Axel Kohnen - "Mentalitatea latina din Romania ma enerveaza uneori, dar de cele mai multe ori ma face fericit"

Ion Longin Popescu
Om de afaceri german din Bucuresti

Multe si neasteptate sunt caile prin care se produce integrarea europeana a Romaniei! De la democratizarea sferei politice la libertatea de calatorie si de alegere a tarii in care sa muncesti (cu, inca, restrictiile cunoscute), in care sa-ti cresti si sa-ti dai copiii la invatatura. De la reguli fiscale comune, la afaceri. Sute de firme active din Spania sau Italia sunt ale unor romani, dupa cum sute de firme din Romania sunt ale unor europeni. De la un an la altul, fenomenul numit peste Ocean "melting pot" (creuzet) prinde radacini si in Europa globalizata. Toate incer­carile guvernelor conservatoare occidentale de a se opune libertatii de miscare a muncitorilor din Est sunt sortite esecului. Exceptandu-i pe cei obisnuiti (la Cra­iova sau la Milano) sa incalce legea, milioane de ro­mani isi cauta "vatra" pentru un timp in UE. Unii se vor intoarce acasa, in satele si orasele natale, altii nu. A te duce acum la Bruxelles, cu treburi in "Capitala", a devenit un fapt banal. A inainta un proces la Haga, de asemenea. Asistam la "domesticirea" informatiei: cand la Bucuresti cade guvernul, toata presa europeana consemneaza stirea. Cand s-au taiat salariile cu 25% si s-a marit TVA-ul la 24%, au vuit toate ziarele si tele­viziunile de pe continent. Romania, in esenta, nu mai este un spatiu "exotic", marginal, ci unul comunitar, sin­cronizat in multe privinte cu ceilalti 26 de parteneri. Acest lucru ii atrage pe investitorii europeni de an­vergura mica si medie. Daca pentru marea finanta, Ro­mania este doar o sageata infipta de Google pe o harta, marii capitalisti trimitandu-si la Bucuresti doar repre­zentantii, pentru investitorii de mijloc, Romania poate deveni un "taram numit dorinta". Mii de ger­mani, en­glezi, francezi, belgieni, israelieni, austrieci, olandezi etc. ne-au devenit compatrioti. Au invatat limba, s-au acomodat cu traditiile locale, au fost captivati de auten­ticitatea rurala, de unicitatea peisajului, de origina­li­tatea identitatii romanesti. Unii si-au luat chiar ceta­tenia romana, au intemeiat familii mixte, si-au construit case la munte, au gasit aici linistea mult cautata si eventual refuzata de tumultul urban occi­den­tal. Au de­venit "romani" si se man­dresc cu asta. Es­te ca­zul germanului din Wupper­tal, Axel Kohnen, un ca­lator in­rait, care, impreuna cu so­tia sa romanca, dr. Stela Kohnen, a facut in­conjurul lumii, vreme de 12 ani, cu mici pauze de vara! A vizitat 120 de tari, ar fi avut posibili­tati ma­teriale sa ramana in ori­ca­re, dar s-a simtit prea legat de Romania, atat prin dra­gostea pentru so­tie, cat si prin prieteniile le­gate cu multi repre­zentanti ai elitei roma­nesti.

"Poate nu sunt incantat suta la suta de realitatile de aici, dar in ce tara gasesti perfectiunea?"

- Care este mica istorie a familiei dumneavoastra romano-germane?

- Am cunoscut-o pe Stela in Germania, inainte de 1989. Imediat dupa revolutie, am venit in Romania, am cumparat cateva proprietati, am pus in miscare o firma de imobiliare si ne-am stabilit la Bucuresti. Menta­li­tatea latina de aici ma enerveaza uneori, dar de cele mai multe ori ma face fericit. Am cutreierat lumea vreme de 12 ani, cu o casa pe roti, si am fost mai mult decat fericiti. In diversitatea uimitoare a celor 120 de tari vizitate, am putut intelege ca noi, oamenii, ne deo­sebim prin cultura si spiritualitate, fiind ceea ce suntem in functie de traditiile proprii. Probabil ca, daca n-ar fi existat frumoasa Stela in viata mea, nu m-as fi oprit pe malurile Dambovitei. Dar daca a fost, nu-mi pare rau, iar traditiilor si obiceiurilor mele germane le-am gasit echivalente mult mai impetuoase pe pla­iurile mioritice. As putea spune ca sunt si neamt, sunt si roman, ma adaptez situatiilor, dar nu ies din matca in care am fost nascut si educat. Nu vad nici un motiv sa plec din Ro­mania. Poate nu sunt incantat suta la suta de realitatile de aici, dar in ce tara gasesti perfectiunea?

