Comunicarea cu spiritele morţilor este descrisă chiar în Biblie când, la cererea regelui Saul al Israelului, vrăjitoarea din Endor cheamă sufletul profetului decedat Samuel. Vânătorii de fantome sunt cei care în strădania lor de a le alunga din locurile pe care le bântuie, aduc totodată dovezi care susţin supravieţuirea sufletului după moartea fizică. Folosind o aparatură specifică, încearcă să dovedească adevărul sau falsitatea existenţei fantomelor prin intermediul dovezilor ştiinţifice.
În mod normal, o astfel de investigaţie urmează un număr de paşi specifici. Întâi, persoana sau persoanele care susţin că ar avea casa bântuită vor fi rugate să prezinte pe scurt activitatea paranormală la care au fost expuşi, accentul punându-se pe locurile din casă în care au cea mai multă activitate. Urmează instalarea echipamentului şi ancheta propriu-zisă. La finalul anchetei, vânătorii de fantome îşi vor strânge echipamentul şi vor duce toate probele adunate la sediu, pentru faza de analiză. Ultima fază este aceea de prezentare a rezultatelor cercetării clientului care i-a contactat.
Când fantomele sunt... păreri
Înainte de a lua în considerare ipoteza paranormalului, vânătorii de fantome trebuie să epuizeze toate explicaţiile normale şi logice care ar putea elucida respectivele fenomene aparent inexplicabile. Unele astfel de probleme pot fi cauzate de ţevi care lovesc pereţii, de locaţia în care este construită casa, de găuri de aerisire, de probleme de instalaţii sau chiar de o imaginaţie hiperactivă a locatarilor.
Termenul "EMF”, foarte folosit de vânătorii de fantome, desemnează câmpul electromagnetic. Valoarea unui astfel de câmp se măsoară cu un detector de câmp electromagnetic. În condiţii normale, valorile acestui câmp trebuie să fie sub unu, deci pot fi cuprinse între 0,1 şi 0,9. Când aceste valori depăşesc pragul de 0,9 pot apărea probleme. Expunerea regulată la un nivel ridicat al câmpului electromagnetic poate induce hiper-sensibilitatea electromagnetică care cauzează migrene, greaţă, oboseală, iritaţii ale pielii, stări de rău, depresie, anxietate, insomnie, precum şi paranoia, senzaţia de a fi urmărit şi impresia că se văd forme mişcătoare cu coada ochiului. Deci, senzaţia de casă bântuită poate fi cauzată, uneori, de nişte probleme foarte normale. Un nivel ridicat al EMF poate fi cauzat de stâlpi pentru electricitate aflaţi în apropierea locuinţei, de tot felul de aparate electrice vechi sau cabluri care nu sunt bine izolate. Zgomotele ciudate pot fi cauzate de ţevile de apă, de trosnirea lemnului, de vânt şi de uşile sau geamurile pe care le poate mişca sau trânti şi de iluzii acustice care pot da impresia că un sunet vine din altă parte decât din direcţia din care vine în realitate.
Găurile de aerisire care nu sunt bine conectate între ele pot da senzaţia de zone reci în casă, iar cablurile vechi pot face ca aparatele din casă să se închidă şi să pornească aparent singure. Când tăblia patului nu este bine fixată, poate apărea senzaţia că respectivul pat vibrează. Uneori, doar o simplă plimbare printr-o casă veche îi poate speria pe oameni, dacă aceştia nu sunt obişnuiţi cu trosnetul lemnului sau cu respectivii curenţi de aer.
Lemnul are o textură poroasă şi poate absorbi mirosurile. În caz de umezeală, aceste mirosuri pot fi eliberate, şi o persoană poate ajunge să creadă că simte mirosuri-fantomă. Luminile maşinilor care trec pe strada din apropiere pot crea iluzia că se luminează camera din senin sau că cineva stă în afara geamului. Percepţia matriceală ar putea să explice de ce uneori oamenii cred că văd în oglindă chipuri de fantome. Când o persoană vede mai multe amprente la un loc sau praf adunat într-o parte a oglinzii, creierul nu va realiza la prima vedere ce este acolo, de fapt, şi va crea impresia că este un chip, în încercarea de a asocia necunoscutul cu ceva cunoscut, de exemplu o figură umană. Similar este şi sindromul "omului din lună”, prin care oamenii pot crede că văd chipuri fantomatice pe perdele, draperii, cuverturi şi altele.
