ANGHINAREA - Salvatoarea colecistului

Ilie Tudor
* Amăreala din frunzele sale atinge maximul sub razele soarelui de iunie. Un "dezavantaj” cu efect detoxifiant fenomenal, care vindecă bolile ficatului și ale colecistului *

În popor se mai numește și angină, anghină, carcioafă, amăreală sau darul Sfintei Marii, și este o plantă mare iubitoare de soare și de căl­dură, crescând doar în zonele sudice ale țării noas­tre, unde a fost adusă cu secole în urmă, din regiunea me­diteraneană. Acum, în miez de iunie, se recoltează frun­­zele anghinarei, care sunt un excepțional drenor biliar, depurativ și tonic al ficatului. Încă din anti­chitate, medicii greci și romani ad­ministrau frun­zele plantei celor cu icter, care nu puteau digera ali­men­tele ori care aveau stări de greață. În evul mediu, al­chi­miștii fo­loseau anghinarea ca prin­ci­pal ingredient într-un așa-nu­mit elixir amar, des­pre care se credea că are calitatea uni­că de a elimina toate mate­riile toxice din organism, aju­tând astfel la vindecarea boli­lor trupului, dar și ale sufle­tu­lui. Ceva mai târziu, o varie­tate a plantei, cunoscută drept "anghinarea de Ierusalim”, era fo­lo­sită pentru vinde­carea hepatitei A, boală care făcea ra­vagii în aglo­me­rațiile ur­bane în secolele XVIII-XIX, când apa de băut și alimentele erau adesea infestate cu vi­rusul hepatitic. În zilele noas­tre, anghinarea este prin­tre cele mai stu­dia­te plante me­dicinale, în unele țări ea înlocuind me­di­­camentele de sinteză în afecțiuni cum ar fi cele di­ges­tive, hepatice sau cardiovasculare. Îna­in­te de a intra în detalii tera­peutice, să aflăm îm­preună câteva lucruri despre modul în care se prepară și se administrează.

Carte de vizită

Anghinarea este o plantă ierboasă, cu tulpină sub­țire și dreaptă, care ajunge la maturitate la o înălțime de până la un metru și jumătate. Are frunze mari, cres­tate, verde închis pe față și cenușii-albicioase pe dos, care se recoltează chiar acum, în iunie, când planta în­florește. Florile sale seamănă cu cele ale ciulinilor de la noi, fiind roșii-violacee și învelite în solzi căr­noși. În țara noastră, crește doar cultivată, fiind plan­tată mai ales în sud, în județe cum ar fi: Ilfov, Ialomița, Teleor­man, Olt, Dolj sau Constanța.

Preparate din anghinare

Tinctura de anghinare

Este folosită mai ales ca stimulent al poftei de mân­care și al digestiei, fiind administrată înainte de masă. Se obține din 20 de linguri de pulbere de anghi­nare us­cată, care se pun într-un borcan și peste ele se adaugă două căni (NULL ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă la ma­cerat vre­me de 12 zile, într-un loc călduros, după care se fil­trea­ză, iar tinctura rezultată se pune în sticluțe mici, închise la culoare. Se adminis­trează din acest remediu câte o linguriță diluată în puțină apă, cu 5-10 minute înainte de a mânca. Este un remediu comod de admi­nistrat, dar nu la fel de complet ca acțiune vinde­că­toa­re ca următorul despre care vom vorbi:

Pulberea de anghinare

Se macină foarte fin, cu râșnița electrică de cafea, tulpinile uscate de anghinare, după care se cern printr-o sită fină (cum ar fi cea pentru făina albă). Depo­zitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise er­metic, în locuri întunecoase și reci, pe o perioadă de maximum treizeci de zile (deoarece substanțele active se oxidează relativ rapid). De regulă, se administrează de 4 ori pe zi câte o linguriță rasă, pe stomacul gol, la orele 7, 13, 19 și 22. Este un tratament eficient pentru stimularea digestiei, pentru tratarea hipo-acidității, dis­pepsiei și a atoniei digestive. Are efecte bune și în bo­lile de ficat și în dischinezia biliară, unde însă ade­vă­ratul specialist este extractul apos, despre care vom vorbi în continuare:

