Contacte cu lumea de dincolo - VÂNĂTOAREA DE FANTOME

Yami Kamui
Odată cu interesul pentru domeniul paranormalului au început să fie dezvoltate și cercetări privitoare la ce se întâmplă după moarte. În perioada victoriană, în Marea Britanie s-a dezvoltat curentul spiritist, când diferiți mediumi încercau să cheme sufletele morților, pentru a comunica cu lumea de dincolo. Numeroși medici au studiat experiențele din timpul morții clinice, acele așa-numite "NDE” ("Near-Death Experiences”). Totuși, cei care caută în mod direct spiritele sunt vânătorii de fantome.

Comunicarea cu spiritele morților este descri­să chiar în Biblie când, la cererea regelui Saul al Israelului, vrăjitoarea din Endor cheamă sufletul profetului decedat Samuel. Vânătorii de fantome sunt cei care în strădania lor de a le alunga din locurile pe care le bântuie, aduc totodată dovezi care susțin supraviețuirea sufle­tului după moartea fi­zică. Folosind o aparatură specifică, încearcă să dove­dească adevărul sau falsitatea exis­tenței fantomelor prin inter­mediul dovezilor științifice.
În mod normal, o astfel de in­vestigație urmează un număr de pași specifici. Întâi, persoana sau persoanele care susțin că ar avea casa bântuită vor fi rugate să prezinte pe scurt activitatea para­nor­mală la care au fost expuși, accentul punându-se pe locurile din casă în care au cea mai multă activitate. Urmează instalarea echi­pamentului și ancheta propriu-zisă. La finalul anchetei, vânătorii de fantome își vor strânge echipa­mentul și vor duce toate probele adunate la sediu, pentru faza de analiză. Ultima fază este aceea de prezentare a re­zul­tatelor cercetării clientului care i-a contactat.

Când fantomele sunt... păreri

Înainte de a lua în considerare ipo­teza paranor­malului, vânătorii de fantome trebuie să epuizeze toa­te explicațiile normale și logice ca­re ar putea elucida res­pectivele fe­no­­­mene aparent inexplicabile. Une­­le astfel de probleme pot fi cauzate de țevi care lovesc pereții, de lo­cația în care este construită casa, de gă­uri de aerisire, de probleme de ins­ta­lații sau chiar de o ima­ginație hi­peractivă a locatarilor.
Termenul "EMF”, foarte folosit de vânătorii de fan­to­me, desemnează câmpul electromagnetic. Valoarea unui astfel de câmp se măsoară cu un detector de câmp electromagnetic. În condiții normale, valorile acestui câmp trebuie să fie sub unu, deci pot fi cuprinse între 0,1 și 0,9. Când aceste valori depășesc pragul de 0,9 pot apărea probleme. Expunerea regulată la un nivel ridicat al câmpului electromagnetic poate induce hiper-sensibilitatea electromagnetică care cauzează migrene, greață, oboseală, iritații ale pielii, stări de rău, depresie, anxietate, insomnie, precum și paranoia, senzația de a fi urmărit și impresia că se văd forme mișcătoare cu coa­da ochiului. Deci, senzația de casă bântuită poate fi cauzată, uneori, de niște probleme foarte normale. Un nivel ridicat al EMF poate fi cauzat de stâlpi pentru electricitate aflați în apropierea locuinței, de tot felul de aparate electrice vechi sau cabluri care nu sunt bine izolate. Zgomotele ciu­date pot fi cauzate de țevile de apă, de tros­nirea lemnului, de vânt și de ușile sau geamurile pe care le poate mișca sau trânti și de iluzii acustice care pot da impresia că un sunet vine din altă parte decât din direcția din care vine în realitate. Găurile de aerisire care nu sunt bine co­nectate între ele pot da senzația de zone reci în casă, iar cablurile vechi pot face ca aparatele din casă să se închidă și să por­nească aparent sin­gure. Când tăblia patului nu este bine fixată, poate apărea senzația că respectivul pat vibrează. Uneori, doar o simplă plimbare printr-o casă veche îi poate speria pe oameni, da­că aceștia nu sunt obișnuiți cu tros­netul lemnului sau cu respectivii curenți de aer.
Lemnul are o textură poroasă și poate absorbi mi­rosurile. În caz de umezeală, aceste mirosuri pot fi eli­berate, și o persoană poate ajunge să creadă că simte mirosuri-fantomă. Luminile mașinilor care trec pe strada din apropiere pot crea iluzia că se luminează camera din senin sau că cineva stă în afara geamului. Percepția matriceală ar putea să explice de ce uneori oamenii cred că văd în oglindă chipuri de fan­tome. Când o persoană vede mai multe amprente la un loc sau praf adu­nat într-o parte a oglinzii, cre­ierul nu va re­a­liza la prima vedere ce este aco­lo, de fapt, și va crea im­presia că es­te un chip, în încercarea de a asocia necu­noscutul cu ceva cunoscut, de exemplu o figură umană. Similar este și sindromul "omului din lună”, prin care oa­menii pot crede că văd chipuri fan­tomatice pe perdele, draperii, cu­verturi și altele.