- Veniti dintr-o tara care conduce, practic, des­ti­nele UE. Cat de pro-europeni vi s-au parut romanii?

- Locuim intr-o comunitate de state unite prin destinul european. Romania, romanii, fac parte, si ei, din aceasta "turta dulce", si nu vad de ce s-ar indoi unii de europenitatea acestui spatiu si a acestei civilizatii din Carpati. Am un mesaj in special pentru tineri: intrati in politica, schimbati perspectiva si stilul erodat al ultimilor 23 de ani, luati tara din mainile generatiilor atinse de morbul comunist! Viitorul european este unul puternic, suntem 500 de milioane de locuitori, nu pu­tem merge decat impreuna. Daca e sa comentez reali­ta­tile zilei din Romania, e simplu: ma intriga dife­ren­tele foarte mari dintre bogati si saraci. Nu stiu cum pot supravietui unii romani. Ca situatia sa fie neagra pe deplin, TVA-ul la alimente este 24%, pe cand in Ger­mania este 7%! Cand vor intelege politicienii ca taxele mici ajuta economia si asigura dezvoltarea?

"Daca as fi ales primar general, as demola constructiile ilegale din beton si sticla, din centrul orasului"

- Ca spectator sincer al evolutiei societatii ro­manesti de dupa 1989, care vi se pare cel mai curios lucru ce tine de mentalitatea nationala?

- Construirea de biserici noi, majoritatea urate, cat se poate de mari, acoperite cu tabla stralucitoare, chiar alaturi de bisericutele vechi, adevarate bijuterii de ar­hitectura traditionala, pe care preotii le lasa in parasire si ruina. E curios, e inexplicabil, e revoltator. Inteleg ca ici colo e necesara o noua biserica, dar de ce aceasta intrecere nationala de ridicat biserici, in timp ce lasati monumentele vechi sa se prabuseasca? E mult mai mare nevoia de gradinite, de case de batrani, de spi­tale, pe langa vechile bi­se­rici ce trebuie resta­u­rate, decat de ziduri noi si arogante. Apar catedrale in capitalele de judet, va aparea Catedrala Nea­­mu­lui in Bucuresti. Dar nu acesta este specificul ro­ma­nesc al arhitecturii bi­seri­cesti, grandoarea ca­to­lica! Cineva din ierar­hie face niste pre­siuni, da o directie gresita. Am constatat ca acest defect cul­tural romanesc se ma­ni­festa si in viata oraselor si satelor, un­de au aparut zgarie-nori prin­tre case vechi si armonioase, precum si constructii viu co­lorate, fara nici o legatura cu tra­ditia locului, cu regulile ele­mentare de urbanism.

- Ne aflam in plina campanie electorala si va intreb care ar fi primele masuri pe care le-ati lua in cazul in care ati fi ales primar general al Capitalei?

- As lua masinile de pe trotuare. Este inestetic si foarte stresant sistemul acesta, al parcarilor pe trotuare. As declansa un program de construire de parcari supraterane, in cartiere, si subterane, in centru. Apoi, as incerca sa limitez coruptia in primarii. As declansa procese juridice si as obtine demolarea constructiilor ilegale din beton si sticla, din centrul orasului, din vecinatatea unor monumente istorice. M-as implica apoi in functionarea spitalelor de pe teritoriul muni­ci­piu­lui. Nu e posibil sa se petreaca, in orasul pe care l-as pastori, atatea nenorociri cate consemneaza presa as­tazi. In fine, as introduce sistemul american "carpool", incurajandu-i pe bucuresteni sa nu mai mearga singuri in masini. Pleci la serviciu? Vorbeste cu vecinul: daca aveti slujbele in aceeasi directie, in insti­tutii sau fabrici apropiate, saptamana asta mergeti cu masina ta, cealalta cu masina lui, si vom avea mai putine masini in trafic.

"Romanii, cu sarmul lor latin, ma scot deseori din sarmul meu saxon..."

- Poate ar trebui sa va intreb ce apreciati mai mult la romani... De ce va place in Romania?