Infuzia combinată de anghinare

În jumătate de litru de apă se pun la macerat, vreme de 8-10 ore, 3-4 lingurițe de iarbă de anghinare mă­runțită, după care se filtrează. Preparatul re­zultat se pune deoparte, iar plan­ta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vre­me de cinci minute, după care se lasă să se răcească și se fil­trează. În final, se ames­tecă cele două extracte, obținându-se aproximativ un litru de in­fuzie combinată de an­ghi­nare, care se folosește in­tern (NULL-2 căni pe zi). Este excepțională pen­tru per­soa­nele care au ni­sip la fiere (microlitiază bilia­ră), care su­feră frecvent de dischinezie și de migrenă bi­liară. De asemenea, cu infuzia combinată de anghi­nare se ob­țin rezultate foarte bune și în steatoza hepatică și în he­­pa­titele virale. Singurul dezavan­taj al acestui pre­parat este acela că are un gust teribil de amar, aproa­pe imposibil de suportat în cure­le de lungă durată. De aceea s-a ob­ținut un alt pre­parat din an­ghinare, extrem de con­cen­trat ca prin­cipii active, dar mult mai ușor de admi­nistrat și suportat.

Extractul uscat de anghinare

Este genul de re­mediu pe care per­soanele cu pro­bleme digestive, hepatice sau biliare este bine să îl aibă mereu la îndemână. Se obține din extractul apos pre­parat din părți ae­riene de anghi­na­re, din care se eva­poră complet apa, rămâ­nând o pulbere brun-verzuie, foarte con­cen­trată în principii active - extractul us­cat de anghinare. Pe lângă că are o acțiu­ne terapeutică ex­trem de in­tensă, ex­trac­tul uscat este "medi­ca­mentul” cel mai simplu și co­mod de administrat care se poate obține din anghi­nare, așa încât nu este de mirare că toate studiile la care vom face referire în cele ce ur­mea­ză au fo­losit această formă de adminis­trare. Do­zele necesare de extract vor fi precizate la fiecare tip de afec­țiune în parte.

Anghinarea și vezica biliară

Colecistul sau vezica biliară este un mic rezervor, situat în zona ficatului, în care se acumulează bila (fierea), un lichid de culoare galben ver­zuie, cu un rol foarte important în digestie. Conform statisticilor, mai mult de un sfert din populația cu vârsta peste 30 de ani suferă de probleme biliare, mai mult sau mai puțin gra­ve. De ce? Deoarece stilul de viață contem­po­ran ne predispune la blocaje în funcționa­rea colecistului. Sedentarismul, hrana prea rafinată, poziția corpului (mai ales statul în­de­lungat pe scaun) și stresul psihic sunt cei mai importanți factori care conduc la apariția afecțiunilor biliare. Iar dintre bolile cole­cis­tului, cea mai frecventă este dischinezia bilia­ră (fierea leneșă), care are adesea drept com­plicații calculii biliari, dar și indigestiile, con­stipația, migrenele și un întreg lanț de afec­țiuni și tulburări, care toate pornesc doar de la acest mic rezervor din corp. Și trebuie spus că medi­cina alopată are prea puține soluții pentru afecțiunile biliare, pe care însă anghinarea le rezolvă ca nici un alt remediu. Mai exact, anumite principii active (cina­rina, acidul clorogenic) stimulează evacuarea vezicii biliare, prevenind apariția crizelor biliare, dar și for­marea calculilor biliari. Apoi, această plantă stimu­lează secreția de lichid biliar în cantități suficiente și cu o compoziție adecvată, prevenind indigestiile și alte asemenea probleme.
Tratamentul afecțiunilor biliare cu anghinare se face în cure de lungă durată (minimum 30 de zile), timp în care se administrează extractul, câte 150-300 mg luate cu un sfert de oră înainte de fiecare masă. În timpul curei cu anghinare, se va evita consu­mul de pră­jeli, cafea și ceai negru (mai ales pe stoma­cul gol), dulciuri concentrate.

