Circ fără pâine

Catalin Apostol
După atâtea luni de promisiuni lu­mi­noase și critici furibunde împotriva guver­nării PDL-iste, tot omul de rând s-ar fi aș­tep­tat să vadă un cabinet Ponta pus asiduu pe trea­bă, dornic să-și răsplă­teas­că în mod concret și onest elec­to­ratul.

Ori mă­­car o domo­lire a discur­­sului visceral, total ino­por­tun și neserios, mai ales acum, după o vic­torie atât de concludentă, ca cea din 10 iu­nie. Din păcate, constat cu dezgust cum fie­care zi care trece nu e altceva decât o nouă filă din jurnalul de luptă, deja prăfuit și plic­ticos, în care încă se mai trag salve necru­ță­toare de tun, împotriva unui inamic nimicit. Aproape că nu e zi în care ambițiosul pre­mier Ponta să nu-și arate chipul veșnic su­râzător pe micile noastre ecrane. Nici vorbă însă de vreo neliniște a lui cu privire la soar­ta românilor disperați, care și-au pus atâtea speranțe în primenirea promisă. Nici un cuvânt despre pensii, salarii, sănătate, nici o măsură con­cretă, nici un proiect, nici un gest de oblojire a rănilor lăsate de politica de austeritate a mult hulitei guvernări PDL-iste. Tot ceea ce vedem și auzim nu e decât aceeași gălăgie arogantă, aceeași bos­coro­dea­lă sâcâitoare, transformată acum, de pe po­ziția învingă­to­rului, într-o vendetă crânce­nă și fățișă îm­potriva a tot ce pare să aibă nuanțe porto­calii. Duelul infantil și rușinos Ponta-Bă­sescu, pentru reprezentarea Ro­mâ­niei la Consiliul European, scandalul de la Institu­tul Cultural Român, pregătirea tere­nu­lui pentru obsesiva suspendare a preșe­din­telui Băsescu, debarcarea în taină a mem­brilor Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, adică tocmai a celor care se ocu­pă, printre altele, cu cercetarea ca­zurilor de plagiat, și multe alte asemenea subiecte mar­ginale pentru un electorat vlă­guit, par a fi cele mai arzătoare preocupări ale noii majorități USL. Într-o euforie pre­lungită în exces, un soi de petrecere USL-istă cu lău­tari, vedem, pe zi ce trece, cum vă­lul acela roz și amețitor al promisiunilor gă­unoase se topește ușor, dezvelind chipul hrăpăreț al PSD-ului de odinioară, pus doar pe dema­gogie și sforării. Și în toată lupta, toată fan­fa­­ro­nada asta războinică, dusă împotriva unui ina­mic practic, inexistent, televiziunile fide­le USL-ului sunt, în continuare, princi­pa­lul arsenal. Atacă aceleași subiecte de cam­­pa­nie, cu același ton agresiv, tunând și fulge­rând, împroșcând fără milă cu noroi orice invitat rătăcit din partea actualei opo­ziții. Se pare că tinerii moderatori au uitat cam re­pe­de de argumentul pe care îl tot fo­loseau, atunci când erau întrebați de ce sunt atât de aprigi cu fosta guvernare PDL-istă: "Presa trebuie să fie întotdeauna intran­si­gentă cu pute­rea”. Iată că astăzi, când exe­cu­tivul e în mâna superiorilor lor, principiul ăsta deon­to­­logic nu se mai aplică. Vedem aceleași emi­­siuni, aceeași sporovăială de birt și ace­lași ton agresiv, dar niciodată împotriva pu­te­rii actuale. Încă o dovadă, dacă mai era ne­voie, a intereselor ascunse și-a opțiunilor po­litice care-i mână în luptă pe-acești juni, ne­înfricați soldați în oștile unor moguli fără scrupule.
Firește, toate astea se înscriu în aceeași luptă electorală, de data asta pentru potul cel mare al parlamentarelor din toamnă. Dar românilor nu le-au plăcut niciodată războa­ie­le inventate și s-ar putea ca, după alegerile din 10 iunie, agresivitatea trufașă a USL-ului și morga lui perpetuu triumfalistă să-i aga­­seze și să-i nemulțumească pe oameni, mai ales pe nevoiașii care așteaptă cu totul altceva de la noul guvern. Continuarea de­șăn­țată a acestui discurs agresiv ar putea foarte ușor deveni nu doar neproductivă, ci chiar sinucigașă. Oamenii așteaptă împli­ni­rea promisiunilor pentru o viață mai bună, iar nu amenințări belicoase, nu huiduieli și îm­­brânceli golănești, nu vendete cu miros de trecut comunist. Din păcate, ceea ce ve­dem la televizor ori pe scena politică e doar un circ. Dar circ fără pâine. Ceea ce, în loc să amu­ze, înfurie.