Anul 1812 este cutitul rusesc infipt in inima Moldovei istorice. Statul moldovenesc, faurit de la Munte pana la Dunare si Marea Neagra, de Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare si Sfant, de Petru Rares, Vasile Lupu, Ion Voda cel Cumplit, si aparat cu sabia si crucea de zeci de generatii de romani moldoveni, a fost sfartecat si injumatatit de Rusia imperiala. Statul moldovenesc, jumatatea de Est, cu o suprafata de 45 mii km patrati, cu cele mai manoase pamanturi, cu sute de sate de razesi, plaiesi, arcasi mandri, cu glorioasele cetati de pe Nistru si Dunare, a fost lichidat de catre tarul Alexandru si transformat intr-o uitata gubernie de la periferia imensului imperiu rusesc. Practic, Rusia tarista a fost groparul Moldovei istorice si al statului moldovenesc, fiindca si partea de Vest si-a pierdut, in mare masura, moralul si puterea de a se dezvolta independent, pana la infaptuirea Unirii din 1859. O granita artificiala, pazita cu strasnicie de "eliberatori", a fost trasa prin trupul viu al Tarii. Instrainati de o parte si alta a Prutului, romanii moldoveni au trait din plin drama sfasierii mosiei lui Stefan cel Mare, dandu-i de la inceput dreptate lui Kutuzov, care le-a promis "crestineste" ca "nu va voi lasa decat ochii, ca sa plangeti". Cu baioneta si cnutul, administratia tarista din Moldova ocupata a instalat un regim despotic de rusificare fortata, de stramutare a bastinasilor in Caucaz si Extremul Orient, de interzicere a limbii romane si de colonizare masiva cu populatii straine. Planul Rusiei era de a "elibera" definitiv Moldova de moldoveni, apoi, in etapa urmatoare, de a lichida intreaga insula de romanitate care separa imperiul tarist de slavii din Balcani. In ansamblu, daca luam in calcul ca bastinasii romani, la momentul ocuparii, constituiau peste 95 procente, iar la desprinderea de imperiu abia 51 de procente, atunci este limpede ca perioada 1812-1917 a fost una de genocid fizic si spiritual, de exterminare, asimilare, rusificare si de umilire a populatiei autohtone din Basarabia. Sa mai retinem ca "misiunea civilizatoare" a Rusiei tariste, timp de 105 ani, a dat tocmai... 2 procente de populatie care stia ceva carte. Spre deosebire de turcii otomani, care ne cereau bir bunuri materiale, rusii ne luau totul, si, in primul rand, sufletul, constiinta si fiinta nationala.
Matriosca rosie
Anul 1812 a fost si a ramas cel mai negru an din istoria Basarabiei si a romanimii. Ca dintr-o "matriosca" tipic ruseasca, din anul 1812 a iesit oribilul iunie 1940, care a smuls Basarabia si Bucovina din trupul Romaniei moderne, dand startul dezmembrarii statului roman unitar. Trambitata "eliberare a narodului moldovenesc" a insemnat un an de teroare rosie, de exterminari in masa a populatiei romanesti, de incendieri a bisericilor ortodoxe, de ucidere a preotilor si intelectualilor, sfarsindu-se inainte de razboiul sovieto-german, in 12 iunie 1941, cu o deportare de cosmar a zeci de mii de fruntasi romani, in gulagurile siberiene. Si august 1944 a iesit din "matriosca 1812". La impartirea Europei, dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial, Rusia a cerut iarasi Basarabia, bazandu-se pe furturile ei numite eliberari, din mai 1812 si iunie 1940. Merita sa mai mentionam ca fata de Rusia tarista, care a pastrat nefragmentat teritoriul Basarabiei, Rusia comunista a daruit Ucrainei pamanturile noastre stramosesti din tinutul Hotin, 250 de km de litoral la Marea Neagra si peste 200 de km de Dunare, de la Reni pana la Valcov. Plus Bucovina de Nord. Planul lor satanic de a ne sterge de pe harta Europei a prins contururi reale in perioada august 1944 - august 1991. Tot ce a inceput Rusia tarista a fost continuat si mai acerb de Rusia comunista: mobilizarea tinerilor basarabeni in vara lui 1944 si transformarea lor in carne de tun, pe linia intaia a frontului sovietic (circa o suta de mii de barbati impuscati si schiloditi); foametea organizata din 1946-1947, care a ucis peste un sfert de milion de moldoveni; deportarile in masa ale gospodarilor, intelectualilor, preotilor, din vara lui 1949, in Siberia si Kazahstan (peste un sfert de milion); neodeportarile "voluntare" ale tinerilor basarabeni in pamanturile intelenite din Asia sovietica; stimularea casatoriilor mixte (peste 250 de mii); transformarea RSS Moldovenesti intr-un poligon experimental chimic, economic si polietnic, care prevedea ca in 20 de ani sa dispara bastinasii, omul vechi, cu radacini seculare, si sa apara omul nou, fara memorie, fara limba materna si fara constiinta nationala - homo sovieticus. Tot din "matriosca 1812", Stalin a scos teoria limbii moldovenesti si a natiunii moldovenesti, cultivand prin propaganda, educatie si instruire, in romanii basarabeni, dispret si ura fata de Romania si fata de tot ce e romanesc. Testul de ura fata de neamul tau iti garanta cariera profesionala si accesul spre un post din ierarhia comunista. In fond, ar trebui sa recunoastem ca moldovenii fara constiinta romaneasca sunt un produs tipic rusesc, iar Uniunea Sovietica a reusit sa plasmuiasca pe teritoriul RSS Moldovenesti un mutant jalnic, care astazi poate fi vazut in partidul comunist, in organizatii de felul "Patriotii Moldovei" sau "Liga tineretului rus", in institutiile separatiste de la Tiraspol. La fel, ar trebui sa spunem deschis ca, desi URSS s-a prabusit, Rusia a ramas dominanta si azi in Basarabia si Bucovina, ca otrava ideologica a atacat gandirea normala a zeci de mii de cetateni moldoveni, care poarta in ei stigmatul dezonorant al anului 1812.
