In dreapta, grajdul si cotetele. Acolo e liniste acum, de abia le-a saturat pe toate. In stanga, poarta gradinii, poarta raiului. Cararea care duce acolo e marginita de pietre albe. Pe langa pietre se ridica timid lujere verzui de lalele si de narcise. N-au inflorit inca. A fost frig, desigur.
Aici, in umbra muntelui, vara vine mult mai tarziu. Dincolo de gard, straturile, livada si stupii printre copaci. Sunt straturi mai lungi, de ceapa, si altele mai scurte, unde n-a rasarit inca nimic. Poate morcovi, poate patrunjel, poate ridichi... In capatul straturilor, cate un betigas infipt in pamant, si-n varful lui, cu gura in jos, ca un capison, punga de hartie in care au fost semintele.
Mai incolo, langa gard, stau pregatite rudele de fasole. Ascutite la un capat, asteapta doar ca fasolea sa creasca si sa-si intinda vrejurile in toate partile. Iara in coltul cel mai umbrit, acolo, sub merii batrani, sunt tufele de coacaze si agrisii, rabarbarul si leusteanul. Aici, in pamantul umed mereu, vin gainile sa scurme, aici si-aduc clostele puii la rame. Aici e capatul gradinii.
O poti lua acum inapoi, pe acelasi drum pe care ai venit sau, daca nu vrei sa te-ntorci, te poti aseza pe banca de lemn de langa magazie. Inauntru sunt uneltele: grebla, harletul, lopata, tarnacopul, iara grebla (de lemn), sapaliga, ranga, foarfeca de vie, cosurile mari si mici, galetile de udat, stropitoarea. Sunt luminate, rand pe rand, de razele ce trec printre scandurile din care-i facuta magazia. In spatele ei sunt stupii insirati in locul in care e soare mai multe ceasuri pe zi. Sa nu te mire daca, ajuns aici, ti se face somn. Cantecul albinelor, ca si torsul pisicii, te-ndeamna la visare.
Cararea umbrita ramane in spate, deschizi portita care scartaie, te-ntorci, o inchizi la loc. Ai ajuns acum in curtea de flori din fata casei. De pe frunze se preling inca stropii de apa ai diminetii. Sapa e tot rezemata de stalpul gardului, semn ca gospodarul e pe-aici, pe aproape. Gospodaria e mare. Nu-i nimic daca nu l-ai gasit azi, poate in alta zi.
Deasupra, florile de mar. Departe, crestele aspre, inzapezite inca, ale Fagarasilor, aici, puful de papadie luat de vant.