Galeriile bucureștene "Artmark”, în colaborare cu Ambasada Republicii Moldova în România, au pus la cale un eveniment cultural de excepție: expoziția de artă de patrimoniu din cele două (deocamdată) state românești, România și Republica Moldova. Vernisajul a avut loc miercuri, 6 iunie, în prezența ambasadorului Iurie Reniță, a managerului "Artmark”, Alexandru Bâldea, și a unui impresionant număr de personalități culturale și politice. Palatul Cesianu-Racoviță, din strada C.A. Rosetti nr. 5, care a găzduit evenimentul, este probabil cel mai potrivit spațiu pentru o astfel de desfășurare de valori, îndeplinind întru totul condiția marelui pictor Corneliu Baba, care spunea că arta trebuie expusă numai în spații largi, luxoase, generoase. Pentru prima oară de la ocuparea Basarabiei din 1944, zeci de capodopere ale pictorilor români și basarabeni sunt expuse laolaltă, așa cum este firesc pentru exponenții unei culturi unice. Nu întâmplător, proiectul, susținut și de Institutul Cultural Român din Chișinău, a fost numit "de anvergură”, întrucât încurajează justa apreciere și perpetuează valorile artei de patrimoniu de pe cele două maluri ale Prutului. Au fost expuse 30 de capodopere ale unora dintre cei mai apreciați artiști din Republica Moldova, printre care Mihail Grecu, Igor Vieru, Milița Petrașcu, Leonid Grigorașenco, Idel Ianchelevici, Moisey Gamburd, Theodor Kiriacoff Suruceanu, Ada Zevin, Nina Arbore, alături de alte peste 150 de opere semnate Nicolae Grigorescu, Alexandru Ciucurencu, Nicolae Tonitza etc. Organizatorii au văzut în această expoziție nu numai simbolul Unirii celei de mult așteptate, a românilor de pe ambele maluri ale Prutului, ci și un demers inedit de integrare a creației artistice din Republica Moldova într-un circuit european și internațional al valorilor.
"În artă, unirea este o realitate, și e bine așa”
În cuvântul de deschidere, ambasadorul Republicii Moldova la București, Iurie Reniță, i-a invitat pe cei prezenți să admire "un început de dialog al artei pe teme care definesc românitatea de pe ambele maluri ale Prutului. De sub această cupolă a artelor, ce denotă comuniunea noastră culturală, lingvistică și istorică, să purcedem și în continuare la edificarea unei cupole comune, a unei cupole europene”.
Secretarul de stat de la ministerul culturii, Victor Opaschi, a vorbit despre "spațiul comun românesc” construit de artiști, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. "Publicul românesc”, a spus Opaschi, "va descoperi că operele basarabenilor, puse alături de operele unor clasici români, precum Tonitza, Grigorescu, Ciucurencu, se completează, sunt «de aici», prin «aici» înțelegând un spațiu de spiritualitate pe care istoria plină de violențe și încercări a secolului XX nu a reușit să-l scindeze, să-l transforme în altceva.Nu simți în operele expuse azi nici o umbră a vreunui complex, întrucât, la București și la Chișinău, artiștii s-au simțit acasă. Cu fiecare astfel de eveniment, redescoperim că ceea ce ne-a despărțit n-a reușit să distrugă ceea ce ne-a unit și ne unește. În artă, unirea este o realitate, și e bine așa”.
La rândul său, patriotul basarabean Mircea Druc, fost prim-ministru la Chișinău, a ținut să facă o radiografie a situației la zi a "celor două state românești”, apreciind "realitatea pragmatică” și "curajul” celor care au organizat expoziția. A venit vremea, crede domnul Druc, să înceapă "reintegrarea din rădăcini” a artei, culturii, spiritualității. Pe de altă parte, criticul de artă Ruxandra Garofeanu, organizatoare, în 2009, a expoziției "Bessarabia maya”, s-a arătat impresionată de bogăția și "naturalețea” exponatelor, topite într-o magmă unică, aceea a spațiului românesc.