Activitatea paranormală veritabilă

După cum s-a putut observa, simțurile umane pot crea iluzii și pot înșela foarte ușor individul. În mo­mentul în care toate explicațiile raționale au fost epui­zate, individul se confruntă, într-adevăr, cu activitatea paranormală autentică. De exem­plu, atunci când este detectat un câmp electromagnetic mare care nu are nici o sursă făcută de mâna omului, atunci acel câmp elec­tromagnetic poate fi un semn care indică o activitate pa­­ranormală.
În principal, există două mari clasificări pentru bântuiri. În primul rând, este vorba despre bântuirile re­ziduale și cele inteligente. Bântuirile reziduale sea­mănă cu un film, în sensul că se derulează iar și iar, fă­ră să fie conștiente de mediul înconjurător sau de per­soanele prezente. Bântuirile inteligente se referă la ca­zurile în care entitățile încearcă să contacteze indi­vizii prezenți, pentru a comunica sau a interacționa. Cea de a doua categorie se împarte în bântuirile umane și cele inumane. Bântuirile umane sunt cauzate de spiritele oamenilor decedați, pe când entitățile inumane nu au avut niciodată șansa să trăiască măcar o viață în formă umană. În categoria bântuirilor de tip inuman se înca­drează cele cauzate de demoni sau spirite ele­men­tare.
De multe ori, bântuirile încep imediat după reno­vări. Unele spirite sunt obișnuite cu casa așa cum era în timpul vieții lor, de aceea, în momentul renovării, in­teracționează pentru a opri schimbarea. Spiritele au o structură de ectoplasmă. Deși nu poate fi văzută cu ochiul liber, ea poate fi văzută pe camerele cu vedere termală, iar, în caz de contact, oferă senzația de pânză de păianjen.
Uneori, entitățile se pot atașa de obiecte și pot călă­tori împreună cu ele. În cele mai multe cazuri, este vor­ba despre obiecte care le-au aparținut în viață. În alte cazuri, poate fi vorba de atașare de o anume per­soană, și oamenii putând fi bântuiți, nu numai casele. Furtu­nile mari aduc energie prin faptul că electrizează aerul. Aerul ionizat oferă mai multă energie, pe care spiritele o pot folosi pentru a se manifesta. Din acest motiv, activitatea paranormală într-o locație bântuită poate fi mai intensă în timpul unei furtuni cu fulgere și tunete.
Bântuirile de tip poltergeist sunt manifestări legate de adolescenți, în mod involuntar. Ele se produc prin intermediul depozitelor de cuarț sau de calcar, aflate în apropiere. Acestea conduc energia turbulențelor speci­fice vieții agitate a adolescenților, eliberând-o în forma unei bântuiri.

Cum se naște paranormalul?

În domeniul vânătorii de fantome s-au dezvoltat numeroase teorii. Există anumite lucruri despre care se crede că ar alimenta activitatea paranormală. În multe cazuri, depozitele de cuarț și de calcar pot explica prezența bântuirilor de tip rezidual, precum și a celor de tip poltergeist, în ideea că unele lucruri pot rămâne im­primate în piatră.Locurile unde se găsesc reprezen­tări ale unor persoane reale, cum ar fi muzeele de ceară, pot crea un fel de dimensiune alternativă, în care spi­ritele își pot găsi un adăpost. Despre ci­mitire se spune că ar fi bântuite pe prin­cipiul că spiritele pot să fie încă ata­șate de corpurile lor. De asemenea, o altă te­orie spune că, a­tunci când părți ale corpului sunt sepa­rate, spiritele nu își pot găsi odihna.
Tragediile petre­cute în timpul vieții pot concentra și ele energii care stârnesc mai târziu activități para­normale. Din această cauză, locurile unde s-au petrecut tragedii au mai multe șanse de a fi bântuite. Apele curgă­toare pro­duc și ele energie care poate fi folosită de spirite pen­tru a se manifesta. În ceea ce privește câm­­purile elec­tro­magnetice, acestea pot ajuta spiritele să se ma­ni­feste. Ele pot folosi energia generată de aceste câm­puri pentru a produce diverse lucruri. Fiecare cul­tură de pe glob are un interval de timp al zilei în care se spune că spiritele se pot manifesta cu mai multă ușu­rință. Aceste ore se încadrează între 12 noaptea și 6 di­mi­neața, ora trei fiind punctul maxim.

Aparatura și ancheta

Vânătoarea de fantome implică folosirea aparaturii specifice, necesară adunării dovezilor. În primul rând, se folosesc camere de filmat și aparate foto. O cameră de filmat cu vedere termală poate detecta urme rezi­duale, fluctuații de ener­gie, locuri reci și locuri calde, pre­cum și alte anomalii. Totuși, căl­dura are o tendință de reflectare, așa că fiecare imagine filmată cu un astfel de aparat trebuie anali­zată cu atenție.