Activitatea paranormală veritabilă
După cum s-a putut observa, simţurile umane pot crea iluzii şi pot înşela foarte uşor individul. În momentul în care toate explicaţiile raţionale au fost epuizate, individul se confruntă, într-adevăr, cu activitatea paranormală autentică. De exemplu, atunci când este detectat un câmp electromagnetic mare care nu are nici o sursă făcută de mâna omului, atunci acel câmp electromagnetic poate fi un semn care indică o activitate paranormală.
În principal, există două mari clasificări pentru bântuiri. În primul rând, este vorba despre bântuirile reziduale şi cele inteligente. Bântuirile reziduale seamănă cu un film, în sensul că se derulează iar şi iar, fără să fie conştiente de mediul înconjurător sau de persoanele prezente. Bântuirile inteligente se referă la cazurile în care entităţile încearcă să contacteze indivizii prezenţi, pentru a comunica sau a interacţiona. Cea de a doua categorie se împarte în bântuirile umane şi cele inumane. Bântuirile umane sunt cauzate de spiritele oamenilor decedaţi, pe când entităţile inumane nu au avut niciodată şansa să trăiască măcar o viaţă în formă umană. În categoria bântuirilor de tip inuman se încadrează cele cauzate de demoni sau spirite elementare.
De multe ori, bântuirile încep imediat după renovări. Unele spirite sunt obişnuite cu casa aşa cum era în timpul vieţii lor, de aceea, în momentul renovării, interacţionează pentru a opri schimbarea. Spiritele au o structură de ectoplasmă. Deşi nu poate fi văzută cu ochiul liber, ea poate fi văzută pe camerele cu vedere termală, iar, în caz de contact, oferă senzaţia de pânză de păianjen.
Uneori, entităţile se pot ataşa de obiecte şi pot călători împreună cu ele. În cele mai multe cazuri, este vorba despre obiecte care le-au aparţinut în viaţă. În alte cazuri, poate fi vorba de ataşare de o anume persoană, şi oamenii putând fi bântuiţi, nu numai casele. Furtunile mari aduc energie prin faptul că electrizează aerul. Aerul ionizat oferă mai multă energie, pe care spiritele o pot folosi pentru a se manifesta. Din acest motiv, activitatea paranormală într-o locaţie bântuită poate fi mai intensă în timpul unei furtuni cu fulgere şi tunete.
Cum se naşte paranormalul?
În domeniul vânătorii de fantome s-au dezvoltat numeroase teorii. Există anumite lucruri despre care se crede că ar alimenta activitatea paranormală. În multe cazuri, depozitele de cuarţ şi de calcar pot explica prezenţa bântuirilor de tip rezidual, precum şi a celor de tip poltergeist, în ideea că unele lucruri pot rămâne imprimate în piatră.Locurile unde se găsesc reprezentări ale unor persoane reale, cum ar fi muzeele de ceară, pot crea un fel de dimensiune alternativă, în care spiritele îşi pot găsi un adăpost. Despre cimitire se spune că ar fi bântuite pe principiul că spiritele pot să fie încă ataşate de corpurile lor. De asemenea, o altă teorie spune că, atunci când părţi ale corpului sunt separate, spiritele nu îşi pot găsi odihna.
Tragediile petrecute în timpul vieţii pot concentra şi ele energii care stârnesc mai târziu activităţi paranormale. Din această cauză, locurile unde s-au petrecut tragedii au mai multe şanse de a fi bântuite. Apele curgătoare produc şi ele energie care poate fi folosită de spirite pentru a se manifesta. În ceea ce priveşte câmpurile electromagnetice, acestea pot ajuta spiritele să se manifeste. Ele pot folosi energia generată de aceste câmpuri pentru a produce diverse lucruri. Fiecare cultură de pe glob are un interval de timp al zilei în care se spune că spiritele se pot manifesta cu mai multă uşurinţă. Aceste ore se încadrează între 12 noaptea şi 6 dimineaţa, ora trei fiind punctul maxim.
Aparatura şi ancheta
Vânătoarea de fantome implică folosirea aparaturii specifice, necesară adunării dovezilor. În primul rând, se folosesc camere de filmat şi aparate foto. O cameră de filmat cu vedere termală poate detecta urme reziduale, fluctuaţii de energie, locuri reci şi locuri calde, precum şi alte anomalii. Totuşi, căldura are o tendinţă de reflectare, aşa că fiecare imagine filmată cu un astfel de aparat trebuie analizată cu atenţie.
