Cand nu sunt evenimente, sunt inventate pe loc, dar cand sunt, oricat de obisnuite si banale, cum ar fi ninsorile acestor zile, ajung la proportii dantesti in ochii reporteritelor gracile si abia alfabetizate. Din batrani se povesteste ca iernile la romani au fost mai tot timpul grele. Expresia "zapada cat casa" a intrat in limbajul popular. Viscolul a fost intotdeauna frate cu romanul. Taranul, mai mult decat oraseanul, a fost cel care a dat piept cu stihiile dezlantuite ale anotimpului alb. El stia ce-l asteapta de cum cadeau primii fulgi, asa ca-si punea in tinda o lopata si cateva brate bune de lemne, isi umplea un butoias cu apa in bucatarie, aducea sacul cu faina si slanina din camara, cumpara lumanari si gaz pentru lampa, urca gainile in pod si cobora din fanar nutret pentru vite. Cand vremea vremuia pana la acoperis, luandu-i lumina din ferestre, omul punea mana pe lopata si-si croia tuneluri spre grajd, cotete si fantana, avand grija sa mearga intai, cu un codru de malai, la cusca lui Grivei, mutata inadins iarna sub scara de la intrare. Oricat de batrani si necajiti, taranii nu asteptau nici jandarmii, nici soldatii, nici echipele de televiziune, nici miliardarii excentrici calarind buldozere. Nu venea nimeni cu paine si ulei, cu zahar si conserve. Dar nici nu se plangeau... Astazi, s-a schimbat lumea. Cand vine iarna, vin reporterii. Vin elicopterele, ministrii, generalii, prim-ministrii. Si nu e neaparat rau ca se intampla asa. Democratia moderna are partile ei pozitive, cum s-ar spune. Iar putinii tarani care ne-au mai ramas trezesc compasiunea intregii tari. Multi dintre ei nu mai sunt prevazatori, nu-si mai aseaza capisterea cu malai la indemana. Si-au pierdut reflexele. Vine viscolul, ii prinde descoperiti si uluiti de ce li se intampla. Au insa un noroc: solidaritatea natiunii. Societatea a evoluat enorm, nu numai in sens rau, dar si in sens bun. Armata se pune in miscare, scoate aviatia si mecanizatele. Jandarmii ii cara pe cei bolnavi la ambulanta. Reporterii isi descarca rucsacurile cu paine si apa. Pompierii sapa tunele. Regele le aduce camioane cu lemne. Miliardarul Becali le deszapezeste ulitele. Zeci de mii de oraseni formeaza cozi la centrele de colectare, incarcati cu sacose pline de alimente si haine si cu gandul la cei prinsi sub zapezi. Am vazut pensionari care daruiau "sinistratilor" ultima cutie de pateu din camara, firme donand camioane de carne, voluntari incarcand tiruri de paine. Crucea Rosie a intrat in actiune, ca pe front. Doar prefecturile si consiliile judetene, primariile si consiliile locale au mai batut, ici si colo, pasul pe loc, tot descoperite, ca de obicei, tot nepregatite si puse pe harta ori bolnave de politichie. Cu toate intarzierile si neplacerile, cu toate vietile secerate de ger, iarna aceasta este o lectie pentru romani. Nu stim daca si pentru politicieni. Dar asta face parte din buna traditie postdecembrista, cand nici zapezile nu mai sunt ca altadata...