Anca Țurcașiu - "Fericirea te face frumos”

Viorel Vintila
* Dacă Ana Aslan, fondatoarea Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie, ar mai fi în viață, ar folosi-o, cu siguranță, pe Anca Țurcașiu ca poster-girl pentru rețeta elixirului tinereții. Frumusețea fizică este dublată însă și de o frumusețe intelectuală, pe care Anca Țurcașiu o etalează în toate întreprinderile profesionale pe care le-a încercat... Succesul a devenit ceva firesc în viața ei. Un modus vivendi... *

"Mă simt minunat la New York”

- Puțini dintre fanii tăi știu că soțul tău este cetă­țean american și că tu, la rându-ți, ești foarte legată de "pământul făgăduinței”. Cum ți se pare America? Te-ai gândit vreodată să vă stabiliți aici?

- Într-adevăr, îmi place foarte mult America. Cel mai bine de pe pământul ăsta mă simt în Times Square, în New York City. Am văzut foarte multe părți ale "Lu­mii Noi”, am colindat prin sute de locuri și cred că am trăit aproape doi ani din viață în America, dacă ar fi să adun zilele și lunile petrecute în total acolo. Iubesc Ame­­rica, și dacă ar fi vreodată să mă mut peste Ocean, deși nu cred că aș putea să fac lucrul acesta, dar dacă m-aș muta, cred că mi-ar plăcea să locuiesc în Califor­nia, în orașul San Diego. Clima caldă și oceanul sunt mo­tivele principale pentru care aș alege acest oraș, deși, după cum ți-am mai spus, mă regăsesc și mă simt foarte bine în New York. Dar acest pas, probabil, nu îl voi face niciodată. Mă simt foarte bine aici, acasă, în România.

- Ești cântăreață, actriță, dar ai jonglat și cu tele­viziunea, pe post de moderatoare. Din toate aceste che­mări, care este cea adevărată?

- Scena, scena, teatrul! Cel mai bine mă regăsesc pe scenă, iubesc teatrul, iubesc publicul, și cred că tea­trul este modalitatea prin care emoțiile și sentimentele se transmit cel mai bine către public. Iar aplauzele live sunt barometrul perfect al succesului.

- În cazul când aș veni, în vacanță, în România, unde aș putea să te văd?


- Apariții TV și spectacole muzicale sunt mai puține în ultimul timp. Cânt cu trupa lui Petre Geam­bașu de 7 ani de zile, dar numai la evenimente private. De aseme­nea, pe perioada verii, sunt entertai­ner, de vreo 12 ani, la Hotel Majestic, în Mamaia. În prezent, am trei spec­tacole, un musical, gen Broadway, "Re­becca”, care are la bază romanul omonim scris de Daphne du Maurier, pe muzica lui Sylvester Levay, care a scris multe piese pentru Broadway, care au luat multe premii Grammy. Piesa se joacă la Teatrul Național de Operetă din București. Tot la Teatrul Na­țional de Operetă mai joc într-un spectacol de teatru-dans, în piesa "Maria de Buenos Aires”, pe muzica lui Astor Piazzolla, unde am rolul principal. La Teatrul Mic, joc într-o comedie regizată de Radu Gheorghe, care se numește "Interpretul”.

- Există o reali­zare a ta, pe plan pro­fesional, despre care să spui: "Asta e cea mai mare”?

- Profesional, reali­zări sunt toate... Fiecare rol pe care l-am jucat, fiecare spectacol și în­tâlnire cu publicul este o rea­lizare... Nu cred că le pot contoriza în di­men­­siuni și greutăți. Cel mai mare succes în cariera mea artisti­că cred că a fost rolul prin­cipal în musicalul "Chicago”, la Teatrul Național din Bucu­rești. Dar cea mai mare rea­lizare pentru mine este bucuria spectato­rilor de la finalul spec­tacolelor. Am un sentiment extra­ordinar când, după ce se lasă cortina și după ce se aprinde lumina, lumea este în extaz și ne aplaudă în picioare. Este un sentiment extraordinar. De multe ori simt de parcă publicul ar vrea să urce pe scenă și să ne îmbrățișeze. Pentru mine, aces­te momente sunt niște realizări extraordinare.

"Iubesc viața și mă iubesc și pe mine”

- De câte ori te întâlnesc, iradiezi fericire. Care sunt ingre­dientele a­ces­tei stări sufletești, cu care alții nu se întâlnesc niciodată?

- Sunt o femeie foarte fericită! Am o familie minu­nată, un soț deo­sebit, un copil pe care îl ador. Cum am atins acest palmares? Cred că în primul rând răbdarea este foarte im­portantă într-o relație. Apoi trebuie să exis­te co­municare și înțelegere și să accepți per­soana de lângă tine, și cu bune, și cu mai puțin bune. Să nu judeci, să nu critici, nu ai dreptul să judeci și să critici pe nimeni. De ase­me­nea, con­tează să știi să treci peste momentele grele care apar în viață, deși, ideal ar fi să nu ajungi să creezi astfel de mo­mente dificile.

- Garabet Ibrăileanu spunea: "Timpul nu trece. Timpul nu trece niciodată; noi tre­cem prin timp”. În ce te pri­vește pe tine, se pare că ai oprit timpul în loc. Arăți extraordinar, chiar dacă ai schimbat re­cent pre­fi­xul. Deții rețeta elixi­rului tine­reții?

- Mulțumesc, e un com­pliment fru­mos. Nu știu ce să spun... cred că iu­besc via­ța, mă iubesc și pe mine foarte mult, mă bucur de fie­care zi pe care o trăiesc pe pământ și sunt un om foarte po­zitiv. În plus, am un stil de viață sănătos. Eu sunt ovo-lacto-ve­getariană, un mod de viață pe care l-am adoptat acum vreo 20 de ani. Pentru a mă menține într-o for­mă fizică bună, mă refer în mod spe­cial la greutate, tot ceea ce fac este să fiu atentă la ce, cât și cum mănânc. Așadar, am eliminat de atunci din alimentație carnea (o vreme chiar și peștele), îmi fac analize com­plete o dată pe an (care de obicei ies foarte bine), și mă simt exce­lent. Mănânc puțin, des, ali­mente care să conțină cât mai puține grăsimi și beau multă apă. Fac și puțin sport, dar nu ceva așa, extra­ordinar. Oricum, eu cred că și feri­ci­rea te face frumos. Ca stare de spirit, ea poate avea un efect po­zi­­tiv asupra aspectului fizic. O stare de fericire interioară iradiază și afec­tează pozitiv aspectul exterior.

"Visez să scot un CD cu cântece vechi, românești”

- Există vreun vis, ne­realizat până acum, pe care ai dori să ți-l îm­plinești?

- Mă pasionează mult designul interior, arta de a decora casele. Mi-aș fi dorit să fac Facultatea de Design, dar am rămas însărcinată cu fiul meu și am renunțat la acest plan. Mai am și un vis muzi­cal. Mi-aș dori să scot un CD, o combinație pop cu folclor, cântece cunos­cute vechi, românești, pe care să le reactualizez orchestral.

- Un mesaj de fi­nal pentru românii americani care vin în vacanțe acasă...

- Pe cei care vin în România pe parcursul verii îi aștept în fie­care seară la hotelul Ma­jestic, din Mama­ia, pentru o sea­ră de neuitat, iar din toam­nă, la spectacolele mele. Vă aștept pe toți cu mare drag.