"Prietenul la nevoie se cunoaste", adauga o alta. Exista in mentalul popular romanesc o remarcabila capacitate de valorizare a inevitabilelor momente de cumpana prin care trecem de-a lungul vietii. "Greul", "nevoia", "parleazul" si alte expresii la fel de neaose nu sunt decat, la alt nivel, niste definitii ale "crizei" care este azi pe buzele tuturor. Criza care, conform celor mai echilibrate previziuni ale expertilor romani si internationali, va continua si in 2012. Daca va fi mai dura sau nu decat in 2011, ramane de vazut. In mod cert, ea va fi altfel decat am cunoscut-o din 2008 pana acum, caci criza datoriilor suverane si sensibilitatea tot mai accentuata a zonei euro si a monedei unice au dat nastere unui virus economic foarte contaminant, de care se tem pana si tari "vaccinate", precum Franta sau Germania.
Expresia umana a acestui veritabil vertij financiar care bantuie pietele lumii occidentale este dependenta de celalalt, de tovarasul de drum, de cel alaturi de care, sub o forma sau alta, ti-ai unit destinul, de cel in care ai crezut ca in nimeni altul, de cel pe care l-ai primit in casa ta ca pe un oaspete ales si de cel in care ti-ai pus, desigur, toata nadejdea. Pentru Romania anului 2012, noua fata a crizei e fata celor cu care ne-am inhamat la drum: spilcuitii investitori straini, pe care i-am petit cu atata ardoare, companiile multinationale aduse cu taraf, carora le-am dat "zestrea" pe bani de nimic, firmele internationale pe care le-am "omenit" cu facilitati fantastice, "suratele" din Uniunea Europeana, in care ne-am increzut atat de mult, "dracii" de la Fondul Monetar International, cu care ne-am infratit ca sa trecem "puntea" anilor imposibili din urma. Daca 2009, 2010 si, partial, 2011 ne-au vorbit despre noi, despre propriile slabiciuni, despre risipa noastra si despre iluziile nesanatoase in care am baltit atata amar de vreme, 2012 ne va vorbi, mai mult ca oricand, despre cei de langa noi, despre strainii care, venind in Romania, ne-au conectat la economia mondiala. Ce a depins de noi am cam facut. Am anticipat forta crizei si am acceptat austeritatea, cu mult inaintea altora din UE, avem un nivel mai mult decat acceptabil al indatorarii, la care nici nu viseaza state ca Grecia sau Italia, ne-am dovedit disciplinati in relatia cu FMI, nu caposi, cum s-au dovedit ungurii, si nu am facut erori majore pe plan intern, dovada cresterea economica, spectaculoasa in raport cu restul Europei, pe trimestrul III din 2011. Insa toate astea nu sunt de ajuns.
Plecarea Nokia si a altor mari investitori straini, ca si anuntul recent al grecilor de la ATE Bank, de a-si scoate la vanzare reteaua de sucursale din Romania, sunt importante semnale de alarma. Depindem de altii, depindem de banii care vor ramane sau nu in Romania, suntem prinsi in marea hora a crizei globale. De-acum, criza noastra e criza lor. Din criza aceasta vom invata daca am privatizat bancile cui trebuie, daca am dat facilitati cui merita, daca ne-am imprumutat sau am imprumutat niste oameni slabi sau niste prieteni de nadejde. Ce depinde de noi e sa continuam ce am facut bine in 2011. Sa nu cadem in desfraul consumului si sa incurajam, fiecare, micile afaceri care dau de munca romanilor sau care varsa bani curati la bugetul de stat si sa ne rugam lui Dumnezeu pentru un an rodnic in agricultura. Investitiile publice in infrastructura, care au fost motorul economiei in 2011, vor continua si mai puternic. Cum nu are acces la pomeni electorale, din pricina acordului cu FMI, e de asteptat ca guvernul sa-si joace reputatia, tocmai pe cartea investitiilor masive, dirijate prin ministerele conduse de cei mai importanti vectori ai PDL in momentul de fata - Elena Udrea si Anca Boagiu. Nu-i deloc imposibil sa asfaltam intr-un an mai multe drumuri decat am facut-o in ultimii zece. Intrebarea ramane - iar 2012 ne va raspunde, probabil, la ea - cu cine ne insotim pe aceste drumuri?