E posibila o Miscare Populara?

Toma Roman
Alegerile locale (din 10 iunie a.c.) sunt prima confruntare reala dintre putere si opozitie dupa declansarea grevei parlamentare din partea celei din urma.

Rezultatele obtinute la primarii, consilii locale si judetene vor fi extrem de semnificative pentru ceea ce se va intampla la "parlamentarele" din noiembrie. Daca PDL-ul, de exemplu, isi va conserva numarul de consilii judetene si primarii, atunci pastrarea procentului dobandit la trecutele alegeri pentru Parlament va deveni aproape o certitudine. Va ajuta, din aceasta perspectiva, maniera de gestionare a afacerilor a noului guvern, mostenitorul benefic al masurilor dure, impopulare, dar necesare, ale guvernului anterior. Sacrificarea "ritualica" a lui Emil Boc si inlocuirea lui cu Mihai Razvan Ungureanu a fost o miscare tactica inteligenta, ce a surprins USL-ul, gruparea opozitiei. Pentru alegerile locale, schimbarea impulsionata de presedintele Basescu este insa tarzie, putinul timp ramas pana la ele nepermitand sesizarea concreta (in buzunare) a relaxarii fata de presiunea recesiunii economice ce bantuie inca Europa. E normal, in situatia data, ca partidele sa fie incrancenate in "batalia localelor", ca fiecare procent din sondaje sa fie cantarit si judecat, ca trendul (ascendent sau descendent) sa fie stimulat sau contracarat. Pentru PDL - ca sa "jucam" pe exemplul luat - situatia din sondaje este jalnica, procentajul de 15% din intentii fiind o premisa certa pentru pierderea guvernarii.
Sondajele sunt, desigur, predictii interesate, cu o probabilitate mai mica sau mai mare de realizare. Reluate mereu de formidabilul aparat mediatic al opozitiei (care simte cu disperare ca pierderea alegerilor de catre aceasta ar insemna aruncarea lui in derizoriu), ele genereaza un inconfort total celor interesati, o febrila cautare de solutii in vederea (cel putin a) pastrarii statu-quo-ului. Conducerea PDL stie ca daca nu ating, in noiembrie, nivelul de 30-35% din intentiile de vot, atunci mentinerea la guvernare (fie si prin repetarea acualei formule majoritare) devine foarte problematica. Toate castigurile Romaniei in planul alinierii la cerintele UE si al restructurarii sistemului social in functiune ar fi puse, iarasi, in discutie, cu consecinte grave pe termen lung. Frisoanele generate de "predictiile" din sondaje ii imping, in consecinta, pe unii lideri PDL-isti la cautarea celor mai aiuritoare solutii pentru convertirea directiei descendente a trendului electoral. Asa a ajuns sa fie repusa pe tapet chestiunea Miscarii Populare, ca modalitate de rebranduire in raport cu USL-ul. Pentru mintile combinatorii din conducerea PDL, formula MP ar restabili echilibrul politic putere-opozitie, dand sansa principalului partid al guvernarii ca unei mari aliante (USL fiind creditata cu 45-50%) sa-i opuna o constructie la fel de ampla. Ideea lansarii in acest moment a MP mi se pare profund gresita, cu consecinte perverse pentru ansamblul spectrului politic romanesc. Mai intai pentru ca, "dizolvat" in MP, PDL-ul si-ar pierde statutul, greu dobandit, de partid de centru-dreapta. Amalgamand in MP grupari de orientare politica diversa, de la centrul-stanga (UNPR-ul), la extrema nationalista (PNG sau epava PRM-ista), de la crestinismul-social al ramasitelor PNT-ului, la populismul (exagerat demagogic) al PPDD, PDL-ul procedeaza "in oglinda" cu USL-ul (care a combinat "apa si uleiul", liberalismul cu socialismul), starnind cea mai grava confuzie in fata electoratului, obisnuit totusi cu "schema clasica" dreapta-centru-stanga. Ca si in cazul USL, in care principalul efect al asocierii este anihilarea PNL-ului, orientarea ideologica, dar si delimitarea programatica a PDL-ului ar fi complet perturbate, mai ales ca elementele populiste din proiectata MP ar fi tentate sa supraliciteze. PDL ar intra intr-un conflict de interese cu sustinerea - ca partid guvernamental - a Tratatului de stabilitate fiscala al UE, recent semnat de presedintele Basescu la Bruxelles. Antrenarea intr-o campanie de promisiuni electorale mincinoase ar mari sansele USL de a aparea drept o formatiune politica valabila si credibila. O alta consecinta a deschiderii pripite spre o alianta unitara anti-USL ar fi pierderea grilei axiologice in selectarea si propulsarea candidatilor, in formatiunile conjuncte existand destui traseisti si dosariabili pe care ar trebui sa-i onorabilizeze. Tot efortul PDL-ului de refacere a propriei imagini prin excluderea sau suspendarea demnitarilor sai cercetati de DNA s-ar duce pe apa sambetei, electoratul ajungand la concluzia ca transformarea intr-un partid "mai curat" este doar de fatada. PDL-ul a numit la conducerea campaniei electorale pentru "locale" o echipa de lideri experimentati, dintre care se remarca, alaturi de Emil Boc, Elena Udrea si Vasile Blaga. Asa-numita "veche garda" este pragmatica si lucida, stiind ca "arta compromisului", dar si calculul realist presupun vizarea unor tinte minimale, dar sigure. Specificul "localelor" (un singur tur de scrutin) impune alegerea celor mai credibili candidati si nu exclude "intelegerile punctuale" cu partenerii coalitiei in functiune in anume localitati sau anume judete. Responsabilitatea pentru pozitia partidului in topul postelectoral primeaza in fata aspiratiilor reformiste, a principiilor etice inalte. Liderii experimentati din comisia electorala au inteles ca, pentru momentele cruciale ale alegerilor, conflictele si dezbaterile interne trebuie restranse, iar "parteneriatele zonale" trebuie abordate cu maxima transparenta. Localele vor clarifica si perspectivele formatiunilor actualei majoritati pentru parlamentare, indicandu-le mult mai clar decat sondajele impactul procentual. Nu sunt deloc de neglijat proportiile de primarii, consilii judetene si locale obtinute de fiecare in 10 iunie. Abia dupa contabilizarea rezultatelor la locale, dupa consemnarea "surprizelor" pe care acestea le-ar putea provoca, se va putea trece la stabilirea bazelor viitoarei aliante la guvernare. O alianta care, evident, va tine cont - pe baza realismului politic - de plasamentul tuturor gruparilor partinice in preferintele exprimate ale alegatorilor. Noua alianta de guvernare ar putea primi denumirea de "Miscarea Populara", fara a deveni un fel de superpartid, sau ar putea fi o alta intocmire, dupa repozitionarea formatiunilor pe scena politica obisnuita. Un partid care sa fie denumit Miscarea Populara ar avea succes daca, vorba d-lui Sebastian Lazaroiu, ar fi o Alba-ca-Zapada. Or, o formatiune convingatoare, principial diferita de cele existente, nu poate fi realizata peste noapte, mai ales atunci cand se apropie scandenta (alegerile).