La sfarsitul lunii trecute, Romania, prin ministrul sau de externe, a dat emotii UE, blocand statutul de candidat la Uniune al Serbiei. Cand toate jocurile pareau facute, iar liderii de la Belgrad jubilau la gandul ca au mai pacalit o data Bucurestiul in materie de drepturi ale minoritatilor nationale, ministrul Cristian Diaconescu a anuntat: "Romania se opune". Stupefactie! Seful de facto al politicii externe comunitare, ministrul german Guido Westerwelle, s-a rastit destul de neprotocolar la Romania:"Nu acesta este spiritul european corect in care trebuie luate astfel de decizii". I-a tinut hangul seful delegatiei UE la Belgrad, Vincent Degert: "Poate ca nu era momentul potrivit ca Romania sa-si exprime indoielile cu privire la estul Serbiei". In context, Comisia Europeana a incercat solutia impacarii, elaborand o declaratie speciala ''pentru a face Bucurestiul fericit''. In declaratie se spune: "Comisia va continua sa monitorizeze indeaproape eforturile Serbiei in privinta drepturilor minoritatilor nationale". Agentia sarba de presa, Vecernje Novosti, recunoaste: "Nimic nu a fost usor la Bruxelles. Inaintea reuniunii se stia ca Romania, Polonia si Lituania au rezerve fata de Serbia, dar nimeni nu se gandea ca opozitia Romaniei va fi atat de puternica". Cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung a scris: "Ce anume solicita Romania ramane neclar, chiar si pentru restul participantilor". Sfanta ipocrizie a diktatului german! A plouat cu acuzatii, pozitia Romaniei fiind taxata drept "surprinzatoare", "intransigenta", "razbunatoare" si "ne-europeana". Ministrul Cristian Diaconescu nu s-a pierdut cu firea si a mentinut ultimatumul dat Serbiei, cerand semnarea unui protocol bilateral privind drepturile minoritatilor. Fraza pe care se centreaza toate discutiile este urmatoarea: "Belgradul ii recunoaste ca romani pe etnicii din estul Serbiei, indiferent daca acestia se numesc ori sunt denumiti romani sau vlahi". Senatorul PDL Viorel Badea, presedintele Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni din Senatul Romaniei, este unul dintre artizanii acestui succes. Domnia sa povesteste pentru "Formula AS" ce semnificatie are veto-ul demn de la Bruxelles.
"Nu ne mai poate speria nimic si nimeni. Suntem membru al Uniunii Europene, iar unul dintre drepturile noastre este dreptul de veto!"
- Prin exprimarea veto-ului contra Serbiei, Romania a socat mediul diplomatic european. Nimeni nu se mai astepta ca "mamaliga" sa explodeze. Ce inseamna pentru dumneavoastra aceasta pozitie intransigenta a Bucurestiului?
- Momentul Bruxelles este, din punctul meu de vedere, un moment de resetare profunda a diplomatiei romanesti in ceea ce priveste apararea intereselor legitime ale comunitatilor romanesti de pretutindeni. Pentru prima oara, Romania a demonstrat partenerilor europeni, si nu numai lor, ca prin inteligenta si argumente isi poate impune agenda proprie intr-o maniera obiectiva si profund europeana. Este adevarat, cu ceva timp in urma, Comisia pentru Romanii de Pretutindeni din Senat a tras primul semnal de alarma in ceea ce priveste raul tratament la care sunt supusi romanii timoceni de catre autoritatile de la Belgrad, avizand negativ Acordul de Stabilizare si Asociere (ASA) al Serbiei la Uniunea Europeana, gest politic care, in acel moment, li s-a parut multora hazardat si nemotivat. Revenind la Bruxelles, parerea mea este ca nu ne mai poate speria nimic si nimeni. Suntem membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, iar unul dintre drepturile noastre este dreptul de veto! Pozitia de final a Romaniei, asumata de statul nostru la sfarsitul Reuniunii sefilor de state si de guverne de la Strasbourg, a fost una de bun simt politic si de calcul pragmatic: acceptam semnarea unui protocol politic cu vecinii sarbi, in beneficiul romanilor timoceni, fara a avea pretentia ca putem rezolva intr-o ora ceea ce nu s-a solutionat pe parcursul a 200 de ani. Dar, in acelasi timp, dezvaluim opiniei publice europene si mondiale o anomalie care, pana acum, a fost ignorata total. Ceea ce practic a umplut paharul a fost o interventie a presedintelui Boris Tadici, in care spunea ca Serbia nu va recunoaste niciodata comunitatea vlahilor/romanilor de la sud de Dunare.