Următoarele pe lista aparatelor folosite într-o vână­toare de fan­tome sunt detectoarele de câmp electro­magnetic, numite și "EMF meters” și aparatele de tip K-II. Acestea din urmă sunt de fapt tot niște detectoare de câmpuri elec­tro­magnetice, doar că au fost spe­cial adaptate pentru vânătorii de fantome. Cu ajutorul unui astfel de aparat, un spirit poate fi "dre­sat” să comunice când i se explică cum să aprindă luminile apara­tu­lui de două ori pentru un răspuns pozitiv și o singură dată pentru un răspuns negativ.

Printre celelalte aparate nece­sare se numără termo­metrele digitale, reportofoanele, camerele de filmat cu infraroșu, lanternele și ceasurile cu barometru. O teorie din domeniu menționează că, atunci când spiritele se pregătesc să reacționeze violent față de o persoană, presiunea barometrică din apro­pierea acelei persoane va scădea rapid.

Ancheta pornește cu obișnuirea cu locul unde are loc aceasta. Atunci când se dorește un răspuns foarte spe­cific, este bine să se pună accentul pe înregistrarea de EVP-uri. Termenul "EVP” ("Electronic Voice Phe­no­mena”) desemnează acele voci fără corp care nu pot fi auzite cu urechea liberă, dar care se înregistrează pe aparatele de rigoare. Uneori, dacă spiritele sunt ignorate, ele pot începe să se manifeste. În caz contrar, se poate încerca și tehnica provocării. Prin aceasta, vânătorii de fantome încearcă să provoace spiritul să se manifeste. Totuși, această abordare este evitată în vânătoarea de fantome de tip european, fiind mai des folosită de americani.

În cazurile în care într-o casă are loc multă acti­vitate paranormală, în toate camerele, cu excepția uneia singure, atunci sunt foarte mari șansele ca aceea să fie camera în care entitatea se ascunde. Totuși, dacă spiri­tele chiar nu vor să se manifeste atâta timp cât vânătorii de fantome se află într-o locație, atunci nu vor putea fi con­vinse în nici un fel să interacționeze. După adu­narea tuturor dovezilor și analizarea acestora, în mo­mentul în care a fost eliminat tot ceea ce a putut fi astfel explicat, atunci ceea ce rămâne este dovada reală a activității paranormale.

Posibile soluții

Fiecare cultură oferă soluții diferite la problema bântuirilor, de la ceremonii de purificare a locului și până la exorcisme. În tradiția catolică, lucrarea "Ri­tuale Romanum” descrie două tipuri de exorcisme: unul care se folosește pentru oa­meni și unul care se folosește pen­tru locuri. O altă soluție este bine­cu­­vântarea locuinței de către un preot, folosind apă și ulei sfințite. Pentru cei care se tem în propria casă, se recomandă citirea psal­milor 23 și 91, cu voce tare, atunci când intervine senzația de frică.
O altă metodă de a alunga spi­ritele dintr-o casă implică arderea unor mănunchiuri de salvie uscată și stropirea cu apă sfințită pe la uși și ferestre. Totuși, au existat nu­me­roase cazuri când, după efectuarea unui ritual menit să alunge spi­ri­tele dintr-un anume loc, activitatea a încetat pentru o perioadă scurtă de timp, după care spiritele au revenit într-un mod mult mai activ decât înainte de respectivul ritual. Din acest motiv, înainte de a alege să se treacă la realizarea unui astfel de ritual, trebuie luate în consi­derare toate posibilitățile.
Până la urmă, spiritele sunt niș­te persoane, chiar dacă sunt de­ce­da­te. Totuși, ele se pot alimenta cu energia generată de fri­ca per­soanelor aflate în viață, care tră­iesc în respec­tivul loc. Astfel, este nevoie de o poziție fermă pentru a le convinge să plece. În mod normal, există trei po­si­­bile soluții în cazul unei bântuiri. Prima im­plică re­zol­varea misterului, adică încercarea de a afla ce vor res­­pec­tivele spirite. Dacă ele doresc să comunice ceva, aflarea și îndeplinirea dorințelor lor le poate împăca și ele pot pleca liniștite. Dar acest lucru poate dura foarte mult timp pentru cei aflați în viață. În cazul în care si­tua­ția devine într-adevăr insu­por­tabilă, o altă soluție este mutarea într-o nouă locuință. Cea de a treia și cea mai reco­man­dată metodă de a scăpa de spirite este adunarea tuturor membrilor familiei într-o cameră a locuinței bân­tuite, în în­cercarea de a stabili un aranjament cu spiritele. Spiritelor trebuie să li se spună în mod clar că nu sunt dorite acolo, și ele poate vor pleca. Această metodă de a ordona spiritelor să plece dintr-un loc, de către o familie unită, rezolvă în multe cazuri bântuirile.