Aurul Apusenilor trebuie sa fie aur, in primul rand, pentru Romania

Ion Longin Popescu
Dupa cum se stie, noul prim-ministru, Victor Ponta, a fost, si speram ca mai este, unul dintre cei mai vocali opozanti ai proiectului Rosia Montana.

Din asa-zisul "Decalog Ponta", publicat zilele acestea de presa, unul dintre principalele puncte de rezolvat este chiar cunoscutul proiect minier. Ii venim in ajutor cu analiza unui reputat economist canadian, academicianul Yvan Allaire din Montreal, membru al "Royal Society of Canada" si unul dintre cei sase "Business Gurus" (guru ai afacerilor) din Canada. El spune urmatoarele: "Exploatarea resurselor naturale a fost dintotdeauna o sabie cu doua taisuri pentru majoritatea tarilor in curs de dezvoltare. Resursele lor naturale actioneaza ca un magnet pentru promotorii si antreprenorii straini, in cautare de materii prime ieftine. Promisiunea unei cresteri rapide a numarului de locuri de munca si a intensificarii activitatii economice este irezistibila din punct de vedere politic. In tari cu putin potential industrial si unde forta de munca este slab pregatita, probabil ca nu exista alta cale de iesire din saracie". Se pune intrebarea: este si Romania o astfel de tara? Desigur, nu. Cel putin la Rosia Montana, statul a detinut, pana in anul 2006, o exploatare de aur unde lucrau 750 de mineri bine calificati, traditia miniera depasind, la nivelul intregii tari, doua milenii. Insa, la presiunea companiei Gold Corporation, mina de stat a fost inchisa, pentru a se putea spune ca singura solutie economica din zona este proiectul acestei corporatii. Decidentii romani au fost, de fapt, captivi ai acestui proiect, iar institutiile abilitate (Parchetul General, DNA) ar fi trebuit sa se autosesizeze imediat, daca ar fi urmarit cu adevarat protejarea intereselor nationale. Iata ce spune mai departe profesorul Allaire, pentru ziarul "Impact" din Montreal, preluat de agentia Romanian Global News: "Din pacate, termenii si conditiile negociate de catre firmele straine, pentru accesul la resursele naturale ale acestor tari, sfarsesc prin a aduce putine beneficii reale si durabile tarilor respective, dar imbogatesc in schimb din plin companiile straine. Daunele colaterale aduse mediului, deteriorarea starii de sanatate a angajatilor, precum si dislocarea comunitatilor din proximitatea exploatarii sunt negate, minimizate, contestate prin campanii de relatii publice, atunci cand nu sunt de fapt ridiculizate de catre diversi actori locali, sustinatori ai proiectului (indivizi, ziaristi, reprezentanti ai guvernului si ai altor organizatii etc.). In tarile dezvoltate, bogate in materii prime, cum sunt Canada si Australia, atunci cand proiectele au o importanta strategica deosebita, sunt infiintate societati cu capital de stat, spre a asigura exploatarea acestor resurse, toate beneficiile revin astfel tarii. Pe de alta parte, proiecte controversate pentru efectele lor asupra mediului natural si social sunt blocate in mod regulat, neluandu-se in considerare eventualele beneficii economice. Proiectul Rosia Montana va transforma o mare zona geografica intr-un veritabil peisaj lunar. In plus, o mostenire straveche, a unei civilizatii timpurii, un adevarat certificat de nastere daco-roman al poporului roman, este in primejdie de a disparea. In multe tari, aceste fapte singure ar fi suficiente pentru respingerea proiectului!"
Iata, in cateva fraze, sinteza cazului Rosia Montana. Din noua pozitie pe care o are, ar fi necesar ca Victor Ponta sa intreprinda o analiza a intregii afaceri din Apuseni. Ar trebui scoase de la naftalina dosarele inchise cu NUP, din ordin politic, pe numele fostilor directori de la MinVest (compania de stat care a incheiat asocierea Stat-RMGC, de la Deva). Daca momentul adevarului a sosit (ne mentinem, totusi, luciditatea unei precautii, deoarece politicienii sunt atat de impevizibili!), atunci dosarul Rosia Montana trebuie redeschis. Aurul Apusenilor trebuie sa fie aur, in primul rand, pentru Romania.