Joi, 3 mai, cu prilejul Zilei Mondiale a Libertatii Presei, a avut loc festivitatea de premiere a televiziunilor si ziarelor din Romania. Ceremonia a fost organizata "in regim de urgenta", ca in fiecare an, de "Active Watch" - Agentia de Monitorizare a Presei, membra a Retelei Reporteri fara Frontiere, condusa de cunoscutul jurnalist Mircea Toma. Sub genericul "Alegerile trec, jurnalistii raman", cu trimitere la alegerile locale ce urmeaza, evenimentul a reunit peste 400 de jurnalisti, membri ai unor ONG-uri, functionari din institutii publice si oameni politici din Bucuresti si provincie. Spatiul ales pentru festivitate a fost unul nonconformist, dintre cele amenajate artistic in vechi cladiri bucurestene, de preferat a fi utilizate pentru scopuri culturale, decat sa cada sub buldozerele mafiei imobiliare. Este vorba de "Kulturhaus" din strada Sfanta Vineri nr. 4, din zona Baratiei, o cladire de secol 19, salvata de proiectul inspirat de Club Comission din Berlin. Dintre premiile acordate putinelor publicatii independente care au scris corect despre subiectul Rosia Montana, s-au detasat cele acordate ziarului "Adevarul" si revistei "Formula AS". Intrucat Rosia Montana "nu este cea din reclama", iar campania de propaganda publicitara, lansata anul trecut de RMGC, a fost folosita si pentru a bloca orice informatie ostila proiectului minier, "Active Watch" constata ca blocada informationala a fost masiva, mass-media din aproape toata tara a fost ocupata de mesajul: "Noi nu vrem decat sa mintim". "Totusi", se spune in mesajul inscris pe diploma Agentiei de monitorizare a presei, "pentru cateva ziare si reviste, Romania a ramas mai aproape decat El Dorado sau decat Noua Zeelanda. Constienti de faptul ca un premiu nu tine de foame, ci de suflet, se acorda acelor putine publicatii care nu si-au vandut cititorii pentru doi arginti de aur titlul neconvertibil SINGURI PRINTRE COLEGI".
Presa romaneasca, in cadere libera
Cu aceeasi ocazie, Agentia "Active Watch" a dat publicitatii raportul anual asupra libertatii de exprimare (Freeex) din Romania, in cursul anului 2011. Cum era de asteptat, raportul face o radiografie exhaustiva si necrutatoare a starii presei scrise si audio-vizuale. Iata, alese la intamplare, cateva titluri din cuprinsul de 60 de pagini al volumului: "Primaria Iasi da bani in plic jurnalistilor"; "Crin Antonescu a jignit mai multi jurnalisti de la TVR"; "Grupul Intact face investigatii comandate"; "TVR - jucaria partidelor". Foarte util pentru jurnalisti, raportul este insotit de trei anexe: 1. Selectie a unor articole din Codul Penal, care pot afecta libertatea de exprimare; 2. Selectie a unor articole din noul Cod Civil, care vizeaza libertatea de exprimare; 3. Codul Deontologic Unic al Jurnalistului. Sunt accentuate, in context, valorile principale ale profesiei de jurnalist, intr-o societate democratica: responsabilitate, trasparenta, integritate, spirit critic, profesionalism, diversitate, democratie participativa. Am remarcat, totodata, punctele "fierbinti" ale meseriei noastre, care-i pot interesa in mare masura si pe cititori. Astfel, potrivit Codului Deontologic, jurnalistul are dreptul de a se opune cenzurii de orice fel si de a nu face parte din nici un partid politic. Vazand cum majoritatea ziarelor si televiziunilor refuza sa publice/difuzeze stiri defavorabile companiei Gold Corporation de la Rosia Montana, la schimb cu generoase spoturi publicitare, am constatat ca onoratii nostri colegi incalca fara mustrari de constiinta propriul cod care spune: "Este obligatorie separarea produselor jurnalistice de cele realizate in scop publicitar". Din pacate, singurii care-i pot sanctiona sunt cititorii. Oare o fac? Iata, mai jos, o parte dintre constatarile raportului in discutie. In 2011, agravarea conditiilor economice din piata de media a adus cu sine fenomene specifice - publicatii inchise, disponibilizari, reduceri salariale, conflicte de munca. Fragilitatea economica a industriei a vulnerabilizat si mai mult redactiile. Aflate sub o presiune economica dura, acestea au fost tot mai dispuse la compromisuri, iar continutul editorial s-a aflat intr-o continua si accentuata degradare. In nenumarate randuri, autoritatile, partidele politice si politicienii au continuat sa incalce dreptul la exprimare libera. La descurajarea liberei exprimari a contribuit si subordonarea politica a unor institutii media sau cumpararea altora, prin contracte de publicitate. Romania s-a situat, in 2011, pe locul 47, in clasamentul mondial al libertatii presei, realizat de organizatia Reporteri fara Frontiere. Cercetand evenimentele cu impact editorial asupra libertatii de exprimare, "Active Watch" trage urmatoarele concluzii de interes public: politizarea mass-mediei s-a accentuat; publicitatea din fonduri publice a fost din nou folosita ca vehicul de promovare a politicienilor; calitatea actului jurnalistic a continuat sa se degradeze; jurnalismul de investigatie s-a refugiat spre publicatiile de pe internet; presa nu este intotdeauna independenta, ci preia informatia in ordinea in care i-o ofera grupurile de presiune, politice si financiare; TVR nu a reusit sa se elibereze de stigmatul controlului politic; in timp ce presa scrisa s-a prabusit, presa online a castigat teren.