Anghinarea și detoxifierea organismului

Anghinarea are și o acțiune detoxifiantă foarte puter­nică. În curele de eliminare a toxinelor din orga­nism, se administrează o doză de șoc, de 450-600 mg de extract de anghinare dimineața, pe sto­macul gol, și aceeași canti­tate seara, înainte de culcare. O cură du­rea­ză minimum 14 zile și va determina o eva­cuare ma­sivă de fiere din colecist, acizii din bilă ajunși în duo­den și apoi mai departe, pe tubul digestiv, stimulând peristaltismul in­testinal, accelerând tran­zitul și ajutând la o elimi­nare masivă a toxi­ne­lor din colon. De ase­me­nea, depunerile de mâl (microlitiază) din vezica biliară sunt eli­minate sub acțiunea anghinarei, în timp ce activitatea ficatului este accelerată. Ex­trac­tul din această plantă stimulează și activitatea rinichilor, favorizând eliminarea surplusului de apă din corp, dar și a ureei și a altor deșeuri de metabolism. După o ase­menea cură, veți elimina 1-2 kilograme în mod spon­tan, digestia se va regla de la sine, tenul se va curăța, în timp ce problemele intestinale se vor ameliora.

Tratamente interne

* Hepatita virală A, B, C, D - în tratamentul hepatitei, anghinarea are efecte cu totul speciale, care o recomandă ca adjuvant la orice altă terapie, naturală sau alopată. În primul rând, anghinarea îmbunătățește starea clinică a pacienților: durerile în abdomen dispar sau se ameliorează, ficatul tinde să revină la volumul normal, se estompează stările de greață și inapetență, crește rezistența la efort, pielea își recapătă coloritul. Apoi, anghinarea ajută la menținerea structurii nor­male a ficatului, prevenind apariția proceselor de fibro­zare și evoluția spre ciroză. Se țin cure de 3 luni, timp în care se iau câte 1-1,5 g de extract de anghinare pe zi, pe stomacul gol. Pentru oprirea proceselor de distrucție la nivelul ficatului, dar și pentru reducerea viremiei, cura de anghinare se poate face în paralel cu administrarea altor plante specifice, cum ar fi: armu­ra­riul, cicoarea, alga AFA, chlorella.
* Dispepsie, digestie dificilă - un studiu făcut în anul 2003 în Germania, pe un număr de peste 200 de pacienți, a demonstrat că această plantă este de un real folos persoanelor care suferă de dispepsie. După șase săptămâni de tratament, timp în care pacienții au luat câte 650 mg de extract pe zi, în două reprize, s-a re­marcat la peste 50% dintre participanți o îmbunătățire simțitoare a stării de sănătate. Sub acțiunea anghinarei au dispărut indigestiile, stările de greață, precum și balonarea, tranzitul intestinal neregulat. Timpul de di­gestie s-a redus, iar senzațiile de jenă și disconfort abdominal după masă au fost eliminate.
* Reflux gastro-esofagian - administrată cu cinci minute înainte de masă, anghinarea ajută la prevenirea arsurilor stomacale și a refluxului gastroesofagian. Se iau câte 300 mg de extract înainte de a mânca. Pentru a potența efectele plantei, nu se vor consuma băuturi car­­bogazoase, iar în timpul mesei, se va evita înghi­ți­rea hra­nei pe nemestecate, vorbirea în timpul masti­cației.
* Stări de greață, vomă - se administrează jumă­tate de linguriță de pulbere de anghinare, care se în­ghi­te cu jumătate de pahar de limonadă foarte puțin sau deloc îndulcită. Anghinarea acționează la nivelul siste­mului nervos, inhibând reflexul vomitiv. În unele ca­zuri, planta poate avea efect paradoxal, provocând vo­ma, după care, de asemenea, starea pacientului se va ameliora simțitor.
