Numai ca ministrii sustinuti de cei doi parteneri de guvernare ai PDL, UDMR si UNPR, nu au simtit catusi de putin impulsul solidaritatii. Mai mult chiar, UDMR si UNPR au fortat mana noului premier, pentru a nu-i schimba pe titularii posturilor care le reveneau prin algoritmul de guvernare. Aplicat, prin urmare, neuniform in procesul de cosmetizare a Executivului, criteriul politic devine si el nul de drept. Schimbarea de guvern s-a facut, deci, fara nici un criteriu. Sau, daca vreti, dupa criteriul lipsei de criterii.
Aflati, pe drept sau pe nedrept, primii in fata tirului necrutator al isteriei televizate si, ulterior, al protestelor de strada, unii dintre ministrii de vaza ai PDL, Elena Udrea, Teodor Baconschi, Traian Igas si premierul Emil Boc aveau, desigur, o cota de popularitate subrezita, care putea reclama, la o adica, trecerea in planul al doilea, acum, cand presiunea sondajelor de opinie pre-electorale devine tot mai sufocanta. Dar extragerea "la pachet" impreuna cu ei a Ancai Boagiu (Transporturi) si a lui Daniel Funeriu (Educatie) nu are nici o justificare. Macar prin actiunile lor cele mai notorii, rezilierea contractului cu Bechtel, respectiv impunerea unui Bacalaureat fara compromisuri, daca nu prin anvergura si curajul lor politic, Boagiu si Funeriu se detaseaza profesional de multi dintre colegii lor de Executiv, care au supravietuit demisiei lui Boc, ca si, deopotriva, de predecesorii si - nu mai incape vorba - de succesorii lor la conducerea celor doua importante portofolii din guvern.
Daca prezenta unor nume noi, unele dintre ele, chiar de "esalonul 2", poate fi inteleasa in contextul unui cabinet de sacrificiu, care isi va incheia mandatul in cateva luni, abandonarea criteriului profesionalismului in momentul restructurarii e un semnal extrem de prost pe care il ofera PDL-ul, si o prima umbra de indoiala asupra capacitatii noului premier de a asigura buna guvernare. Caci prima grija a lui Mihai Razvan Ungureanu tocmai aceasta ar fi trebuit sa fie: sa se asigure ca lucreaza cu cei mai buni oameni. La fel ca si Boc, inaintea sa, MRU porneste cu stangul, nereusind nici sa scape de ministrii-problema ai partenerilor de guvernare (Ritli Ladislau sau Gabriel Oprea), nici sa ii salveze pe oamenii de calitate ai PDL din guvernarea precedenta.
Sigur ca oamenii veniti pe noile portofolii trebuie creditati cu buna credinta si cu expertiza. La fel de sigur e, de altfel, si faptul ca "greii" din Guvernul Boc au avut grija sa-si lase in urma lor colaboratori apropiati sau executanti perfecti, si ca Udrea, Boagiu sau Boc au inca destule parghii prin care controleaza executivul condus de MRU. Problema insa exact aceasta e: ca, din nou, fraiele puterii se transmit netransparent, fara criterii de performanta, in urma unor contre sau negocieri intestine din PDL. Or, lumea nemultumita, care a fortat in strada intrarea in vrie a nomenclaturii PDL si, ulterior, caderea Guvernului Boc, nu voia decat in subsidiar plecarea de la putere a unuia sau a altuia dintre ministrii deveniti nepopulari in anii crizei. Mai mult decat orice, in critica sa generica la adresa clasei politice, lumea isi dorea criterii si transparenta in actul guvernarii. Momentan, singurul fapt transparent e acela ca schimbarea s-a facut fara criterii. Iar simpla mutare in fruntea Palatului Victoria a unui personaj agreabil si respectat, ca MRU, nu va putea masca multa vreme acest lucru.