Pagină realizată de
"Această expoziție româno-română recuperează poveștile unor opere care, vreme de 50 de ani, au stat ascunse după cortina de oțel a sârmei ghimpate de pe Prut”
Criticul de artă și scriitorul Tudor Octavian, bucuros că participă la un eveniment pe care și l-a dorit de multă vreme, ne-a acordat un scurt interviu.
- Ce semnificație are această primă expoziție de artă româno-română?
- Ideea mi se pare strălucită. Este dezvelită o colecție de lucrări din patrimoniul românesc, care n-a mai ajuns în România până acum. Mulți dintre acești maeștri ai penelului de la Chișinău sunt școliți la Moscova și la Sankt Petersburg, în perioada interbelică și după. De aceea, suntem martorii primei recuperări a pictorilor basarabeni, prin mijloacele sistemului de piață. Ei sunt lansați, practic, într-o licitație de tip european, alături de frații lor din dreapta Prutului. Multe tablouri aparțin deja unor colecționari din București. Avem emoții, deoarece asistăm la recuperarea unei suprafețe din istoria artei românești și a unei culturi vizuale neglijate.
- O colecție de patrimoniu este oferită spre vizionare și cumpărare publicului larg. Își pot permite românii să achiziționeze astfel de capodopere?
- În toată lumea, ideea de colecție a coborât de la nivelul împăraților și al potentaților, la nivelul pieței sociale, unde are acces și clasa mijlocie. Plecăm și de la realitatea că se "înjumătățește” timpul achiziționării unui tablou: ceea ce era colectibil din sută în sută de ani, întrucât valorile și stilurile se schimbau încet, astăzi a devenit colectibil în 50 sau chiar în mai puțini ani. Sticlăria și mobilierul de 30 de ani sunt deja achiziționate pentru colecții. Tot ce a însemnat cândva consum devine reprezentare, design, artă. De aceea, nu trebuie să așteptăm o sută de ani, ca să vedem că artiști ca Idel Ianchelevici, Tania Baillayre, Elena Muller-Stăncescu sau Igor Vieru au intrat pe porțile mari ale colecțiilor de patrimoniu.
- În acest context, ce se va întâmpla cu cariera europeană a pictorilor basarabeni expuși la Artmark?
- Astăzi se vând nu numai tablourile, ci și poveștile lor. Sub regimul comunist, artistul n-a avut povești, era imprudent să vorbești despre viața lui, venea securitatea sau KGB-ul și-i lua opera. Uneori, povestea poate face mai mulți bani decât pictura. Spre exemplu, povestea bunei prietene a lui Brâncuși, Milița Petrașcu, fascinează. Toate aceste tablouri basarabene au povești încă necunoscute la noi. De aceea, este un noroc că acești artiști sunt promovați de Artmark. Artmark este singura întreprindere de acest gen din România, care deschide poteci. Celelalte case de licitație își duc existența licitând arte plastice și așteptând cumpărători. Artmark inventează, lărgește aria de interes, deschide tematic căi către domenii puțin cunoscute de public. De exemplu: regalitatea. Istoria mică a regalității. A fost aici o expoziție și s-a licitat un ceas al lui Carol I. Așa am aflat că marele rege, văzând că generalii și miniștrii întârzie întotdeauna la Palat, a cumpărat 400 de ceasuri și le-a dăruit demnitarilor, cu dedicație, în speranța că nu vor mai întârzia. Acele ceasuri sunt istoria unui tip de relație socială: românii întârziau la Palat. Iată cum ceasul acela a devenit poveste. Astfel, am ajuns la miezul lucrurilor: această expoziție româno-română recuperează miezul lucrurilor, poveștile lucrurilor care, vreme de 50 de ani, au stat ascunse după cortina de oțel a sârmei ghimpate de pe Prut. O idee admirabilă, meritorie, patriotică.
Foto: CORNELIU STĂNCESCU