Următoarele pe lista aparatelor folosite într-o vânătoare de fantome sunt detectoarele de câmp electromagnetic, numite şi "EMF meters” şi aparatele de tip K-II. Acestea din urmă sunt de fapt tot nişte detectoare de câmpuri electromagnetice, doar că au fost special adaptate pentru vânătorii de fantome. Cu ajutorul unui astfel de aparat, un spirit poate fi "dresat” să comunice când i se explică cum să aprindă luminile aparatului de două ori pentru un răspuns pozitiv şi o singură dată pentru un răspuns negativ.
Printre celelalte aparate necesare se numără termometrele digitale, reportofoanele, camerele de filmat cu infraroşu, lanternele şi ceasurile cu barometru. O teorie din domeniu menţionează că, atunci când spiritele se pregătesc să reacţioneze violent faţă de o persoană, presiunea barometrică din apropierea acelei persoane va scădea rapid.
Ancheta porneşte cu obişnuirea cu locul unde are loc aceasta. Atunci când se doreşte un răspuns foarte specific, este bine să se pună accentul pe înregistrarea de EVP-uri. Termenul "EVP” ("Electronic Voice Phenomena”) desemnează acele voci fără corp care nu pot fi auzite cu urechea liberă, dar care se înregistrează pe aparatele de rigoare. Uneori, dacă spiritele sunt ignorate, ele pot începe să se manifeste. În caz contrar, se poate încerca şi tehnica provocării. Prin aceasta, vânătorii de fantome încearcă să provoace spiritul să se manifeste. Totuşi, această abordare este evitată în vânătoarea de fantome de tip european, fiind mai des folosită de americani.
În cazurile în care într-o casă are loc multă activitate paranormală, în toate camerele, cu excepţia uneia singure, atunci sunt foarte mari şansele ca aceea să fie camera în care entitatea se ascunde. Totuşi, dacă spiritele chiar nu vor să se manifeste atâta timp cât vânătorii de fantome se află într-o locaţie, atunci nu vor putea fi convinse în nici un fel să interacţioneze. După adunarea tuturor dovezilor şi analizarea acestora, în momentul în care a fost eliminat tot ceea ce a putut fi astfel explicat, atunci ceea ce rămâne este dovada reală a activităţii paranormale.
Posibile soluţii
Fiecare cultură oferă soluţii diferite la problema bântuirilor, de la ceremonii de purificare a locului şi până la exorcisme. În tradiţia catolică, lucrarea "Rituale Romanum” descrie două tipuri de exorcisme: unul care se foloseşte pentru oameni şi unul care se foloseşte pentru locuri.
O altă soluţie este binecuvântarea locuinţei de către un preot, folosind apă şi ulei sfinţite. Pentru cei care se tem în propria casă, se recomandă citirea psalmilor 23 şi 91, cu voce tare, atunci când intervine senzaţia de frică.
O altă metodă de a alunga spiritele dintr-o casă implică arderea unor mănunchiuri de salvie uscată şi stropirea cu apă sfinţită pe la uşi şi ferestre. Totuşi, au existat numeroase cazuri când, după efectuarea unui ritual menit să alunge spiritele dintr-un anume loc, activitatea a încetat pentru o perioadă scurtă de timp, după care spiritele au revenit într-un mod mult mai activ decât înainte de respectivul ritual. Din acest motiv, înainte de a alege să se treacă la realizarea unui astfel de ritual, trebuie luate în considerare toate posibilităţile.
Până la urmă, spiritele sunt nişte persoane, chiar dacă sunt decedate. Totuşi, ele se pot alimenta cu energia generată de frica persoanelor aflate în viaţă, care trăiesc în respectivul loc. Astfel, este nevoie de o poziţie fermă pentru a le convinge să plece. În mod normal, există trei posibile soluţii în cazul unei bântuiri. Prima implică rezolvarea misterului, adică încercarea de a afla ce vor respectivele spirite. Dacă ele doresc să comunice ceva, aflarea şi îndeplinirea dorinţelor lor le poate împăca şi ele pot pleca liniştite. Dar acest lucru poate dura foarte mult timp pentru cei aflaţi în viaţă. În cazul în care situaţia devine într-adevăr insuportabilă, o altă soluţie este mutarea într-o nouă locuinţă. Cea de a treia şi cea mai recomandată metodă de a scăpa de spirite este adunarea tuturor membrilor familiei într-o cameră a locuinţei bântuite, în încercarea de a stabili un aranjament cu spiritele. Spiritelor trebuie să li se spună în mod clar că nu sunt dorite acolo, şi ele poate vor pleca. Această metodă de a ordona spiritelor să plece dintr-un loc, de către o familie unită, rezolvă în multe cazuri bântuirile.