Inca peste 250 de cadavre de mistret au fost adaugate pe rabojul petrecerii cu invitati de marca organizate de omul de afaceri Ion Tiriac. Cifra all time se apropie vertiginos de 2.000. "Ei, si?" pot intreba unii. Obisnuinta e a doua natura a omului. Iar in timp ne putem obisnui cu absolut orice, inclusiv cu crimele. "Oare?" se intreaba altii.
Anul acesta, mai mult ca in alti ani, d-l Tiriac s-a confruntat cu o problema de imagine. Contextul socio-economic si politic ii este defavorabil. In timp ce majoritatea romanilor - dar si tot mai multi europeni si americani - scrasnesc din dinti, de foame sau lipsa de speranta, o mana transnationala de prosperi oameni de afaceri isi permit sa-si alunge plictisul si rutina acumulate timp de un an, printre cifrele tranzactiilor de zeci si sute de milioane de euro sau dolari, ucigand la gramada niste vietati semidomestice. Care pentru ei, oaspeti de 2 zile ai generosului miliardar ruman, nu inseamna mai mult decat restul de cifre aflate dupa virgula unei sume cu minimum 6 zerouri, ale unor contracte sau spagi.
La fel ca in aritmetica miscarii OWS, pornita din SUA, 99% dintre noi suntem victimele experimentelor efectuate de acel 1% al elitei corporatiste, bancare si politice globale. Similitudinile dintre mistretii de la Balc si cetatenii Romaniei de azi sunt izbitoare. Supusi manipularilor, redusi la statutul de "carne de tun", haituiti de gonaci sau jandarmi, inghesuiti in tarcuri sau cartiere-dormitor, dependenti de "furajele" livrate de stapani, dupa bunul plac al acestora, decimati, atat de pusti si carabine, cat si de sistemul de invatamant si de sanatate, cu viitorul pecetluit, noi si mistretii de la Balc suntem impinsi catre singurul proiect ce pare fezabil: revolta, ruperea gardurilor si navalirea peste asupritori. Multi sarmani in fata putinilor omnipotenti. Si noi, si mistretii de la Balc, asteptam sa vina de undeva declansarea tragaciului constiintei de masa amortite. Depinde de inteligenta noastra ca in ocuparea Balcului sa nu se recurga la violenta, evitand provocatorii. Demonstratia de anul acesta, la care au participat atat membri si simpatizanti ai fundatiei "Vier Pfoten", cat si simpli cetateni, a aratat ca se poate. Grimasa de pe fata lui Elan Schwartzenberg si lipsa lui de replica in fata camerelor de luat vederi sunt dovezi ca potentatii au si ei momentele lor de uluiala.
Intre timp, doua argumente revin predilect pe buzele apologetilor d-lui Tiriac si ai carnagiului organizat de domnia sa la Balc: 1) "Banii lui, treaba lui!" si 2) "Ipocritilor, voi nu mancati carne?". Evident, din ecuatie lipseste cu desavarsire criteriul moral. Cu banii tai, indiferent de numar, nu poti face chiar orice. Iar in privinta carnii, una este sa te hranesti cumpatat si alta este sa te distrezi ucigand la gramada. Caci, rezumand in cuvinte cat mai simple, ceea ce se intampla la Balc este doar o crima recreationala, comisa de oameni cu foarte multi bani. Iar ipocrizia este tocmai a d-lui Tiriac si a invitatilor sai, care nu uita sa precizeze, an de an, ca intreaga cantitate de carne de mistret este donata caminelor de copii si azilelor de batrani. Asta, in timp ce in caminele, azilele si spitalele din Romania lipsesc alimente sau medicamente de baza: paine, ulei, paste fainoase, cartofi, antinevralgice, spirt, vata...
Pentru a contracara suprapunerea paguboasa a vanatorii de la Balc cu demonstratiile din Piata Universitatii si din tara, d-l Tiriac a facut in asa fel incat sa fie invitat la doua televiziuni private, inainte si dupa vanatoare. Acolo a incercat, prin enunturi de o banalitate si un simplism absolut dezarmante, sa demonstreze ca il preocupa nu doar uciderea unor nevinovati, ci si traiul altora. Desi i s-au ridicat multe mingi la fileu, nu a mai reusit ceea ce in tinerete ii iesea de minune.
Despre ce nu va cuteza niciodata sa vorbeasca d-l Tiriac este insa faptul ca tara noastra a fost - mai repede sau mai incet, mai vizibil sau mai discret - spoliata si subtilizata din mainile proprietarilor ei de drept: cetatenii Romaniei. Patrimoniul natural al tarii - muntii, padurile, apele, ogoarele - este privatizat, faramitat si distrus de o clica de mari carnasieri transfrontalieri si de executantii lor din fauna politica bastinasa. Natura in Romania a fost sacrificata, transata, dezosata si tocata in bucatele mici, ca porcul de Craciun si mielul de Paste. Era inevitabil ca de aceeasi soarta sa aiba parte si nevinovatii ei necuvantatori, candva liberi: ursul, mistretul, rasul, lupul, vulpea, potarnichea, gastele salbatice, pelicanii s.a.m.d. In special pentru conservarea faunei mari este nevoie de spatii largi, de ecosisteme naturale nefragmentate. Noi insa am invadat orice vale, orice munte, orice liziera, orice ochi de apa, creand astfel o masa de eco-refugiati fara putinta de a-si pleda cauza. Si care, in disperare, nu stiu incotro s-o mai apuce. Iar pentru ca zvarcolirile lor dupa aer, apa, hrana - tot mai imputinate - deranjeaza "dezvoltarea durabila" a principalei fiinte daunatoare de pe Terra, omul, atunci am decis sa-i ucidem.
Perversiunea si abuzul contra Naturii au sporit inca si mai mult. Am ajuns sa infiintam crescatorii de vanat, unde sa cream pe cai nenaturale suprapopulatii, totul pentru satisfacerea aceleiasi porniri degenerate: placerea de a ucide. Balcul este un astfel de lagar de exterminare. Va aparea in curand un altul, la Sinteu, tot in judetul Bihor. Acolo se va infiinta si o "academie de vanatoare", unde sa fie educati in spiritul ucisului copiii si adolescentii. Investitor este o cunostinta austriaca a d-lui Tiriac, d-l Christian Friedl (in traducere "crestinul pasnic").
Mai grav este ca acesti oameni, prin opulenta si omnipotenta lor, devin modele de urmat pentru o masa aspirationala de indivizi cu moralitate oricum indoielnica. Ar fi interesant de observat din ce medii provin, prioritar, cei care au vanat inainte de '89 si cei care si-au dobandit din '89 incoace permisul de vanatoare. Si chiar daca multi se mai impusca intre ei, progresia numerica este coplesitoare. In fata acestui asediu perpetuu al cruzimii, indecentei si complexelor de inferioritate umane, bietele necuvantatoare nu au nici o sansa de scapare, fara implicarea oamenilor de bun simt.
presedinte Asociatia "Actiunea Civica Directa"