- Apreciez ca romanii sunt foarte petrecareti. Petreceri pretutindeni, in fiecare week-end, la fiecare sarbatoare. Romanii, cu sarmul lor latin, ma scot de­se­ori din sarmul meu saxon, ma obliga sa le tin isonul, sa iau parte la multe sindrofii. In acest sens, sunt surprins sa vad atatea restaurante pline pana la miezul noptii. Cum isi permit, la salariile ridicole de aici? Cum de au bucurestenii numai masini noi? Cum isi mai pot con­duce masinile zi de zi, cand benzina costa la fel ca in Ger­mania? Pentru mine sunt mistere romanesti... In Germania, de luni pana vineri, luminile se sting la ora zece seara. Nu mai vezi pe nimeni in restaurante, cu exceptia turistilor. Neamtul e ca robotul, nu stie decat mun­ca si iar munca. O alta durere romaneasca este aban­­donul pamantului agricol din sate, renuntarea la muncile agricole. Romania are un potential urias pe piata bio, dar locuitorii satelor fie sunt prea batrani, fie nu vor sa munceasca. Ici-colo doar, mai vezi cate un tanar pe ogoare, gratie finantarilor UE. Intoarcerea tinerilor in sate ar trebui sa fie un program national, mai ales ca exista multi bani europeni, gata sa fie ac­cesati pe directia asta. Revenind la partile bune pe care le admir in aceasta tara, ma gandesc la familie. Daca aici parintii locuiesc alaturi de copii pana la moarte, si nimeni nu se gandeste sa-i trimita la azil, in Germania nu exista sentimentul asta familial, caldura si iubirea fata de parinti. Nu exista nici prieteniile si vecinatatea sociabila. Acolo nici nu stii cine locuieste in curtea alaturata sau la acelasi etaj cu tine, nu te intereseaza sa stai la taclale si la un pahar cu vin (care, uneori, se face o damigeana) impreuna cu verii, unchii sau nepotii. Pot afir­ma, astfel, ca romanii, orice s-ar spune, au o iden­titate puternica, inconfundabila.

"Imi plac fetele frumoase de la televiziunile romanesti. Dumnezeule, atat de multe fete frumoase! Unde le gasesc?"

- Credeti ca-si iubesc romanii tara, asa cum fac germanii, care sunt foarte mandri de tara lor? Poate un roman spune "Eu sunt Romania", asa cum un neamt spune cu voce tare: "Eu sunt Germania"?

- Cred cu tarie ca si romanii sunt foarte patrioti. Ro­manii isi iubesc foarte mult tara. Altfel, cum ai vedea atatea si atatea firme care au cuvantul "rom" introdus in nume? "Romstal", "Rompetrol", "Tarom", "Pe­trom", "Romexport" etc. Apoi, atata cat ar castiga in strainatate, mult sau putin, romanul trimite banii acasa, "in tara". In fine, romanii sunt foarte mandri de ori­ginea lor daco-romana si invata usor limbile Europei.

- V-ati mutat intr-o tara turistica fara... prea multi turisti. Ce ar trebui sa faca Romania, ca sa-si pro­moveze mai eficient frumusetile si atractiile turistice?

- Romania are de suferit din cauza stirilor negative de tot felul. De la "romanii sunt tigani", la "romanii sunt traficanti de droguri si de carne vie, sunt ucigasi, hoti si neseriosi", toate aceste locuri comune sunt in­troduse pe piata presei si oferite sistematic, ca picatura chinezeasca, marelui public. In acest context, degeaba vine nu stiu care ministru cu frunza lui cele­bra, cum­parata la supra-pret, si te invita sa explorezi "Gradina Carpatilor". Trebuie mai mult decat atat: trebuie o viziune pe termen mediu si lung, un program national inteligent, ambasadori si consuli de profesie, nu din cei recompensati politic.

- Urmariti televiziunile din Romania?

- Le urmaresc destul de des, dar n-as putea critica nimic din ceea ce vad. Imi plac fetele frumoase de la aceste posturi. Dumnezeule, atat de multe fete fru­moa­se! Unde le gasesc?! La televiziunile germane, crai­ni­cele sunt teribile, te astepti sa dea mereu ordine rastite, dar romancele astea sunt atat de finute, de armonioase, de bine imbracate, de melodioase in voce... Cum sa nu deschizi televizorul si sa nu devii robul lui?

- Cum vedeti criza din Romania?

- Nu stiu... Dumneavoastra o vedeti?

Fotografii de Corneliu Stancescu