Anul cel mai negru al Basarabiei: 1812

Alecu Renita
"Nu va voi lasa decat ochii, ca sa plangeti"

Anul 1812 este cutitul rusesc infipt in inima Moldovei istorice. Statul moldovenesc, fa­u­rit de la Munte pana la Dunare si Marea Nea­gra, de Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare si Sfant, de Petru Rares, Vasile Lupu, Ion Voda cel Cum­plit, si aparat cu sabia si crucea de zeci de generatii de ro­mani moldoveni, a fost sfartecat si injumatatit de Rusia imperiala. Statul moldovenesc, jumatatea de Est, cu o suprafata de 45 mii km patrati, cu cele mai ma­noa­se pamanturi, cu sute de sate de razesi, plaiesi, ar­casi mandri, cu glorioasele cetati de pe Nistru si Du­nare, a fost lichidat de catre tarul Alexandru si trans­format intr-o uitata gubernie de la periferia imen­sului imperiu rusesc. Practic, Rusia tarista a fost gro­parul Moldovei istorice si al statului moldovenesc, fiindca si par­tea de Vest si-a pierdut, in mare masura, moralul si pu­terea de a se dezvolta independent, pana la infap­tuirea Unirii din 1859. O granita artificiala, pazita cu strasnicie de "eliberatori", a fost trasa prin tru­pul viu al Tarii. Instrainati de o parte si alta a Pru­tului, romanii moldoveni au trait din plin drama sfa­sierii mosiei lui Ste­fan cel Mare, dandu-i de la inceput dreptate lui Ku­tu­zov, care le-a promis "crestineste" ca "nu va voi lasa decat ochii, ca sa plangeti". Cu baio­neta si cnutul, ad­ministratia tarista din Moldova ocu­pata a instalat un re­gim despotic de rusificare fortata, de stramutare a bas­tinasilor in Caucaz si Extremul Orient, de interzi­ce­re a limbii romane si de colonizare masiva cu popu­latii straine. Planul Rusiei era de a "eli­bera" definitiv Moldova de moldoveni, apoi, in eta­pa urmatoare, de a lichida intreaga insula de roma­nitate care separa imperiul tarist de slavii din Balcani. In ansamblu, daca luam in calcul ca bastinasii romani, la momentul ocu­parii, constituiau peste 95 procente, iar la desprinderea de imperiu abia 51 de procente, atunci este limpede ca pe­rioada 1812-1917 a fost una de ge­no­cid fizic si spiri­tual, de exterminare, asimilare, ru­sificare si de umilire a populatiei autohtone din Basa­rabia. Sa mai retinem ca "misiunea civilizatoare" a Rusiei tariste, timp de 105 ani, a dat tocmai... 2 procente de populatie care stia ceva carte. Spre deosebire de turcii otomani, care ne cereau bir bunuri materiale, rusii ne luau totul, si, in primul rand, sufletul, constiinta si fiinta nationala.