"Managementul de presa este incompetent si mediocru"
Pe acest fundal, raportul constata ca vinovat de toate relele este managementul "incompetent si mediocru", care nu a stiut sa faca fata crizei economice. Managerii sunt dispusi sa sacrifice jurnalisti sau produse editoriale pentru a nu strica relatia cu invitati care aduc audienta. Explozia televiziunilor de stiri nu a adus informatii mai multe si mai bune, existand suspiciunea ca sumele imense investite in aceste posturi servesc doar ca instrumente de influenta politica in anul electoral 2012. "Aceste televiziuni par a urma retete standard de stiri, repetate la infinit, din care lipseste informatia relevanta din perspectiva interesului public. Informatia se pierde in dezbateri interminabile, construite in principal in jurul unor declaratii politice si intre comentariile unor omniprezente figuri de asa-zisi analisti si comentatori politici, multi dintre ei avand legaturi apropiate cu mediul politic", scriu autorii raportului. Este citat apoi jurnalistul Catalin Tolontan, cu o analiza deosebit de pertinenta a situatiei televiziunilor de stiri si a presei in general: "Jurnalistii pleaca din aceasta profesie nesigura, unde suprasarcina a devenit regula. Consecinta se vede deja in agenda publica, cea care contine tot mai putine fapte si tot mai multe comentarii. Capacitatea de a aduna informatie scade si, cum ziarele erau principalul furnizor de fapte si pentru TV, radiouri si net, ceea ce rezulta este o societate care afla tot mai putine lucruri. Pe cele pe care le afla le macina innebunitor... Se naste o disproportie anormala intr-o societate democratica, intre cainele de paza, tot mai mic, si cei la care ar trebui sa latre si care umbla cu Hummerul".
"Mass-media din Romania seafla in mare parte in mainile unor oligarhi"
O caracteristica ingrijoratoare a situatiei presei din Romania, surprinsa de raportul Freeex, este retragerea concernelor de presa straine, din cauza concurentei neloiale a patronilor romani. Goana acestora dupa rating este atat de nebuneasca, incat au fost consemnate, si in 2011, abateri etice grave de la fabricarea de stiri, la supraexpunerea scandalurilor dintre "vedete" si exploatarea peste masura a evenimentelor tragice, dar irelevante din perspectiva interesului public. Practic, spune raportul, piata de media ramane dominata de oameni de afaceri interesati, in primul rand, de obtinerea unor avantaje politice si economice, dispusi sa investeasca sume fabuloase, pentru a-si atinge aceste scopuri. Data fiind aceasta malformatie specific romaneasca, nu e de mirare ca investitorii straini pleaca si se arata scandalizati de peisajul descoperit la Bucuresti. Iata ce spune Bodo Hombach, co-directorul concernului german WAZ, citat de postul de radio RFI: "Mass-media din Romania se afla in mare parte in mainile unor oligarhi, adica ale unor oameni de afaceri care si-au castigat banii in alta parte, de regula in cursul privatizarilor. Ei sprijina media financiar, uneori cu pana la 60 de milioane de euro pe an - asta intr-un caz concret -, animeaza publicul prin concursuri sa devina abonat, stabilesc preturi de dumping, ocupand astfel piata si eliminand prin aceste practici editorii care lucreaza normal".
Rosia Montana Gold Corporation - "o amenintare la adresa libertatii de exprimare"
Ca si in anii trecuti, raportul agentiei "Active Watch" acorda un spatiu generos raporturilor dintre mass-media si compania Gold Corporation de la Rosia Montana. Manifestata ca un fenomen de presa unic in Europa, presiunea corporatista a acestei companii s-a dovedit mai puternica decat dreptul publicului de a fi informat sau decat libertatea de exprimare a jurnalistului. Cazul RMGC este definit ca o "sacrificare a spatiului editorial in favoarea unui client de publicitate, care nu s-a limitat la invadarea spatiului publicitar cu reclama, ci a invadat spatiul editorial cu publicitate mascata, determinand cvasidisparitia informatiilor critice la adresa proiectului minier". Practic, compania RMGC s-a dovedit "o amenintare la adresa libertatii de exprimare". Freeex da si cateva exemple. "In cotidianul Evenimentul Zilei, au aparut, in primele sase luni ale anului 2011, 43 de articole favorabile RMGC, doua neutre si nici unul care sa ridice argumente impotriva exploatarii. O situatie similara a fost la Jurnalul National, cu 13 stiri favorabile, una neutra si doua negative". In aceeasi ordine de idei, cotidianul Romania Libera a sters doua articole "neconvenabile" despre Rosia Montana. de pe site-ul publicatiei. Publicatia online HotNews.ro, la randul ei, a gazduit doua dezbateri despre Rosia Montana fara a dezvalui publicului ca RMGC era sponsorul acestor dezbateri. Dintre ideile finale ale raportului, am retinut-o pe aceea care recomanda autoritatilor si mediului de afaceri sa sprijine presa care "disemineaza continut editorial relevant si verificabil", sa respecte independenta editoriala a presei, intrucat numai presa libera si responsabila este mediul cel mai potrivit pentru transmiterea mesajelor atat ale politicienilor, cat si ale mediului de afaceri.