Nimeni sa nu-indrazneasca vreodata
Sa-i ia bihoreanului, mai, tata
Palinca de pruna si slan-afumata,
Cu ceapa mancata, din brisca taiata.
Nu spun bihorenii c-au pus ei primii coada la pruna,
Da' tin la palinca lor ca la vatra strabuna.
S-apoi, nu-i om sa nu spuna
Pe lumea asta, ca-i tare buna.
Atata vraja poarta-n ea licoarea aurita,
Incat ajuns-a pretuita,
Peste mari si tari, ca apa sfintita.
De la strainii calatori, la facatorii legilor in tara,
Un det de palinca, nu se sfiesc, nici unii, nici altii, sa primeasca ori sa ceara.
Ba, chiar si pe lumea ailalta, palinca de Bihor
Le e de maare ajutor... consumatorilor!
Se zice ca un palincar cazangiu din Bihor si-un calugar rugator ajuns-au amandoi la portile Raiului. "Sfinte Petre, eu toata viata mea m-am inchinat la prune: cand le-am cules, cand stors-am sfanta lor zama si cand ciocnit-am pahare pline, cu toti trimisi de Domnul, la mine", marturisi cazangiul.
"Eu, preasfintia ta, m-am retras departe de lume, buzele mele n-au atins pacatul de prune, inchinare am adus la icoane, rugaciuni rostit-am cu milioane", zise calugarul. "Prea bine", rosti Sfantul Petru, ascultandu-i pe-amandoi. "Tu, cazangiule, treci in Rai, iar tu, calugare, un pas inapoi".
"Dar pentru ce aceasta sfanta nedreptate?", intreba calugarul nedumerit. "Pentru ca el "Doamne, ajuta!" zis-a de cate ori a ciocnit, dara tu, de cate ori pe zi numele I-ai pomenit?", zis-a Petru sfantul.
Istorie cu miros de prune
Nu se stie cine a fost primul om care a scos taria din prunele de pe pom. Indeletnicirea asta n-are paternitate, e o mostenire pastrata la sate, din vremuri tare-ndepartate.
Cu trei secole in urma, drept pilda, asa cum sta consemnat in Registrul de dijme din anul de gratie 1733, in Bihor existau de trei ori mai multe cazane de palinca decat mori de macinat grau. Azi, moraritul e pe cale sa moara, in vreme ce randuiala palincii nu da semne c-ar vrea sa dispara.
Cel mai vechi cazan de palinca din Bihor se afla la Tulca, lang-o fantana batrana, sub ciutura de izvor. Florin Ghise, cazangiul satului, a mostenit palincaria de la tatal lui, parintele a pastrat-o asa cum a capatat-o, din mana strabunului, iara acesta, la randu-i, a primit-o intr-o iarna, de la... stramosul comun, Mos Craciun. De cand ii satul sat si lumea lume, la palincaria din Tulca bautura si petrecerile tolerate-s toate, fie omul rau, fie bun de gura.
Facultatea de limbi
Palincaria cea veche nu mai e ce-a fost odata, de ceva vreme a fost rebotezata, "Facultatea de limbi" e denumirea capatata si tot satul asteapta acum sa fie acreditata.
"Nici o facultate din lume nu poate rivaliza cu palincaria mea. Aici, ziua si noaptea, "cursuri" au loc, se tin discursuri lungi si se iau hotarari ad-hoc, iar dezbaterile sfarsesc cand cu totii vorbesc si niciunul n-asculta. Ce mai... stiinta multa! "Studentii" nu fac, nici ei, palincaria de-ocara, o frecventeaza seara de seara. La cazan fac scurtatura, chiar si cand cate o nevasta rea de gura, foc de suparata si-n aburii maniei, striga in auzul lumii, din usa palincariei:
- "No, bine-ti sade tie amu? Fain barbat, ajunsasi de poveste-n sat, aseara, cand te-ai imbatat...Ca te lasi de bautura, la popa ai jurat. Si iara te-ai apucat!".
- "Dar si popa bea. S-apai vezi, ca de-s oleaca beat, de data asta nu-i pacat, pe popa l-am ajutat, ca palinca si-o facut si, de refuzat, nu l-am putut".
- "Hai acasa, ma, barbate. M-oi mania si te-oi bate! Hai p'acia, hai cu mine pana-ti este bine".
- "Nici batut, nici omorat, eu acasa nu ma duc! Atata mi-i de bine, ca de plec, sa-nvarte drumul cu mine. Si daca mai sari mult cu gura, jur c-oi lasa bautura, cand mi-oi vedea ceafa, si-am sa las naravul meu... cand m-oi face popa eu"."
Palinca-ntoarsa a doua oara si gardurile de ocara
Cazangiul lasa intreaga adunatura si puse de-o noua fiertura. Lemne groase de gorun vari sub primul ceaun si dete focului bataie, ca sa iasa valvataie. Taria din primul cazan nu-i cu placere, ca n-are margele, strica la digestie, face indigestie. Asa ca toata lumea sta s-asteapta, sa treaca-n a doua treapta. Ei, aici vine cazangita. Pune sortul ca hangita, da foc lemnelor de prun, sub cazanul cela bun, si pe cand vroia sa iasa palinca ceea intoarsa, un "cursant" mai de cu clasa trase spuza si... aburinda si gustoasa, scoase-o gasca rumena si grasa si-o tranti frumos pe masa.