* Obezitatea și îngrășarea - în ciuda reclamei făcute în ultimul timp în mass-media, anghinarea are efecte destul de modeste în curele de slăbire. Totuși, ad­ministrată sub formă de capsule, pentru ca gustul său amar să nu stimuleze foarte puternic apetitul ali­men­­tar, are efecte detoxifiante, care ajută la eliminarea a 1-2 kilograme în mod spontan. Apoi, unele substanțe pe care le conține inhibă receptorii pentru gustul dulce, ceea ce va duce la o scădere a apetitului pentru dulce. Așa­dar, curele cu anghinare pot fi un ajutor pentru scă­de­rea în greutate, putând fi asociate cu remedii cu ac­țiu­­ne de slăbire demonstrată, cum ar fi aloe ferox, al­ge­le marine, chitosanul, extractul de cicoare etc.
* Sindromul colonului iritabil - anghinarea nor­malizează tranzitul intestinal, stimulează peristaltis­mul, previne balonarea și crampele abdominale. Un stu­diu făcut în Statele Unite, în 2004, arată că 41% din­tre pacienții suferind de sindromul colonului iritabil au înregistrat ameliorări simțitoare ale bolii lor, în ur­ma unei cure de șase săptămâni cu anghinare. Se ia pul­berea (câte 8-10 g pe zi) sau extractul uscat (NULL-1,5 g pe zi), ambele administrându-se pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de a mânca.
* Valori ridicate ale colesterolului - puține re­medii, alopate sau naturale, se pot compara cu anghi­narea, atunci când este vorba de reducerea cantității de colesterol din sânge. Această plantă acționează direct la nivelul ficatului, reglând secreția de colesterol, in­flu­­ențând însă și digestia și metabolismul grăsimi­lor pe care le ingerăm din hrană. În urma curei cu an­ghi­nare, crește proporția de colesterol bun (HDL) și scade proporția de colesterol rău (LDL). O cercetare fă­cută pe un număr de 140 de pacienți a arătat că o can­­titate de doar 0,5 g de extract uscat, administrat zilnic, duce într-o lună la o scădere cu 18% a valorii colesterolului total. Iar aceste efecte se obțin fără nici un fel de efect advers asupra sistemului nervos, ficatu­lui sau a rini­chilor, ca în cazul medicamentelor de sinteză pentru reglarea colesterolului.
* Diabet - se administrează infuzia combinată, din care se beau câte 2-3 căni pe zi. Anghinarea este mai mult decât o insulină vegetală, ea acționând și prin scăderea directă a valorilor glicemiei din sânge, dar și la nivelul pancreasului, a cărui activitatea o stimu­lea­ză. Mai mult, această plantă ajută pacienții insulino-dependenți să își reducă doza de insulină, prevenind în același timp complicațiile cardiovasculare, extrem de periculoase în boala diabetică.
* Ateroscleroză, arterită - anghinarea este unul dintre cei mai puternici antioxidanți din lumea vege­tală, prevenind depunerea și oxidarea colesterolului pe pereții vaselor de sânge, ajutând la menținerea sănătă­ții lor. Persoanele care consumă frecvent grăsimi, care fumează sau trăiesc în mediu toxic ori care au valori ridicate ale tensiunii arteriale ar trebui să țină regulat cure cu anghinare. O asemenea cură du­rează 1-2 luni, timp în care se consumă câte 3-4 lin­gurițe de pulbere pe zi.
* Gută, valori ridicate ale ureei în sânge - se administrează jumătate de litru - un litru de infuzie combinată de anghinare pe zi, în cure de minimum 14 zile. Persoanele cărora le este contraindicat aportul suplimentar de lichide vor consuma extractul uscat, câte 1 g pe zi. Sub acțiunea principiilor active din aghi­nare, sărurile acidului uric sunt mobilizate din țesuturi și sunt eliminate prin urină și scaun.

Precauții și contraindicații

Studiile făcute până în prezent au arătat că an­ghinarea nu are nici un fel de toxicitate. Singurele pre­cauții sunt în cazul blocajului biliar, unde admi­nistra­rea plantei poate agrava simptomele, datorită efec­tului său colecistochinetic. În cazul persoanelor care suferă de sindromul colonului iritabil, admi­nistrarea anghi­na­rei poate determina pentru perioade foarte scurte de timp o amplificare a flatulenței, care va dispărea însă în câteva zile.