"Nu credem in promisiunile Belgradului"
- In cele din urma, Romania a obtinut semnarea unui protocol cu Serbia, in schimbul renuntarii la veto-ul sau. Crede Bucurestiul, dintr-o data, in promisiunile si semnatura Belgradului?
- Este adevarat, noi negociem cu partea sarba de multi ani o formula de protocol, care sa cuprinda garantii pentru comunitatile de romani din statul vecin, dar, din pacate, semnarea acestui acord a fost sistematic obstructionata de autoritatile de la Belgrad, care, permanent, au incercat sa inventeze motive si false argumente (in general de ordin tehnic sau chiar lingvistic), pentru a evita ratificarea unui asemenea acord si a ramane etern intr-un statu quo care le-ar fi permis sa continue politica de asimilare si deznationalizare a romanilor timoceni. Noi nu credem ca acest protocol, in actuala sa forma, va rezolva problemele cu care se confrunta comunitatea noastra din Serbia, nu credem in promisiunile Belgradului si nu ne vom opri aici cu demersurile si presiunile politico-diplomatice, care vizeaza restabilirea drepturilor legitime ale romanilor din Serbia. Instrumentele de monitorizare a situatiei romanilor din sudul Dunarii vor fi in continuare extrem de diversificate, incepand cu interventiile europarlamentarilor romani la Bruxelles, continuand cu activitatea delegatiei noastre la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, precum si cu actiunile diplomatiei romanesti pe langa cancelariile europene si, nu in ultimul rand, cu o permanenta comunicare cu liderii comunitatii romanilor din aceste zone.
"Instrumentele de monitorizare ale Senatului Romaniei sunt multiple: de la avertizarea politica a partenerilor europeni, pana la stoparea ratificarii parcursului european al Republicii Serbia!"
- Ce se mai poate face, la nivel parlamentar, in caz ca, din nou, Serbia nu-si va tine cuvantul dat?
- Noi consideram ca textul protocolului nu este perfect, dar este perfectibil. Este un pas mic in directia solutionarii problemelor confratilor nostri din Serbia, dar, din punctul de vedere al contextului politic si istoric, este o victorie a diplomatiei noastre intr-un razboi de uzura, de peste 15 ani, cu politicienii sarbi. Din punctul nostru de vedere, textul actualului protocol nu reprezinta finalitatea dezbaterii politice la acest nivel. Acesta este abia inceputul unei noi maniere de abordare a chestiunii timocene, iar instrumentele de monitorizare ale Senatului Romaniei sunt multiple: de la avertizarea politica a partenerilor europeni, pana la stoparea ratificarii parcursului european al Republicii Serbia!
- Serbia ar dori, dupa toate indiciile, sa urmeze calea Bulgariei, tara membra UE care nu acorda nici un drept etnicilor romani din Timocul bulgaresc. Cum s-a ajuns la aceasta situatie in sudul Dunarii?
- Situatia comunitatilor romanesti de la sud de Dunare deriva din refuzul Belgradului si Sofiei de a recunoaste originea etnica a romanilor din aceste zone. Explicatia este una singura: teama celor doua state de a accepta existenta unei comunitati puternice, care are alaturi o tara de origine bine structurata si influenta. Daca priviti cu atentie zonele locuite de romani la sud de Dunare, veti observa ca Euroregiunea 21 (Calafat, Vidin, Zaiceri) este locuita, in proportie de peste 80%, de conationalii nostri. Acest lucru spune multe... In urmatoarea perioada, atentia noastra se va indrepta cu mult mai multa insistenta si catre situatia romanilor de pe Valea Timocului bulgaresc, dintr-un motiv extrem de simplu: acolo traiesc romani care isi recunosc originea etnica, doresc sa-si recapete identitatea mistificata si sa-si reaseze viata spirituala si culturala in consonanta cu traditiile si istoria comuna cu cea a romanilor de la nord de Dunare.
