PREMIILE UNITER

Silvia Kerim
Triumful teatrului romanesc:

Asa cum merita un eveniment cultural de exceptie, Gala premiilor UNITER s-a desfasurat intr-o sala de teatru-bijuterie, la Teatrul Odeon, o podoaba arhitectonica a Bucurestiului interbelic, ce implineste acum 100 de ani de la ivirea lui in inima Capitalei. Pentru tinerii nostri cititori, sa spunem ca e o sala "a l'italienne", cu stal si loje si balcoane somptuoase, cu plafon mobil care in stagiunea de vara se poate retrage, pentru ca actorii de pe scena si cei 300 de spectatori cat cuprinde sala, sa poata simti racoarea placuta a serilor de iunie. Ba chiar, daca au indemnuri romantice, sa contemple stelele de deasupra Orasului... Sa mai spunem ca in anii interbelici si ceva vreme dupa aceea, ba chiar si in timpul razboiului si dupa venirea comunistilor, teatrul s-a numit "Sala Comedia" a Teatrului National. Aici au avut loc spectacole de referinta, avand ca "stele" actori legendari, precum George Vraca, Elvira Godeanu si altii. La subsolul teatrului, intr-o sala ceva mai mica, a functionat in timpul razboiului, chiar si "sub camuflaj", intr-un oras cufundat in bezna, de teama bombardamentelor, compania "Teatrul Nostru". Directoare a acestei companii si actrita principala a fost marea si mereu fascinanta Dina Cocea.
Asadar, un decor natural magnific, pentru aceasta sarbatoare a Artei Teatrale. Amfitrion, ca de obicei, "unicatul" numit Ion Caramitru, cel ce infiinta, in februarie 1990, UNITER - Uniunea Teatrala din Romania - organism menit sa puna in valoare artistii dedicati THALIEI. Ba chiar sa-i si premieze, an de an, si sa le apere interesele de breasla. Extrem de elegant, costumat intr-o tinuta de seara - toata in negru - degajat, jovial, hatru, dar si solemn - dupa cum a cerut-o desfasurarea premierilor ori a aducerilor aminte, Caramitru (innobilat de curand de catre M.S. Regele Mihai cu decoratia regala "Nihil Sine Deo" - care i-a fost inmanata de Principesa Margareta) a fost gazda ideala, de rang egal cu evenimentul pe care-l oficia. Pe podium, partener de cea mai buna calitate i-a fost "trupa" de muzicieni condusa de excelentul pianist de jazz Petrica Andrei, care a insotit fiecare prezentare cu muzici potrivite evenimentului... Si personajelor ce aveau sa evolueze pe scena.
La ora la care vor aparea aceste randuri, lista premiantilor va fi fost cunoscuta. Asa incat eu voi consemna in relatarea de fata mai degraba insemnari "impresioniste", unele momente emotionante ale festivitatii.
Seara s-a deschis - asa cum se si cuvenea! - cu un gand pios, pornit spre cei multi, foarte multi, prea multi, actori si regizori care nu mai sunt printre noi, care ne-au parasit in anul ce a trecut. Chipurile lor, trecand prin fata ochilor nostri in acordurile "Lacrimosei" din Requiemul de Mozart, ne-au amintit, inca o data, de fragilitatea vietii - pe care nu stim sa o pretuim indeajuns. De altfel, si in timpul spectacolului, au fost dedicate momente speciale memoriei lui Liviu Ciulei si, respectiv, memoriei lui Alexandru Tocilescu. Despre Ciulei a vorbit Ion Caramitru: "Ciulei a fost cel mai mare om de teatru al Romaniei moderne, un artist de geniu, care a stiut sa imbine talentul cu o uluitoare cultura enciclopedica, conferindu-i teatrului Bulandra o personalitate inconfundabila, creand spectacole care au dus departe faima teatrului romanesc..." Cu vorbe frumoase, l-a amintit pe Ciulei si Victor Rebengiuc, actorul pe care, distribuindu-l in rolul principal din "Padurea spanzuratilor", Ciulei l-a impins spre un destin stralucit. "Il asteptam si acum pe Liviu...", a spus el.
