Discurile-s noi, muzica-i un pic mai veche

Iulian Ignat
* In asteptarea marilor concerte ale lui 2012, va invitam sa va asezati confortabil intr-un fotoliu, la caldurica, sau sa porniti la dans, in timp ce ascultati cateva discuri de exceptie, aparute la sfarsitul anului ce tocmai a trecut. Muzica de calitate nu se invecheste, iar albumele propuse de "Universal Music" dovedesc din plin acest lucru. Piese mai vechi ale unor artisti si trupe binecunoscute au fost scoase din arhive, sterse de praf, si suna la fel de proaspat ca atunci cand au fost lansate *

AMY WINEHOUSE
"Lioness: Hidden Treasures"


"Comorile ascunse ale leoaicei" este un disc cu o mare incarcatura emotionala, pe care o simti chiar inainte de a-l asculta. Cand desfaci tipla in care este ambalat CD-ul, nu poti sa nu te gandesti ca acesta nu este cel mai recent album Amy Winehouse, ci ultimul. Se prea poate sa mai apara pe piata inregistrari inedite, asa cum se poate ca acestea sa fie ultimele ei cantece.
Amy Winehouse a fost, probabil, primul geniu muzical al noului mileniu si, ca orice geniu, nu a avut parte de o viata linistita. La 14 ani a inceput sa scrie cantece, la 20 a debutat cu un album excelent, "Frank", ce s-a dovedit a fi doar o avanpremiera a fabulosului "Back to Black", disc ce i-a adus 5 premii Grammy in 2007 si un succes care avea sa o doboare. Scris in intregime de ea, albumul impune o voce si un stil unic, o actualizare sarmanta a ritmurilor anilor '50-'60. In istoria muzicii rock exista numeroase exemple de trupe mari, precum Eagles sau Pink Floyd, ce s-au destramat dupa un succes urias si au avut nevoie de ani multi pentru a se regrupa, insa Amy, dupa un razboi de tipul "singur impotriva tuturor", nu a avut parte de acest timp. Presiunea din partea casei de discuri, a publicului, a fost uriasa dupa succesul "Back to Black", iar Amy a plutit patru ani in deriva, cu o viata devastata de droguri, alcool si de hartuiala nemiloasei prese de scandal britanice. A incercat in numeroase randuri sa-si revina, insa nu a reusit sa intre intr-un ritm care sa-i permita sa duca la capat un nou album sau sa-si continue concertele. Aparut la trei luni de la disparitia sa, "Lioness: Hidden Treasures" este o colectie de 12 piese, compozitii ale sale ce pot fi ascultate in premiera, variante inedite ale unor piese celebre, plus un duet cu legenda muzicii americane Tony Bennett. "A fost un privilegiu sa pot lucra cu ea", isi aminteste octogenarul cantaret. "Piesa "Body and Soul" este un testament al geniului sau artistic, al stralucirii sale demne de cei mai sinceri muzicieni pe care i-am cunoscut vreodata. Privind in urma, la momentul inregistrarii piesei, imi dau seama ca Amy stia atunci ca nu va reusi sa iasa din pasa intunecata in care se afla, era resemnata... Regret teribil disparitia ei, pentru ca era o cantareata care putea cu adevarat sa cante jazz. Nu mai intalnesti o asemenea voce". La randul sau, tatal artistei, Mitch, a declarat: "Familia nu ar fi fost niciodata de acord cu lansarea acestui album postum, daca nu am fi fost convinsi ca este la fel de bun ca precedentele doua. Credem ca va fi un tribut adus talentului sau. Mi-am petrecut atata timp alergand dupa Amy, incercand sa o controlez, dezaproband-o, incat nu am realizat atunci dimensiunea geniului sau muzical. Abia acum, cand am stat alaturi de familie si am ascultat fiecare piesa a acestui album, am inteles pe deplin maretia talentului ei".

The Rolling Stones
"Some Girls"


