- Te-ai zidit intr-o tacere de aproape cinci ani, intrerupta, acum, de un nou film: "Ceva bun de la viata". Nu e un rastimp de absenta prea indelungat?
- S-au scurs, intr-adevar, peste cinci ani de la ultima mea premiera cinematografica, filmul "Femeia visurilor", produs de Media Pro, dupa un scenariu scris de Rasvan Popescu si cu Dan Condurache in rolul principal. Un film de arta, care a avut in revista dvs. o cronica excelenta si bine argumentata, semnata de... Silvia Kerim. Filmul i-a iritat pe unii, putini la numar, iar altora le-a placut fara rezerve. Le-a placut tocmai celor care activeaza in zona artei, scriitori, arhitecti, compozitori, pictori etc. S-a spus ca a fost "cantecul meu de lebada". Iata ca acum am iesit la rampa cu un alt film, "Ceva bun de la viata", pe care l-am pregatit cativa ani, tocmai pentru a patrunde mai adanc in lumea descrisa de scenariu. Asadar, o absenta profesionala justificata.
- Fa-ne partasi la lumea pe care o descrii in film...
- Este un scenariu scris tot de Rasvan Popescu, la care a colaborat fructuos si tanarul scenarist Alexandru Molico. Scenariul propus de cei doi infatiseaza o lume care exista si se zbate langa noi. Din pacate, cei care o vad sunt mult prea putini. E vorba despre lumea sarmanilor umiliti si obiditi, cum ar spune Dostoievski. Doi tineri, plecati de la orfelinat, incearca sa isi faca un rost in viata, crezand in toate promisiunile si capcanele "reformelor" impuse de tranzitie. De fapt, sunt niste mari pacaliti, asa cum suntem noi, toti.
- Stiu ca distributia filmului cuprinde numai tineri actori, in mare parte necunoscuti... Un gest temerar, as zice...
- Am spus de mai multe ori ca imi place sa lucrez cu actori indiferent din ce generatie fac parte. Iubesc si respect actorii. Incerc sa-i distribui pe cei maturi in roluri pe "contre-emploi", sa le scot eticheta pusa de altii, iar pe cei tineri sa ii descopar, sa-i mobilizez si sa-i arunc in arena. A debuta actori tineri este un gest normal, firesc. Oricum, un film cu tineri si despre tineri presupune sa-ti asumi responsabilitatea de a-i debuta pe cei care merita si - spun cu bucurie - ai de unde alege! Avem o scoala buna de actori si ar fi normal ca anual sa debuteze cu succes 10-12 actori. Problema e cum evolueaza la al doilea sau al treilea film. Si, mai ales, cum sa schimbi "mijloacele" de expresie, deja intepenite, ale unui actor consacrat. Nu imi plac actorii care se joaca mereu pe ei insisi, desi ii inteleg ca nu au alta solutie. Daca nu sunt incitati sa imi compuna mereu alt personaj, devin ei propriul personaj. Unii pot, altii nu.
In acest film, "Ceva bun de la viata", majoritatea actorilor sunt, intr-adevar, la primul film si - dupa parerea mea - s-au descurcat de minune. Iata cateva nume: Corneliu Ulici, Dragos Dumitru, Anastasia Dumitrescu, Adelaida Perjoiu, Mircea Lascus, Mihai Panaitescu si Adrian Gazdaru. Ce-i drept, acum sunt necunoscuti, dar te asigur ca vei mai auzi de ei, in curand.
- Indraznesc sa te intreb daca in timpul in care ai lucrat la acest film, ai... "copt" si altceva?
- Da, "am copt". Este vorba despre povestea Kirei si a Kiralinei, impletite cu povestea lui Dragomir. Si, bineinteles, cu cea a lui Panait Istrati. Scriu si rescriu la scenariul semnat initial de regretatul scriitor, cineast si om de televiziune care a fost Ioan Grigorescu. Povestea se intampla acum o suta de ani in Braila si in imprejurimile cosmopolitului oras. Mai multe veti afla in momentul in care voi lansa clasica formula "Motor!" sau, cum se poarta mai nou, "Action!".
- Cum a fost primit noul film?
- La premiera bucuresteana, care a avut o sala arhiplina, a fost minunat. Multa lume de calitate care a urmarit cu interes povestea tinerilor Mateo si Ginel, pe care i-a aplaudat indelung. Din pacate, "distribuitorul" nu a comandat decat o singura copie pe 35 mm, care face acum turul Romaniei. De exemplu, in Bucuresti filmul a rulat doar o saptamana, fara o publicitate adecvata si cu un afis minuscul. Zona asta, a promovarii, e falimentara la noi.
- Nu vreau sa par sceptica ori negativista in exces, dar pentru tinerii cititori ai revistei noastre, amintesc cu nostalgie ca in urma cu 30 de ani filmul romanesc era prezentat in premiera, saptamanal, luni seara, la cinematograful "Scala" din Bucuresti, spre bucuria multor cinefili. In vremea aceea, afisele de publicitate impanzeau tot orasul, fiind foarte vizibile. Filmele, mai ales cele de succes, rulau saptamani de-a randul in cateva cinematografe importante din capitala si in orasele din tara. Mai nou, stiu ca regizorii romani, in dorinta fireasca de a-si face cunoscuta opera, pleaca impreuna cu echipa lor si cu filmul "la subsuoara", ca intr-un fel de caravana cinematografica, sa cutreiere orasele in care mai exista cinematografe. Dupa cate stim cu totii, romanii iubesc foarte mult filmul romanesc si pe actorii romani. Dovada, succesul de care se bucura filmele noastre mai vechi si mai noi, difuzate pe diverse canale de televiziune.
- Asa voi face si eu. O sa incerc, impreuna cu o echipa minima, sa insotim filmul in toate ocaziile, acolo unde se poate.
- Dar despre primavara ce spui? Cu atatea proiecte mai ai timp sa ii observi venirea?
- Anul acesta, dupa iarna siberiana atat de lunga care ne-a ingrozit pe toti, abia astept sa vad intorcandu-se florile primaverii. Mama era prima femeie care capata flori de la mine de Martisor. Se mandrea cu ele la prietene: "Le-am primit de la fiul meu, Dan!". Cred ca fiecare femeie, mama, sora sau iubita se bucura de-un martisor prins in piept sau de-o floare parfumata si gingasa. Si, mai ales, de venirea minunatului anotimp. Sa dea Domnul belsug si sanatate pentru tot romanul.
Foto: COS AELENEI