Deosebit de emotionanta a fost si evocarea pe care Marina Constantinescu i-a dedicat-o lui Alexandru Tocilescu, regizorul care a realizat cu "Hamlet" un spectacol care i-a pus pe ganduri pe englezi. In aprecierea criticilor britanici, Ion Caramitru figureaza acum, prin "Hamlet"-ul creat de el in regia lui "Toca", printre cei mai mari interpreti din toate timpurile ai Printului Danemarcei. "Tocilescu a avut harul vietii, iubirea pentru viata, a cultivat verticalitatea. A fost fascinat de vraja muzicii si a cuvintelor. Era cinic, era lucid, era impatimit de frumos. Afirma adevaruri teribile, dar ne si facea intr-una cu ochiul... Tocilescu nu a luat niciodata nici un premiu de regie!" M-a impresionat sa-l vad pe fiul sau, pe tanarul Alexandru Tocilescu, preluand cu simplitate, fara vorbe mari, "Premiul de excelenta" acordat lui Alexandru Tocilescu ("in memoriam"). M-a emotionat sa-l revad dupa decenii pe doctorul Sandu Cociasu, legendarul nostru doctor de la fosta Policlinica a Artelor, primind Premiul Presedintelui (UNITER), "Pentru implicarea sa in campania nationala "Artistii pentru artisti""... In clipele de relaxare dintre mari emotii ne-au delectat artisti precum Ioan Gyuri Pascu, cuceritor cu acel cuplet al sau, "Nu-s prea tanar, dar mai sper, sa iau premiul UNITER... God bless you, Romania", si acel foarte special violoncelist, compozitor, cantaret, Adrian Naidin. M-a bucurat premiul obtinut de Sorin Ilfoveanu pentru "Cel mai bun actor in rol principal", un Caligula naucitor din spectacolul "Caligula", pentru care Laszlo Bocsardi a fost rasplatit acum cu un binemeritat "Premiu de regie". Premiata, din nou, pentru "Cea mai buna actrita in rol principal", Mariana Mihut ne copleseste mereu cu marele ei talent, demonstrat si in spectacolul de la Bulandra, "Ingropati-ma pe dupa plinta", in regia magnificului Yurij Kordonsky, un rus indragostit de teatrul romanesc. Rasplatit cu numeroase premii nationale si internationale, marele actor Valer Dellakeza, Societar de onoare al Teatrului National din Craiova, a primit "Premiul pentru intreaga activitate". Lucrand cu regizori de rangul unor Purcarete, Vlad Mugur, Tompa Gabor, Dellakeza, dupa atatea onoruri, "s-ar putea pregati sa puna de-o statuie!". Intrebat de mine, langa un pahar imaginar de sampanie, daca dupa atatea si atatea succese nationale si internationale nu si-ar fi dorit sa-si traiasca gloria pe alte meleaguri, mai generoase cu artistii, Dellakeza mi-a raspuns: "N-as putea trai in alt oras decat la Craiova!".
Tot cu mari regizori, tot cu Purcarete, tot cu Vlad Mugur, cu Maniutiu, cu Tompa Gabor a lucrat si minunata stea a nationalului clujean Melania Ursu. Absolventa a I.A.T.C., eleva a stralucitului Mony Ghelerter, coplesita, si ea, de tot felul de premii, profesoara adorata de studenti, actrita de teatru si de film, Melania Ursu a fost rasplatita cu "Premiul pentru intreaga activitate". In minunatul "Laudatio" rostit in intampinarea Melaniei Ursu, directoarea Teatrului "Odeon", Dorina Lazar, actrita dotata cu un talent si cu o energie de exceptie, a spus: "Mela noastra draga a innobilat o regiune - Transilvania. Persoana si personalitatea ei imi evoca o fetita de 14 ani care musca dintr-un mar domnesc, cu multa pofta! Ea face totul cu patima. Un stejar ca Melania Ursu face sa creasca totul in jur...".
M-a bucurat si "Premiul pentru Critica si istorie teatrala", acordat octogenarului domn Stefan Oprea, care ne-a declarat ca "S-a salvat prin teatru". M-au bucurat tare mult cele doua premii primite de Ion Caramitru, unul din partea ministrului Culturii, Kelemen Hunor, celalalt din partea senatului UNITER, pentru munca sa neobosita, dedicata artei teatrale romanesti, un fel de cadou de "La multi ani" pentru cei 70 de ani pe care vesnic tanarul Pino i-a implinit de curand.
Pe scena glorioasa de la Odeon au evoluat luni seara nu numai slujitori ai Thaliei, ci si printi mostenitori, precum si o stea vie stralucitoare: actrita franceza Jaqueline Bisset. Mi-au lipsit insa dintre premianti: Silviu Purcarete, Marian Ralea, Yurij Kordonsky. Oare ce mi-ar putea raspunde criticii si "criticele" care au alcatuit juriile ce au decis premiile din acest an, daca i-as privi in ochi si i-as ruga sa-mi explice - asa, ca unui simplu iubitor de teatru - aceste inexplicabile, mari, absente de pe lista premiantilor UNITER?