Perechile de pe balansoarul puterii

Rodica Culcer
1. Primul ministru, Mihai Razvan Ungureanu, nu este membru al PDL. Faptul ca nu da "buna ziua" pe la partid va usura sau va ingreuna relatia sa cu ministrii guvernului, membri ai PDL?

- Teoretic, autoritatea premierului Mihai Razvan Ungureanu asupra ministrilor PDL ar trebui sa fie diminuata de faptul ca nu este "om de partid". Ne amintim de dificultatile pe care le-a intampinat Victor Ciorbea cand a incercat sa se impuna in fata unor ministri care erau superiorii sai ierarhici in PNTCD. Totusi, PDL nu-si poate permite acum sa negocieze de pe pozitii de forta. In consecinta, partidul trebuie sa fie mult mai atent la ce spune premierul decat premierul la ce spune partidul. Prin demisia guvernului condus de Emil Boc, PDL a suferit un soc traumatic, nu numai pentru ca a pierdut functia de premier, ci si pentru ca a fost singurul partid din coalitie obligat sa-si sacrifice toti ministrii, indiferent de performantele lor. UNPR si UDMR si-au pastrat nestingheriti ministrii, tot indiferent de performante. In coalitie se pare ca santajul functioneaza mai eficient decat evaluarea. In plus, jocurile au fost facute aproape exclusiv de presedintele Traian Basescu: el a desemnat premierul si tot el a ordonat executia ministrilor PDL, inclusiv a Elenei Udrea, precum si pastrarea ministrilor justitiei si afacerilor europene. Cu ce atuuri ar putea PDL, ajuns sub 20% in sondaje, sa emita pretentii fata de premier? In plus, PDL are motive sa se teama ca-si va putea pierde si ministrii pe care-i are acum, caci, dupa ce guvernul a obtinut votul de investitura in Parlament, premierul poate remania ministrii unul cate unul, daca acestia se vor dovedi un balast pentru imaginea sa: sa nu uitam ca tinta lui Mihai Razvan Ungureanu nu este momentul electoral 2012, ci momentul alegerilor prezidentiale din 2014. Mandatul de premier este doar o rampa de lansare pentru cursa prezidentiala si are drept scop construirea unei imagini de om de stat de succes. Or, actuala echipa ministeriala a PDL are cel putin doua vulnerabilitati, in persoana ministrului dezvoltarii regionale si turismului, Cristian Petrescu, beneficiar de fonduri europene, chiar din partea ministerului pe care a ajuns sa-l conduca, si in persoana ministrului economiei, considerat insuficient de bine pregatit profesional. La prima miscare gresita sau la primul scandal legat de un potential conflict de interese, oricare din cei doi poate fi aruncat peste bord, fara prea multe menajamente.
Daca PDL ar fi intr-o pozitie de forta sau ar avea macar o imagine publica buna, ar putea sa-l controleze pe premier prin blocarea legilor in Parlament. Dar PDL este divizat in mai multe tabere care se caroteaza reciproc si va fi confruntat mai rapid decat si-a dorit cu alegerile locale, pentru care nu este pregatit. PDL va avea asadar nevoie nu numai de fondurile alocate de guvern pentru fiefurile sale electorale, ci si de imaginea nealterata a unui premier de succes, care sa estompeze deficitul de imagine al partidului. Cu alte cuvinte, PDL este cel care are nevoie de reusita lui Mihai Razvan Ungureanu si nu-si poate permite sa-l saboteze - decat riscandu-si propria supravietuire politica.

2. Delimitarea lui Victor Ponta de delirul electoral al lui Crin Antonescu, prin cuvantarea rostita in Parlament, la numirea noului prim-ministru, a creat speranta unei normalizari a relatiei dintre putere si opozitie. E o simpla impresie, sau "minunea" aceasta s-ar putea implini?

- Am putea scrie multe pagini pe tema dedublarii liderului PSD si ne-am putea intreba care este adevaratul Victor Ponta, badaranul obstructionist sau criticul principial si totodata constructiv al puterii? Exercitiul nu are insa nici un rost, nu numai pentru ca stim raspunsul, ci pentru ca, nu setea de normalitate explica decenta discursului rostit in Parlament, ci schimbarea de atitudine fata de partenerii din USL. Miza lui Victor Ponta a fost de fapt subminarea publica a lui Crin Antonescu, lasat in ofsaid cu vehementa lui sterila, si fortarea renegocierii protocolului USL. Acest document prevede principiul paritatii in impartirea mandatelor, atat la alegerile locale, cat si la cele parlamentare, ceea ce inseamna ca PSD va avea tot atatea colegii eligibile cat va avea si ACD (Alianta de Centru Dreapta a PNL si PC). Un calcul simplu arata ca, daca se confirma actualele sondaje, care confera USL 48% din intentiile de vot, atunci PSD nu ar beneficia decat de 23-24% din mandate, desi este un partid mai puternic si mai serios decat PNL sau PC. Liderii PSD stiu insa ca, dupa numirea premierului Mihai Razvan Ungureanu si retragerea (fortata) in planul al doilea a figurilor uzate din PDL, s-ar putea ca raportul de forte sa se modifice si cota de popularitate a USL sa scada, ceea ce ar reduce si cota de mandate a PSD. Ion Iliescu a inteles - inaintea lui Victor Ponta - ca a sosit momentul intimidarii liberalilor si chiar al strivirii lor, pentru a salvgarda suprematia PSD in tabara opozitiei sau, mai concret, succesul PSD in alegeri. De aceea l-a aparat fara rezerve pe domnul Ponta, atunci cand liberalii si chiar unii din colegii social-democrati incepusera sa exprime critici si nemultumiri fata de "schimbarea la fata" a co-presedintelui USL. Domnul Iliescu si "greii" din PSD au calculat ca acum, cand imaginea lui Crin Antonescu cel incremenit in proiect a inceput sa se deterioreze, este momentul ca PSD sa dea o lovitura de imagine cu valoare de avertisment, delimitandu-se public de partenerii cu care altadata canta la unison. Admonestandu-l public pe Victor Ponta, care nu este in stare sa impuna candidatul PSD la Buzau, desi este mai bine situat in sondaje, Ion Iliescu a intarit mesajul de forta pentru pnl-isti: ori acceptati noile noastre conditii, ori vom renunta la voi si va descurcati singuri in alegeri.
In privinta "normalizarii" raporturilor cu puterea, va invit sa analizam refuzul USL de a participa la consultarile de la Cotroceni privind Pactul european de guvernanta fiscala si conditiile formulate de USL pentru revenirea in Parlament. Acestea din urma sunt deliberat inacceptabile: ce guvern se poate angaja ca nu va recurge la ordonante de urgenta si va oferi pe tava capul presedintei Camerei Deputatilor? In concluzie, nu s-a schimbat/ normalizat nimic in relatiile putere-opozitie; in schimb, in interiorul USL a inceput lupta de clasa.