In 2008, cand s-a sarbatorit centenarul nasterii sale, s-a putut vedea, in amploarea manifestarilor, cat de incitanta e inca personalitatea si opera legendarei Simone de Beauvoir. O personalitate admirabila si uneori detestabila, care si-a construit pe tot parcursul vietii ea insasi legenda, alimentata cu episoade si idei scandaloase pentru gandirea si morala conservatoare. Daca nu se poate inca vorbi cu detasare despre viata si opera ei, e pentru ca starneste si azi reactii radicale atat admiratorilor, cat si contestatorilor. Dovada numarul mare de carti ce ii sunt consacrate in paralel cu reeditari ale eseurilor, romanelor si volumelor autobiografice semnate de ea. Teoriile si analizele din "Al doilea sex" (1949) stau la baza studiilor de gen care au luat amploare in special in universitatile americane, gandirea feminista si-o revendica printre fondatoare, iar citate din spusele ei (intre care si memorabilul "Nu te nasti femeie, devii") sunt folosite pana la saturatie, chiar si in reclame la cosmetice. Simone de Beauvoir a devenit, datorita si corectitudinii politice, un brand. In timp ce, pana prin anii '80, in cuplul mitificat pe care l-a format cu Jean-Paul Sartre, acesta a avut pondere mai mare ca "papa al existentialismului", ideolog de stanga, activist, prozator si dramaturg, secolul XXI inclina cred balanta in favoarea "Castorului", cum au poreclit-o colegii normalieni cu un joc de cuvinte de la Beauvoir (beaver in engleza inseamna castor). Simone de Beauvoir e azi inca un personaj emblematic pentru eliberarea femeii din conditia impusa de patriarhatul secular, fiindca a avut curajul de a-si afirma in spatiul public gandirea liberala/libertina, curajul de a trai, munci si iubi dupa proprie vointa, intr-un cuvant de a face sa triumfe libertatea asupra necesitatii. In Franta stangista, aceasta Passionaria e si un model de intelectuala angajata care a trait evenimentele politice ca si cele personale cu o intensitate autentica, fara complezente, si o energie inepuizabila. Insa in lumina documentelor aparute in cei 26 de ani scursi de la moartea ei (corespondenta, marturii ale apropiatilor) si a evenimentelor politice majore de la sfarsitul anilor '80, statura idolului Simone de Beauvoir e redusa la scara mai umana si prin aspecte antipatice - extremisme, vanitati, minciuni, oportunisme, manipulari, gelozii etc. - care o fac cu atat mai interesanta. Castorul a fost de-a lungul intregii ei vieti - dupa cum o definea paradoxal un prieten - o nesabuita, folosindu-se pentru asta de intreaga ei ratiune. Dar biografia ei - semnificativa pentru generatia de intelectuali din Saint-Germain-des-Pres dintr-o vreme in care Parisul era inca centrul cultural al lumii - ar fi starnit mai putin interes in absenta operei, caci Simone de Beauvoir e in primul rand o scriitoare de vocatie, care a stiut de la 15 ani ce vrea: sa devina o autoare celebra si sa-si subsumeze existenta scrisului. Pe langa romane si eseuri filosofice, a scris si mult (dar nu chiar totul) despre sine in patru volume de memorii, dintre care un adevarat best-seller mondial e cel pe care vi-l recomand azi si care, in 44 de ani de la aparitie, a fost carte de capatai pentru mai multe generatii de tinere intelectuale. Este cea de a treia traducere romaneasca, imi pare rau ca trebuie sa o spun, inferioara precedentelor. (Nu prea inteleg de ce, cand existau versiunile unor traducatoare experimentate si talentate, precum Anda Boldur si Domnica Ilea, ce puteau fi reeditate, s-a preferat o noua talmacire. O comparatie intre ele ar fi un bun exercitiu pentru seminariile de traductologie de la universitati). "Memoriile unei fete cuminti" este o carte de raftul intai, care poate avea si azi un impact major asupra adolescentelor si tinerelor inteligente, preocupate sa gaseasca un sens autentic existentei lor, in afara tiparelor procustiene impuse de familie si conventii sociale. Este povestea la persoana I a devenirii unei copile cu o educatie burgheza si catolica, intrata in contradictie cu vitalitatea, apetitul ei intelectual si afectiv. Ipocriziilor confortabile ale mediului social si familial, Simone le opune dorinta de a se intelege si construi pe sine, de a-si alege drumul in deplina libertate, de a experimenta si invata din propriile trairi. Studiile, prieteniile, iubirile, jubilatiile si suferintele se leaga toate de nevoia de a se crea pe sine ca fiinta autonoma, capabila sa-si decida singura existenta. Scrise cu o ardoare care este chiar cea a varstelor foarte tinere, memoriile transmit si exaltarea, si dezolarea fetei de 15-20 de ani, care se automodeleaza ca femeie puternica, pregatita pentru un parcurs exceptional.