toate. Educarea, apararea si economisirea simturilor. Sa te simti bine in pielea ta si sa faci cat mai mult bine, constient ca "tot ce e prea mult vine de la draci", cum sta scris la Pateric. In vizuina, alaturi de ai tai, straduindu-te sa fii cat mai bun, cat mai impacat, asteptandu-te oricand la orice de la oricine, in siajul Glossei eminesciene. Si-al stravechiului sfant indemn "ajunge zilei rautatea ei!"
Asa incepi sa observi cum ti se taie, una cate una, paramele care inca te tin legat de tarm. Devii tot mai liber de cele concrete si mai apropiat de cele nevazute. "Forma vasului depinde de golul dinlauntrul lui". Intri intr-un soi de levitatie spirituala, fata de care isteria "calendarului mayas", apocaliptita sistematic indusa de stirile zilei, zvonistica falimentar-deprimanta, masochismul din "ca la noi, la nimenea", europesimismul, miserupismul, minimalismul, relativismul, anticrestinismul, frenezia dansului pe ruine, netrebnicia si nimicnicia ridicate la rang de grotesti zeitati carnavalesti - toate devin ca un abur de sauna, de risipit la simpla deschidere a ferestrei.
Cum am intrat in 2012? Sarutandu-mi sotia si copiii. Si inca putand sa merg (sa mananc si sa ma sterg la gura) singur. Pai nu e asta totul?!?
Sorin Preda
"Armonii vieneze si chipuri de sfinti"
Am inceput anul cat se poate de bine. L-am inceput cu minunatul concert vienez de Anul Nou, dupa ce miezul noptii m-a prins in biserica, rugandu-ma la un Te Deum binecuvantat pentru implinirea si bucuria lumii, pentru razboiul altor neamuri si razboiul dintre noi, convins fiind ca fericirea mea nu poate fi aparte de fericirea celor din jur, iar sanatatea mea, alta decat sanatatea celor de langa mine.
Am inceput anul cu armonii vieneze si chipuri de sfinti, gandind cat de importante sunt in viata noastra ritualul, pregatirea, fastul sufletesc si chiar eleganta vestimentara. Cat de important este sa intrerupem monotonia stirilor proaste si a cotatiilor bursiere, facand altceva. Pregatindu-ne, spre exemplu, pentru o intalnire importanta. Ascultand un concert. Citind un roman de dragoste. Imbracand o camasa noua sau iesind in oras, cum faceau parintii mei cand se plimbau la corso, pe strazile pline de pravalii armenesti ale Bacaului, intr-o ceremonie usor naiva a etalarii fericirii conjugale, dar si a noului costum cumparat cu destule sacrificii de tata.
Cat de mult gresim, luandu-ne dupa altii. Ce eroare grava facem atunci cand uitam cine suntem si cat de ridicoli putem fi atunci cand, din nestiinta poate, transformam in rutina placeri si obiceiuri care nu ne apartin. Am auzit ca sute de bucuresteni si-au petrecut marea sarbatoare a Craciunului in Mall, in Supermarket, la o cafea, un hamburgher, o lipie libaneza. Cum poti sa celebrezi un moment atat de mistic si de special, cu sosuri si maioneze la borcan? Ce gust, ce incantare, ce bucurie mai poti avea atunci cand bei cea mai buna sampanie frantuzeasca, in pahare mici si albe de plastic? Fara ceremonial si fara anume momente de bucurie mistica, viata ar fi de netrait, ca o zi plicticoasa si lunga cat veacul. Fara ceremonial si fara fastul pregatirii, am transforma spiritul sarbatorii in slogan si clisee, in brand si imagini de marca, asa cum am transformat deja sarmalele in "produse traditionale" si banalul sanius intr-o "distractie specifica sezonului rece".
Nici nu stiu ce sa mai zic. "In noaptea dintre ani" refuz sa ma gandesc la ce va fi. Poate ca anul ce vine va fi un an groaznic, cum se grabesc unii economisti sa profeteasca. Poate ca ne asteapta incercari si mai mari ca pana acum. Un lucru e sigur, cel putin pentru mine - atunci cand imi va fi mai greu si va ploua cu necazuri asupra mea, o sa-mi amintesc cu si mai mare drag ca am inceput Noul An cu un superb concert vienez si un moment liturgic de rugaciune, printre lumanari palpainde si chipuri de sfinti, ascultand ca un ecou indepartat indemnul lui Iisus: "Nu va ingrijiti de ziua de mine... Ajunge zilei rautatea ei".
Ancheta realizata de