"Da' cum dracu' ai furat, ca eu nu te-am observat?".
"Lasa, nu te mai gandi si nu mai iscodi. Manca, sa-ti fie de bine, manca asa... ca de la tine".
Cazangiul rade-n gand, ca-i doar gasca lui, din card. "Grasa bine a picat, palinca-i la mestecat, cu apa din izvor curat, in ciubarul cel uscat. Se numara margelele, acum se scot tariile insirate ca perlele". Se lasa sa se odihneasca si se aseaza toti la masa.
Finul cel far' de astampar nu mananca, da sa plece.
"Un' te duci, ma? Stai bland ici asa, ia si bea, ia si petrece! Tu nu vezi c-afara ploua si ii rece?".
"Nu stau, nasule, ma duc, ma duc acasa sa ma culc".
Si se duse, dus a fost. Orice-i spuse, n-avu rost. Catre buna dimineata, cazangiul al batran da sa vada de s-o strans oarece vama la cazanul lui de-arama.
"Pentru Bunul Dumnezeu", spuse el tare mirat, "da' cine-i colo agatat, tumna-n varf de gard uscat?".
"Cine, ce, unde si cum?" - sarira toti ca treji din fum.
"Sari, nasule, si ma desprinde", striga finul, cam pierit.
"Cum ai ajuns, ma, in gard intepenit? Aseara fu treaba buna, bine ne-am despartit".
"Buna treaba, da", zise finul, dupa ce se vazu iar pe picioare. "Pe drum avui insa un fel de chemare, simtii in mine o sete mare si-o luai inapoi, de-a dreptul... peste gardurile tale".
"Eu propun sa desfiintam, dracu', toate gardurile astea, ca mai mult ne-ncurca decat ne ajuta la nevoie si la chin, cand picioarele nu ne tin", zise un alt patit. "Ca-ntr-o noapte m-am dus si io acasa, obosit, cum pleaca omu' de la birt, si numa' ce m-am improptit, fir-ar... de un gard cam putrezit, ca si-mi vazui izmenele si gacii rupte-n colti de caini, ca dracii".
"Na, ca bine zici", prinse finul a grai, dupa noaptea lui de soc, "le rupem pe toate, le dam foc, punem ziduri de beton in loc".
"Of, bata-va norocul sa va bata", ofta batranul cazangiu, "ei, ei, ce barbati erau odata... Voi va-ntepeniti in garduri ca si oile betege, stati acolo precum parii, altii ca sa va dezlege. Luati aminte ce va spun", zise omul cel batran: palinca asta de pruna ii curata, nu te-mbata, nu te poarta niciodata, ci ea se lasa curtata. Ii ca muierea ascultatoare, o iubesti, iti da vigoare. De te inmoaie de picioare, las-o, ca nu esti in stare".
"Cu fructele din peri, dezlegi limba la muieri"
La Rosia, ca la Negru si Tulca, cazanu-i la locul lui, in folosul satului. Ii ca biserica, acolo-i de cand lumea. Slujeste cate unul priceput, dupa cum a mostenit. Ovidiu, feciorul lui Malita, a terminat ingineria si-a preluat palincaria. Ii istet nevoie mare, numa' bun de insuratoare. Duduie cazanul lui, de mama focului. "Cu fructe din meri si peri, dezlegi limba la muieri. Ai, iai, iai si mama, mama, cate stiu si ce pot zice, cand s-aduna cate zece, nime-n cale nu le sta, nu le tace gurita, nu le-ajunge ulita. Bine-ar fi sa stai in casa, cand vor ele ca sa iasa. Palinca cea de pruna nu le e buna. Ca-i prea aspra si-i prea tare, nu le place la gustare. Muierile petrecarete beau palinca de la mere padurete. Si muieri, si barbati, toti o beau si-o stiu prea bine, dar n-o face orisicine".
"Cum iei seama la palinca? Cum stii de-i pruna, para sau mere domnesti? Cum faci sa nu te pacalesti?".
"Toate astea poti afla, simplu, ca "buna ziua". Iei un strop, il pui in palma si freci bine. Daca zahar are-n ea, ti se lipeste palma. De-i curata ca lacrima, in mana-ti ramane mireasma. La tarie iei seama, la culoare, la margea. Scuturi sticla, ori bei nitel, vezi de-s margelele la fel. De-s prea mari, nu te-apuca, nici sa gusti, nici da cuiva. Ca-i ca para focului, pentru gatul omului. Ca-i de mere sau de pruna, palinca cea mai buna, poarta sirag de margele, limpezi ca stropii de stele. P-aia poti s-o bei si chiar s-o dai in dar. Stai in fata la oricine, nu te face de rusine.
*
Palinca asta de Bihor are-n ea si enigma, si umor. Taina ei nu sta ascunsa, dar nici la indemana oricui nu-i".