"Am incredere in noile generatii, care par sa inteleaga mai bine decat noi, cei care am ramas cu un picior in trecutul recent, ca a fi patriot nu este o rusine, ci o virtute"
- Care sunt infaptuirile comisiei pe care o conduceti, legate de statutul romanilor de pretutindeni?
- In ultimii ani, Romania s-a aratat din ce in ce mai preocupata de situatia comunitatilor romanesti de pretutindeni. Daca in anii '90, autoritatile romane faceau confuzii terminologice si chiar istorice, atunci cand se refereau la conationalii nostri din alte state, pot sa spun ca, actualmente, lucrurile s-au schimbat profund si decisiv. Statul roman are o agenda politica precisa atunci cand promoveaza interesele romanilor de pretutindeni. Oamenii politici sunt mult mai interesati de starea comunitatilor noastre din intreaga lume (e drept, de multe ori din ratiuni electorale), strategiile partidelor politice se orienteaza din ce in ce mai mult catre interesul comunitatilor nationale romanesti si, in ultima perioada, mass-media si formatorii de opinie fac din ce in ce mai mult referire la problematica romanilor de pretutindeni. Toate aceste preocupari se fac resimtite, in egala masura, si la nivelul institutiilor, precum si in agenda diplomatiei. Toate aceste schimbari au generat o mai mare incredere a comunitatilor romanesti in capacitatea statului roman de a reactiona si de a propune proiecte si programe in beneficiul conationalilor din intreaga lume. In acest context, Comisia pentru Romanii de Pretutindeni, desi functioneaza de numai cateva luni, a derulat o serie de actiuni cu impact la nivelul parlamentului Romaniei: dezbateri despre aromanii din Balcani, despre situatia din Transnistria, reuniuni cu ambasadori ai statelor europene, evenimente culturale si educationale organizate in parteneriat cu studenti basarabeni si bucovineni etc. Totodata, Comisia desfasoara o activitate intensa de legiferare si avizare a proiectelor de lege pentru romanii de pretutindeni, in conformitate cu statutul sau de functionare. Personal, am promovat o serie de proiecte legislative, dintre care evidentiez: Proiectul de lege pentru instituirea Zilei limbii romane; Proiectul de lege pentru stabilirea unei identitati terminologice dintre diversele ocurente ale termenului de roman (aroman, vlah, macedoroman, istroroman, moldovean etc.); Proiectul de lege pentru redobandirea cetateniei romane; Proiectul de lege pentru transcrierea certificatelor de nastere ale romanilor de pretutindeni etc.
- Politica externa a Romaniei ar trebui sa fie un mijloc de exprimare a patriotismului. Avem destule exemple in trecut, dar mult mai putine in ultimii 22 de ani. Le e rusine politicienilor de azi sa spuna ca sunt romani?
- Romania este o tara cu nebanuite resurse spirituale si culturale, dar este inca in suferinta. Nu trebuie sa uitam de satanica perioada 1947-1989, cand Romania a fost supusa unor presiuni destructive inimaginabile. Dar, vorbind de ultimii ani, eu nu as dramatiza, pentru ca multi dintre lideri au reusit sa readuca speranta si demnitatea romanilor, chiar daca, de multe ori, nu au facut public efortul lor. Romania este, actualmente, un stat care incearca sa-si reprofileze statutul sau european, uneori poate prea sovaielnic, dar am incredere in noile generatii, care par sa inteleaga mai bine decat noi, cei care am ramas cu un picior in trecutul recent, ca a fi patriot nu este o rusine, ci o virtute, iar a-ti iubi neamul nu este un lucru reprobabil, ci o datorie de onoare.