"Ma ingrijoreaza viitorul copiilor nostri"

Cititor Formula AS
Dragul meu prieten fara chip, dar atat de apropiat sufletului meu,

Sunt una dintre numeroasele cititoare fidele ale "Formulei AS". De cel putin opt ani ma gandesc sa va scriu pentru a va multumi ca existati. Nu vreau sa devin patetica, dar sa stiti ca astept cu nerabdare fiecare numar al revistei. Mi se intampla uneori sa nu am posibilitatea de a o cumpara in ziua aparitiei, iar cand imi amintesc, simt cum ma inunda o calda bucurie, dar si o usoara teama ca nu o voi mai gasi. Nici nu stiti de cate ori am aflat raspuns si rezolvare la problemele de sanatate, dar mai ales la cele spirituale. Ceea ce m-a determinat sa va scriu acum a fost rubrica "Ganduri de la masa de scris", in mod special "Sa te simti bine in pielea ta", a domnului Dan C. Mihailescu. Eu sunt profesoara si mama. Ma ingrijoreaza viitorul copiilor nostri. Deseori ma uit la ei si constat ca, paradoxal, cu cat au mai multe haine de firma, produse de ultima ora si bani, cu atat sunt mai tristi, plictisiti, deprimati. Ce sa mai spun despre entuziasm, daca am intr-o clasa doi-trei elevi dispusi sa se implice intr-un proiect, este bine. Nici nu stiti cat de mult mi-as dori sa pot face ceva pentru acesti copii, sa-i invat sa se bucure de lucrurile simple, de normalitate. O sa va dau cateva exemple pentru a intelege cauza ingrijorarii mele. In octombrie, am mers intr-o excursie la Busteni si am urcat cu telecabina pe platoul Babele. Era o vreme superba, cu soare de primavara, si am hotarat sa facem o drumetie pana la Crucea de pe Caraiman. Bineinteles ca s-au plans ca e prea mult de mers, iar un baietel, foarte dezamagit, mi-a spus ca nu merita sa facem atata drum, fiindca puteam tot atat de bine sa vedem monumentul pe "Net". In schimb, au fost foarte dezamagiti ca am refuzat sa-i ducem la McDonald's, pentru a folosi timpul respectiv ca sa ne bucuram de natura si aer curat.
In urma cu aproape patru ani, am organizat o tabara la pensiunea "Maria" din Gura Raului, eram foarte curioasa sa-i cunosc pe Babu si pe domnul Dumitru, cel care traieste in inima muntelui, oameni despre care aflasem tot din "Formula AS". Atunci s-a intamplat ceva care m-a intristat foarte mult. Si anume, reactia pe care au avut-o elevii nostri, copii crescuti in Bucuresti, la vederea felului in care copiii gazdei noastre isi indeplineau unele sarcini, ca aranjatul sau stransul mesei. A doua zi, spre seara, au venit sa-mi propuna sa anuntam la Protectia Copilului, fiindca ei considera ca acei copii sunt exploatati de parintii lor. Aceasta, in conditiile in care respectivii copii raspundeau cu zambetul pe buze tuturor solicitarilor parintilor, erau foarte bine ingrijiti si fericiti.
Dati-mi voie sa va multumesc, de asemenea, pentru ca mi l-ati descoperit pe parintele Arsenie Boca si mi-ati intarit convingerea in puterea rugaciunii si a participarii la Sfanta Liturghie. Ati avut o mare contributie la luarea unei decizii care a insemnat o binefacere pentru familia mea, renuntarea la televizor.
Si as vrea sa va mai marturisesc ceva. S-ar putea sa vi se para exagerat, dar este adevarat. Pe mine "criza" m-a ajutat sa descopar aspectele importante ale vietii. In familia noastra este mai multa armonie, petrecem mai mult timp impreuna, inclusiv in bucatarie, suntem mai inventivi si ne iubim mai mult. In plus, am reusit chiar sa ne petrecem o scurta vacanta in Grecia. Oricum, cert este faptul ca e total gresit sa ne lamentam, bunicii si strabunicii nostri au avut de infruntat razboaie, foamete, inchisori si si-au purtat crucea cu demnitate.
Fiind singura revista care promoveaza adevaratele valori, bunul simt, poate nu ar fi rau daca ati introduce si articole in care sa prezentati aspecte pozitive din scolile romanesti. Stiu ca sunt multe probleme, dar va rog sa ma credeti, sunt inca foarte multi dascali adevarati. Sigur, acestia nu vor dori sa fie in prim-plan, dar ati putea prezenta realizarile elevilor pe care i-au indrumat.
In incheiere, va rog sa-mi scuzati stangaciile, nu am mai scris scrisori de cel putin douazeci de ani. Pe aceasta insa doresc sa o trimit asa, cu scris de mana, cred ca exprima mai clar sentimentele fata de un prieten atat de drag. Cu multumiri,
DOINA NEGREA - B-dul Ramnicu Sarat nr. 19/20K, ap. 35, sc. A, Bucuresti, cod 031904