Virtuțile rugăciunii

Redactia
"Cine merge prin lume va întâlni ce­tăți fără ziduri, orașe fără bogății, fără școli sau teatre, dar o cetate fără un tem­plu, fără un cult divin sau lipsită de rugăciuni n-a existat niciodată." Plutarh

Mai, anul 2005. Una dintre revistele me­dicale cele mai serioase din SUA, "Jour­nal of the American Medical Asso­ciation", a publicat un articol intitulat "Me­dicii trebuie să le prescrie pacienților lor rugă­ciunea?". Textul a avut un mare impact asupra comunității științifice internaționale. Câțiva ani mai târziu, mulți dintre medicii americani - chiar și cei atei - au admis că rugăciunea ajută la vindecare. Nu e vorba, firește, de a în­lo­cui bistu­riul cu aca­tiste, ci de a folosi rugă­ciu­nea ca întăritor al științei. Care e rațiu­nea aces­tui îndemn? Fap­tul că oamenii de știință ame­ricani au iz­butit să măsoare precis efectul rugăciunii asu­pra orga­nismului ome­nesc.
Pe plan fizic, rugă­ciunea produce un "re­flex de destindere", ca­re se traduce printr-o în­cetinire a ritmului car­diac și a res­pirației, o scă­dere a presiunii arteri­a­le, o diminuare a ne­ce­sității de oxigen și a producției de bioxid de carbon.
Pe plan mental, ea aduce un senti­ment de liniș­tire, de bunăstare și pace, înlăturând teama și gân­durile negre.

Bolnavii pentru care s-au rostit rugăciuni s-au vindecat

În cercetările lor, medicii americani au con­statat un fenomen de-a dreptul surprinzător: rugă­ciunile colective au avut un efect uluitor asupra anumitor ma­­ladii, așa după cum dovedește expe­ri­mentul condus de medicul cardiolog Ran­dolph Byrd pe 393 de pacienți internați la Clinica de Cardiologie din San Fran­cisco. Practicianul și-a împărțit bolna­vii în trei grupe: A, B și C. Apoi, el le-a so­li­citat unor diferite grupuri de rugăciune aflate în diferite orașe de pe teritoriul american să se roage pentru bolnavii din grupa A. La capătul experi­men­tului, car­diologul a descoperit că starea acestora se îm­bunătățise spectaculos, în compa­rație cu bolnavii din grupele B și C.
Astăzi, atât în America, cât și în Eu­ropa, există numeroase astfel de "gru­­puri de rugă­ciu­ne", care func­țio­nea­ză în strânsă legătură cu di­fe­rite in­sti­tuții de sănă­ta­te. Una din­tre ce­le mai cunos­cute se află în Fran­ța.
Compus în ur­mă cu 25 de ani, doar din patru per­soa­ne, gru­pul de ru­găciune fran­cez nu­mără as­tăzi 400 de membri, care se în­tâlnesc o dată pe lună într-o bi­serică din Paris. În cursul reuniunilor, fie­care dintre participanți e invitat să adreseze, din stră­fundul inimii, rugă­ciuni pentru cei bolnavi. Se presupune că această uriașă energie benefică este "medi­ca­mentul" care tămăduiește mai repede decât medica­mentele.

Icoane pe sticlă de la Sibiel