Vietile celor de la Stones au fost traite, si ele, pe muchie de cutit, insa cumva au reusit mereu sa se regrupeze atunci cand marea lor pasiune comuna i-a chemat: muzica. La sfarsitul lui 2011, veteranii rockeri s-au intalnit pentru a pune la punct strategia aniversarii a 50 de ani de la infiintarea trupei. Turneul precedent, ce i-a adus pentru prima oara in Romania, in iulie 2007, a stabilit un nou record in materie de incasari. Insa dupa incheierea sa, activitatea Rolling Stones nu s-a oprit, formatia lansand un album dublu in concert, un film realizat de Martin Scorsese si o reeditare a unuia dintre cele mai celebre discuri ale lor din anii '70, "Exile on Main Street". Dupa ce acest album a ajuns din nou, la mai bine de 30 de ani de la lansare, in varful clasamentelor muzicale, Stones au continuat sa-si valorifice impresionanta arhiva si astfel a aparut de curand dublul album "Some Girls". "La vremea respectiva, in 1978, nu puteam scoate un disc dublu si a fost nevoie de decizii foarte dure pentru a lasa deoparte jumatate din piesele imprimate, piese ce ne erau foarte dragi", spun membrii trupei. "Acum a venit vremea ca ele sa iasa la lumina". Albumul contine discul original, un disc cu 12 piese pastrate la cutie, si un set de imagini semnate de un guru al fotografiei de moda, Helmut Newton. Ascultand excelentele piese lasate pe dinafara in 1978, poti intelege rigoarea si nivelul de performanta la care se ajunsese. Dupa cum isi aminteste chitaristul Keith Richards, in autobiografia sa, "Some Girls" a fost inregistrat intr-o perioada tulbure pentru trupa. Ritmurile disco faceau furori in topuri, noile staruri punk isi clamau forta si declarau ca stonesii sunt prea batrani si ar trebui sa se lase de cantat. Pe de alta parte, Richards era infricosat de perspectiva unui proces foarte delicat, la capatul caruia ar fi putut ajunge in inchisoare, iar viitorul trupei era pus sub semnul intrebarii. Toate acestea i-au facut pe britanici sa se ambitioneze, sa incerce sa lase in urma un disc grozav, ceea ce s-a si intamplat. Inspirat, dupa spusele lui Mick Jagger, din ritmul orasului New York, albumul a fost inregistat in Paris si contine o serie de hituri ce aveau sa ramana peste ani in lista de concerte ale trupei, fie ca-i vorba de piese cu aroma disco, blues, rock-n-roll sau country. Este primul album imprimat cu Ron Wood, cel ce avea sa ramana, pana in acest moment, al doilea chitarist al trupei, iar pe marele slagar al discului, "Miss You" straluceste la muzicuta Sugar Blue, un american ce l-a impresionat pe Jagger cu virtuozitatea sa in timp ce canta pentru un pumn de bani pe strazile Parisului. In ultimii ani, Sugar Blue a devenit o prezenta constanta pe scenele romanesti. O alta poveste legata de "Some Girls" este recordul de cinci zile si cinci nopti nedormite in studio, inregistrat de Keith Richards la imprimarea unui cantec in care-si pune sufletul pe tava, "Before They Make Me Run".

U2
"Achtung Baby"


Singurii care pot concura cu Rolling Stones in succesul turneelor mamut pe stadioane sunt irlandezii de la U2, pentru care amatorii romani de concerte au facut o adevarata obsesie. Pana sa-i vedem in concert la Bucuresti, putem asculta editia aniversara de 20 de ani a albumului "Achtung Baby". La sfarsitul anilor '80, dupa ce dadusera marea lovitura cu "The Joshua Tree", U2 simteau nevoia sa se reinventeze, sa caute noi drumuri in muzica. "Suntem pe o strada ce se infunda", afirma Bono la capatul turneului, "trebuie sa plecam departe si sa visam totul de la capat". A urmat cea mai lunga pauza din istoria grupului. Pentru inspiratie, au ales sa traga in piept aerul revigorant si exuberant al Berlinului anului 1990, care inca jubila dupa caderea zidului. Numai ca in studioul de inregistrari conflictele intre membrii trupei s-au tinut lant, unii voiau sa schimbe din temelii, altii sa urmeze vechiul drum. S-a pus chiar problema destramarii trupei, pana cand, dintr-o improvizatie, s-a nascut "One", ce avea sa devina cel mai cunoscut cantec al acestei formatii. Drumul era deja gasit, cei patru s-au intors in Dublin si au pus la punct cel de-al saptelea album al lor. ""Achtung Baby" este sunetul a patru barbati ce ciopartesc "Joshua Tree"", afirmau ei. Taios, plin de forta, de culoare, de experimente reusite, "Achtung Baby" este probabil cel mai bun disc U2 si unul din standardele muzicii rock. Intre timp, muzica lor a devenit din ce in ce mai moale, mai departata de suflul rock, ceea ce nu i-a impiedicat sa atraga, in continuare, mase de fani la concertele lor. Editia aniversara a albumului a fost lansata in nu mai putin de 4 variante, unele continand piese imprimate in 1990, dar nedifuzate pana acum, fotografii, disc vinil si chiar o pereche de ochelari de soare intocmai ca cea purtata pe atunci de Bono.

QUEEN
"Deep Cuts"


Daca am vorbit despre grandioase concerte de stadion, nu-l putem uita pe Freddy Mercury, pe care multi il considera si acum, dupa mai mult de 20 de ani de la disparitie, cel mai grozav om de scena al istoriei rock. In 2011 s-au implinit 40 de ani de la infiintarea grupului britanic Queen, moment aniversat de chitaristul Brian May si de bateristul Roger Taylor, printr-o reeditare a unor albume clasice ale trupei si prin lansarea unei noi compilatii. "Deep Cuts" are trei volume, si, asa cum ii spune si titlul, sapa mai adanc prin arhiva decat au facut-o cele doua albume "Greatest Hits", ce au avut la vremea lor un succes nemaiintalnit. Primul volum aduce in prim-plan cantece mai putin cunoscute, din perioada debutului discografic, 1973-1976, al doilea continua cu anii '77-'82, pentru ca ultimul sa includa marile hituri ale anilor '80. Nu se stie daca May si Taylor vor continua sa apara pe scena sub denumirea Queen, asa cum au facut-o in anii precedenti, insa lansarea acestei compilatii arata ca interesul pentru o trupa care timp de 20 de ani a atins culmile performantei este inca viu.