Si de ce sa ne prefacem ca furtul teritorial din 1812, 1940, 1944 vizeaza doar Chisinaul? De ce ziua de 16 mai nu a fost declarata zi de doliu national pentru romanii din Tara si de pretutindenea? De ce macar urmasii Divanului Domnitorului Stefan, autoritatile judetene din Suceava, Botosani, Iasi, Bacau, Neamt, Vaslui, Galati, Vrancea, printr-o decizie locala, nu au coborat drapelele in berna? De ce, fratilor, ati lasat sa fie impanzita Romania cu monumente ale Rusiei tariste si sovietice, dar nu ati gasit un petec de pamant pentru un memorial al jertfelor si martirajului Basarabiei si Bucovinei, rupte din trupul Tarii, un loc pentru pomenirea a peste un milion si jumatate de romani basarabeni asasinati, deportati, expatriati, un loc unde fiecare om cu suflet de roman sa poata sa-si aminteasca de frati si sa aprinda o lumanare? Ce monumente au fost ridicate Basarabiei si Bucovinei in Romania si noi nu stim de ele? La urma urmei, Rusia ne-a despartit provizoriu, iar nu Dumnezeu, fiindca toti cei care au fost, si noi, cei de azi din Basarabia, suntem os din osul Romaniei stravechi si eterne, si suflet din sufletul ei... Sa va mai spunem care va fi urmatorul teritoriu "eliberat" de rusi, daca piere neamul romanesc din Basarabia? Cred ca nu e nici un secret...
In luna mai, consemnam 200 de ani de cand cutitul rusesc a fost infipt in inima Moldovei istorice. De atunci si pana astazi, harta neamului romanesc sangera, iar marele Voievod Stefan ne priveste cu dojana si nu-si poate dormi somnul de veci la Putna. Desi rezistenta romaneasca este una de referinta, mai ramanem singurul popor dezmembrat in doua, din Europa. E o umilire pentru lumea civilizata. Dar pentru romanime? Cine sau ce generatie va scoate cutitul strain din inima Moldovei si va pune capat celei mai mari nedreptati istorice? Intreaba-te, daca ai in tine suflet de roman. Si nu tremura: cutitul moscalesc a ruginit demult. Iar Basarabia, ca si sora ei Bucovina, nu si-a pierdut buletinul de identitate si nu a uitat drumul spre Putna, spre vatra ei milenara, din care a fost smulsa cu forta. Basarabia, indiferent de marasmul si lasitatea politicienilor din stanga si dreapta Prutului, calca cu demnitate peste "matriosca 1812" si, prin Tricolorul care nu a recunoscut si nu recunoaste frontierele artificiale, lumineaza intunericul si renaste sperantele din sufletele si de pe harta inimii noastre.
--------------------------
Tara mea de dincolo de Prut
Tara mea de dincolo de Prut,
Mi s-a dat porunca sa te uit,
Sa te sterg din minte c-un burete,
Patria mea pusa la perete.
Si, ca-n anii nostri cei mai tristi,
Iar sa ma prefac ca nu existi,
Iar sa ma prefac ca nu pot plange
Si ca alta-i ruda mea de sange.
Tara mea de dincolo de Prut,
Numai lacrima daca-ti mai este scut,
Numai dorul te mai apara de rele,
Tara trista-a Pruturilor mele.
Mi se-ngaduie si-acum, ca mai-nainte,
Sa bocesc cu cateva cuvinte.
Trec pe strada, necajit, si-mi zic:
Of, mai bine mut - decat peltic!
Iarasi, cartile gandite de strabuni
Mi se zice c-ar fi pline de minciuni
Si ca viitorul meu a si trecut,
Tara mea de dincolo de Prut.
Tara mea de dincolo de Prut,
Am sa-ncerc, daca-am sa pot, sa uit;
Si, cum scriu la carte-naintasii,
Am sa incerc ca sa-mi iubesc vrajmasii.
Dara dincolo de moarte, tara-a mea,
Nu ma parasi, nu ma lasa -
Cand chema-ma-va la Dansul, Dumnezeu,
Te implor sa spui ca sunt al tau.
Tara mea de dincolo de Prut,
Mi s-a dat porunca sa te uit.
...Dar de-o fi sa mi te uit, suflet al meu,
Uite-ma pre mine Dumnezeu!
NICOLAE DABIJA