- Probabil că nici Roberta Anastase sau Vasile Blaga și nici guvernul Boc sau Ungureanu nu ar fi reacționat ferm și probabil nici nu s-ar fi vorbit atât de mult despre înmormântarea lui Joszef Nyiro în Transilvania. Fondul problemei este însă mai complicat și mai îngrijorător, după cum voi încerca să demonstrez. În mod paradoxal, scandalul Nyiro ar fi trebuit să-i convină UDMR, căci el a fost declanșat de o inițiativă politică menită să ajute Partidul Civic Maghiar în campania electorală. Or, PCM și partidul lui Laszlo Tokes sunt principalele adversare ale UDMR în lupta pentru voturile electoratului maghiar. Mai mult, relațiile conducerii UDMR cu guvernul Orban sunt proaste, fostul lider al UDMR, Marko Bela, acuzând la un moment dat executivul de la Budapesta că-i face cadouri otrăvite. Și totuși, UDMR nu s-a putut delimita net de circul politic pe care PCM și președintele Parlamentului ungar Laszlo Kover l-au organizat cu prilejul funeraliilor ratate ale unui scriitor cu vederi fasciste, nici nu a condamnat ferm insultele proferate de acesta la adresa guvernului României. În loc să condamne ceea ce presa occidentală demască de aproape un an, și anume, reabilitarea mascată a lui Horthy în Ungaria și reintroducerea în programa școlară a unor scriitori cu vederi fasciste, printre care și Joszef Nyiro, liderii UDMR se limitează la exprimarea unor regrete față de atmosfera creată între români și maghiari și deplâng nerecunoașterea meritelor literare ale lui Nyiro. De ce? Personal cred că liderii UDMR se tem să nu-și piardă electoratul din secuime, jignindu-i simpatiile literare și politice, ceea ce înseamnă, logic, că electoratul din secuime îi este favorabil lui Nyiro Joszef, în ciuda convingerilor și activităților pro-fasciste ale acestuia. Din aceleași motive, UDMR nu îndrăznește să critice excesele xenofobe și naționaliste ale autorităților culturale de la Budapesta, despre care presa europeană scrie de ceva vreme. Motivul acestei rezerve este probabil teama de tactica cinică a premierului Orban, care urmărește atragerea minorităților maghiare nemulțumite din afara granițelor, în scopul creării unui bazin electoral pentru FIDESZ. UDMR și-ar pierde astfel nu numai electoratul, ci și legitimitatea de apărătoare a intereselor maghiarimii din România. În plus, nu ar fi exclus ca unii din membrii echipei lui Kelemen Hunor să fie ei înșiși admiratori ai lui Nyiro Joszef, și atunci, tăcerea formațiunii este cu atât mai condamnabilă. Controversa în jurul lui Nyiro Joszef a scos la iveală precaritatea atașamentului politicienilor din România față de valorile democrației, umanismului și libertăților cetățenești. Vasile Blaga și Roberta Anastase i-au cerut lui Laszlo Kover doar să nu se amestece în campania electorală, nu i-au reproșat susținerea pentru un fost politician și scriitor fascist. Nici domnul Ponta nu a insistat asupra acestui aspect, părând mai degrabă interesat să urmărească agitarea sentimentelor naționaliste. Dacă ar fi vrut să demaște ambiguitățile UDMR, ar fi trebuit să insiste asupra raportării acesteia la trecutul fascist al Ungariei. Se pare însă că nimeni nu a vrut să creeze dificultăți formațiunii conduse de Kelemen Hunor, căci nu se știe niciodată când va fi nevoie de voturile ei. Iată cum nu numai somnul rațiunii, ci și cinismul politic naște monștri.
- Bâlbâiala noii guvernări în domeniul Educației pare să continue, chiar și după eșecul numirii unor miniștri "competenți” și "curați” pe postul eliberat de Daniel Funeriu: anularea abonamentului la o importantă bază științifică de date internațională, scoaterea, pe șest, din lege, a aliniatelor care prevedeau pensionarea universitarilor la 65 de ani, reținerea cotizațiilor sindicale din salariu și intenția de eliminare de anul viitor a camerelor video de la Bac. Criticii vorbesc deja despre o încercare de "restaurație a imposturii”. Cum comentați viziunea guvernului Ponta în acest domeniu? De ce se dovedește Educația un punct atât de nevralgic pentru noul executiv?
- Răspund cu o întrebare retorică: în ce guvern serios, un ministru interimar formulează politici și lansează dezbateri pe perioade care depășesc mandatul său? Nici măcar în România nu am asistat până acum la asemenea atitudine din partea unui interimar. Și ce caută în fruntea ministerului un lider sindical, exponent al intereselor sindicale, care prin natura lor îi fac imposibilă elaborarea unor decizii din perspectiva intereselor generale ale educației? Însăși prezența domnului Pop în fruntea ministerului este așadar o aberație care sugerează că este de fapt un om de paie, care răspunde la comenzile politic-electorale ale PSD și ale mafiei din educație. Consultarea elevilor cu privire la modul de desfășurare a bacalaureatului din 2013 este evident un gest electoral, menit să atragă electoratul tânăr și, mai ales, pe părinții elevilor din anii terminali. Sigur că ei toți vor dori examene mai ușoare și cât mai puțin supravegheate, dar acest lucru contravine propriilor lor interese, căci scăderea exigenței îi face mai puțin competitivi profesional. Tot un scop politic urmărește și întărirea hegemoniei sindicale prin reținerea cotizației pe ștatul de plată. Profesorii devin astfel prizonierii sindicatelor și numai de asociere liberă nu se poate vorbi. Iar sindicatele dispun din nou de fonduri cu care pot finanța propriile afaceri și acțiuni cu potențial electoral. În sfârșit, clientela sindicală a PSD a fost astfel satisfăcută! În mod cinic, USL a ridicat stindardul imposturii, populismului și abandonării exigenței în educație, urmărind exclusiv propriile interese clientelare și electorale. Gestul ineptului Liviu Pop de a refuza achitarea taxelor care asigurau accesul la publicațiile științifice Thomson-Reuters este emblematic în acest sens și aruncă cercetarea românească - destul de precară și așa - direct în „epoca de aur”, când etalonul era academician doctor inginer Elena Ceaușescu. Dar ce contează integrarea României în circuitul academic internațional sau competitivitatea absolvenților într-un învățământ populat cu importante instituții și persoane care prosperă de pe urma promovării mediocrității, dacă ne gândim doar la "fabricile de diplome”, care au nevoie de mase de absolvenți de liceu cu bacalaureat, indiferent cum a fost obținut. Și ce parlamentar nu este oare cadru didactic la o astfel de universitate? Această încrengătură de interese, această mafie a mediocrității blochează orice reformă și face imposibilă numirea unui profesionist autentic în fruntea ministerului educației. Din punctul ei de vedere, Liviu Pop este o numire ideală - ceea ce spune atât de multe, încât nu mai este nevoie de nici un comentariu.