Matriosca rosie

Anul 1812 a fost si a ramas cel mai negru an din is­toria Basarabiei si a romanimii. Ca dintr-o "matriosca" tipic ruseasca, din anul 1812 a iesit oribilul iunie 1940, care a smuls Basarabia si Bucovina din trupul Ro­ma­niei moderne, dand startul dezmembrarii statului ro­man unitar. Trambitata "eliberare a narodului moldo­venesc" a insemnat un an de teroare rosie, de extermi­nari in masa a populatiei romanesti, de incendieri a bi­se­ricilor ortodoxe, de ucidere a preotilor si intelec­tua­lilor, sfarsindu-se inainte de razboiul sovieto-german, in 12 iunie 1941, cu o deportare de cosmar a zeci de mii de fruntasi romani, in gulagurile siberiene. Si au­gust 1944 a iesit din "matriosca 1812". La im­par­tirea Europei, dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial, Rusia a cerut iarasi Basarabia, bazandu-se pe furturile ei numite eliberari, din mai 1812 si iunie 1940. Merita sa mai mentionam ca fata de Rusia ta­rista, care a pastrat nefragmentat teritoriul Basa­rabiei, Rusia comunista a daruit Ucrai­nei pamanturile noastre stramosesti din tinutul Hotin, 250 de km de litoral la Marea Neagra si peste 200 de km de Dunare, de la Reni pana la Valcov. Plus Bucovina de Nord. Planul lor satanic de a ne sterge de pe harta Europei a prins contururi reale in pe­ri­oada august 1944 - august 1991. Tot ce a inceput Rusia tarista a fost continuat si mai acerb de Rusia comunista: mo­bilizarea tinerilor basara­beni in vara lui 1944 si trans­formarea lor in carne de tun, pe linia intaia a frontului so­vie­tic (circa o suta de mii de bar­bati impuscati si schilo­diti); foametea organizata din 1946-1947, care a ucis peste un sfert de milion de mol­do­veni; deportarile in masa ale gospodarilor, intelectualilor, preotilor, din vara lui 1949, in Siberia si Kazahstan (peste un sfert de milion); neodepor­ta­rile "voluntare" ale tinerilor basarabeni in pamanturile intelenite din Asia sovietica; stimularea casatoriilor mixte (peste 250 de mii); trans­for­ma­rea RSS Moldovenesti in­tr-un poligon experimental chimic, economic si polietnic, care prevedea ca in 20 de ani sa dispara bastinasii, omul vechi, cu radacini seculare, si sa apara omul nou, fara me­morie, fara limba materna si fara constiinta nationala - ho­mo sovieticus. Tot din "ma­triosca 1812", Stalin a scos teoria limbii moldovenesti si a natiunii moldovenesti, culti­vand prin propaganda, edu­catie si instruire, in romanii basarabeni, dispret si ura fata de Romania si fata de tot ce e romanesc. Testul de ura fata de neamul tau iti garanta ca­riera profesio­nala si accesul spre un post din ierarhia co­munista. In fond, ar trebui sa recunoastem ca moldo­ve­nii fara constiinta romaneasca sunt un produs tipic rusesc, iar Uniunea Sovietica a reusit sa plasmuiasca pe teritoriul RSS Moldovenesti un mutant jalnic, care astazi poate fi vazut in partidul comunist, in organizatii de felul "Patriotii Moldovei" sau "Liga tineretului rus", in ins­titutiile sepa­ra­tiste de la Tiraspol. La fel, ar trebui sa spu­nem deschis ca, desi URSS s-a prabusit, Ru­sia a ramas dominanta si azi in Basarabia si Bucovina, ca otrava ideologica a atacat gan­direa normala a zeci de mii de cetateni mol­doveni, care poarta in ei stigmatul dezo­norant al anului 1812.
Si de ce sa ne prefacem ca furtul teri­torial din 1812, 1940, 1944 vizeaza doar Chisinaul? De ce ziua de 16 mai nu a fost declarata zi de do­liu national pentru romanii din Tara si de pre­tu­tindenea? De ce macar urmasii Divanului Domnitorului Stefan, autoritatile judetene din Su­ceava, Botosani, Iasi, Bacau, Neamt, Vas­lui, Galati, Vrancea, printr-o deci­zie locala, nu au coborat drapelele in berna? De ce, fratilor, ati lasat sa fie impanzita Romania cu mo­nu­mente ale Rusiei tariste si sovietice, dar nu ati gasit un petec de pamant pentru un memorial al jertfelor si martirajului Basarabiei si Bu­covinei, rupte din trupul Tarii, un loc pentru po­menirea a peste un milion si jumatate de romani ba­sarabeni asasinati, deportati, expatriati, un loc unde fiecare om cu suflet de roman sa poata sa-si amin­teasca de frati si sa aprinda o lumanare? Ce monu­mente au fost ridicate Basarabiei si Bucovinei in Ro­ma­nia si noi nu stim de ele? La urma urmei, Rusia ne-a despartit provizoriu, iar nu Dumnezeu, fiindca toti cei care au fost, si noi, cei de azi din Basarabia, sun­tem os din osul Romaniei stra­vechi si eterne, si suflet din sufletul ei... Sa va mai spunem care va fi urmatorul teritoriu "eliberat" de rusi, daca piere neamul roma­nesc din Ba­sa­rabia? Cred ca nu e nici un se­cret...
In luna mai, consemnam 200 de ani de cand cutitul ru­sesc a fost infipt in inima Mol­dovei istorice. De atunci si pana astazi, harta neamului romanesc sangera, iar marele Voievod Stefan ne priveste cu dojana si nu-si poate dormi somnul de veci la Putna. Desi rezistenta romaneasca este una de referinta, mai rama­nem singurul popor dezmem­brat in doua, din Europa. E o umilire pentru lumea civi­li­zata. Dar pentru romanime? Ci­ne sau ce generatie va scoa­te cutitul strain din inima Mol­dovei si va pune capat ce­lei mai mari nedreptati isto­rice? Intreaba-te, daca ai in ti­ne suflet de roman. Si nu tre­mu­ra: cutitul moscalesc a ru­ginit demult. Iar Basarabia, ca si sora ei Bucovina, nu si-a pierdut buletinul de identitate si nu a uitat drumul spre Put­na, spre vatra ei milenara, din care a fost smulsa cu forta. Ba­sarabia, indiferent de ma­ras­mul si lasitatea politicie­ni­lor din stanga si dreapta Pru­tului, calca cu demnitate peste "matriosca 1812" si, prin Tri­colorul care nu a recunoscut si nu recunoaste frontierele ar­ti­fi­ciale, lumineaza intunericul si renaste sperantele din su­fle­tele si de pe harta inimii noas­tre.


--------------------------

Tara mea de dincolo de Prut
Tara mea de dincolo de Prut,
Mi s-a dat porunca sa te uit,
Sa te sterg din minte c-un burete,
Patria mea pusa la perete.

Si, ca-n anii nostri cei mai tristi,
Iar sa ma prefac ca nu existi,
Iar sa ma prefac ca nu pot plange
Si ca alta-i ruda mea de sange.

Tara mea de dincolo de Prut,
Numai lacrima daca-ti mai este scut,
Numai dorul te mai apara de rele,
Tara trista-a Pruturilor mele.

Mi se-ngaduie si-acum, ca mai-nainte,
Sa bocesc cu cateva cuvinte.
Trec pe strada, necajit, si-mi zic:
Of, mai bine mut - decat peltic!

Iarasi, cartile gandite de stra­buni
Mi se zice c-ar fi pline de min­ciuni
Si ca viitorul meu a si trecut,
Tara mea de dincolo de Prut.

Tara mea de din­colo de Prut,
Am sa-ncerc, da­ca-am sa pot, sa uit;
Si, cum scriu la carte-naintasii,
Am sa incerc ca sa-mi iubesc vrajmasii.

Dara dincolo de moarte, tara-a mea,
Nu ma parasi, nu ma lasa -
Cand chema-ma-va la Dansul, Dumnezeu,
Te implor sa spui ca sunt al tau.

Tara mea de dincolo de Prut,
Mi s-a dat porunca sa te uit.
...Dar de-o fi sa mi te uit, suflet al meu,
Uite-ma pre mine Dumnezeu!

NICOLAE DABIJA