Cel mai mare jaf al tuturor timpurilor

Catalin Manole
Proprietatea privata este garantata prin lege.

Asta spune clar si raspicat chiar Constitutia Romaniei. A fost pana la urma unul dintre scopurile Revolutiei din '89. Romanii au murit pentru asta. Fara aceasta lege, care garanteaza ca ceea ce este al meu este cu adevarat numai al meu, nu am avea democratie. Ei bine, avem democratie si avem proprietate privata! Ca un copil bucuros de o jucarie noua, am devenit fericiti cu acest nou drept in brate, pe care nu ni-l poate lua nimeni. Dar in Romania, ca pretutindeni, mai exista o proprietate la fel de importanta ca cea privata: proprietatea statului. De ea cine se ingrijeste? Politicienii. Proprietatea statului a ramas in grija lor. Dar oare ce fac cu ea? Stiti macar o singura lege care protejeaza proprietatea statului? Scrie undeva, in Constitutie, ceva despre ea? Ati auzit ca cineva sa o apere? Nu. Si cu toate acestea, proprietatea statului este de fapt tot proprietatea noastra, a cetatenilor. Cea mai mare comoara a Romaniei! Toti romanii au muncit de generatii si, punand banii impreuna, au reusit sa faca lucruri pentru aceasta natiune. Din banii bunicilor nostri, ai parintilor si din cei opriti astazi, sub forma de impozite, s-au facut lucruri in folosul intregului popor. Scoli, spitale, sosele, fabrici si cate altele. Romanii au construit toate acestea din banii lor, dati unui administrator: statul. Din aceasta cauza, expresia "proprietatea statului" nu este exacta si induce o oarecare confuzie. Cand spui ca ceva este al statului, senzatia initiala este ca...nu iti apartine. Cumva cetateanul este exclus din ecuatie si pare ca vorbim despre proprietatea celor ce sunt pusi sa administreze. Mai exact, am putea sa ii spunem proprietatea poporului, dar suna prea socialist, sau proprietatea oamenilor, dar nu suna destul de oficial. Sa zicem ca proprietatea publica e un compromis acceptabil. Problema este ca sintagma proprietatea statului creeaza o distanta intre romani si bunurile care de fapt sunt ale lor. Ca si cum aceste bunuri nu ar fi tot ale noastre, nu ne-ar apartine in mod integral, ci sunt treaba exclusiva a statului, adica a administratorilor de toate culorile, de la politicieni la functionari. Si nici o lege nu ne apara bunurile date in grija lor! Nici un paragraf din Constitutie nu aminteste despre ele. Tacere. O tacere confortabila, chiar foarte confortabila, in special pentru cei ajunsi la putere. Pentru ca pur si simplu cel mai mare borcan cu miere este in mainile lor, sub nasul nostru, si nimeni nu zice nimic. Nimeni nu ii poate struni in mod real, nici o lege! Au vrut sa vanda fabricile, bancile, C.A.P.-urile si casele statului? Le-au vandut! Banii au intrat la bugetul statului si de acolo... mai prinde-le urma daca poti! Vor sa privatizeze acum C.E.C.-ul, C.F.R.-ul, Posta, spitalele sau soselele? Cine ii va opri? Poate poporul, in unitatea sa, sa protesteze ca i se ia un bun, asa cum o persoana poate protesta ca cineva ii ia fara drept casa ori masina? Din pacate, nu se petrece asa. Tot ce s-a facut cu banii poporului va fi vandut de administratorii delegati de popor, adica de politicieni, iar banii se vor pierde in gaura neagra a bugetului de stat. Lipsa de control a poporului asupra propriilor bunuri este una dintre problemele de capatai ale democratiei romanesti si ale democratiei in general. Ceea ce este cel mai grav insa nu este ca se vand niste companii pentru care, nu se stie de ce, statul nu a reusit sa gaseasca managerii potriviti pentru a le face rentabile. Grav este ca niste administratori, numiti guvern sau minister, au vandut si continua sa vanda resurse vitale, ce nu mai pot fi reconstruite de popor. S-au vandut petrolul, apa, gazul, urmeaza aurul, argintul, metalele rare, hidrocentralele, bonurile de aer nepoluat, plantele (prin modificare genetica) etc. Este cel mai mare jaf al tuturor timpurilor, la lumina zilei, sub ochii nostri! Si gangsterii nu sunt mascati, nu au luat ostatici si nu ameninta pe nimeni cu arma la tampla, ca in filme. Totul se face zilnic, in lumina soarelui si a reflectoarelor, la costum si cravata, cu victime benevole.
Acesta este sistemul mondial, ne vor spune politicienii, si au dreptate. Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa gandeasca inainte de a prelua strategiile occidentului, ale sistemului global. Chiar nu se poate gasi o modalitate de a dialoga la nivel de opinie publica, inainte de a lua decizii ce ne vor marca pentru totdeauna destinul? Nu se vrea, sau nu se poate face o lege de garantare a proprietatii publice? E adevarat ca noi ii legitimam prin vot pe acesti administratori. Insa asta nu le da dreptul sa vanda, dintr-o semnatura, ceea ce sunt pusi sa pazeasca si sa sporeasca: putinul pe care fiecare il pune in comun, pentru sansa la o viata mai buna a tuturor.