Puterea rugăciunii

Șase "minuni”

Măicuța lui Dumnezeu

Sunt ani de zile de când un gând mă îndeamnă me­reu: scrie, arată cât bine ți-a făcut Dumnezeu! Am ezitat, pentru că experiențele personale nu pot fi im­puse drept legi pentru toți. Dar când e vorba de sănă­tate, e mare păcat să ții binele doar pentru tine, când el le-ar putea fi și altora de folos. Mai ales, când el trece prin rugăciune și prin mila lui Dumnezeu. Gândul acesta de pe urmă a ținut, și așa m-am hotărât să aștern pe hârtie câteva din vindecările miraculoase prin care am trecut.
Acum 35 de ani am făcut o infecție puternică la rinichi (colibaciloză). Se făcuse în rinichi un miceliu (după spusele medicului) și urinam cu sânge. Am fost internată de mai multe ori, dar rezultatul era același, deși mi s-au administrat doze mari de an­tibiotice. Cor­pul devenise imun. Într-o zi, a venit la mine o asistentă și m-a dus la șeful la­boratorului de la Spitalul nr. 2, unde se executau analizele. Era o femeie micuță, cu părul cărunt și tuns sub ureche, și mi-a zis: "Te-am che­­mat să văd cum arăți. Boala dumitale se vindecă unul la un milion”. Am plecat din laboratorul plin de caserole și eprubete, zdrobită de durere și speriată. Ajunsă în curtea spita­lu­lui, m-am prăbușit plângând pe o bancă. Nu era ni­meni în jur, era ora mesei. Sus­pinam din străfunduri, cu gândul la cei doi copii, încă mici, care aveau nevoie de o mamă. Atunci, am simțit lângă mine pe cineva. Nu i-am luat seama bine, eram prea tulburată. De fapt, n-am știut nici când a venit, nici când a plecat. M-a întrebat de ce plâng așa de tare. Avea o voce caldă, duioasă, care m-a liniștit. Și mi-a zis: "Ai o șansă de vindecare. Caută plante medici­nale. Să folosești toate plantele, în afară de rostopască și de pelin. Să nu iei din fiecare mai mult decât poți cuprinde între două degete. Bea din ele cât poți”. Ca îm­pinsă de la spate de cineva, m-am ridicat de pe ban­că și m-am dus direct la Plafar. Am cumpărat cărți cu plante medicinale și am început să învăț, făcând di­verse combinații care sim­țeam că-mi fac bine. Am tre­cut pe un regim alimentar foarte sever, fără carne și con­dimente. Am băut zilnic peste doi litri de ceai. Am repetat analizele, și rezulta­tele erau spre bine. Nu am luat nici un antibiotic în această perioadă. Am conti­nuat tratamentul cu plante, am introdus un vârf de cuțit de bicarbonat în ceai, ca să-i măresc alca­li­nitatea. Îmi testam permanent urina cu o hârtie de turnesol. Îmi veri­ficam pH-ul. Era un fel de joc: albas­tru era urina alca­lină, iar alb, cea acidă. Am făcut gru­pe de plante medicinale în diverse com­binații, după cum se schimba pH-ul. Am continuat așa cam 30 de zile, rugându-mă întruna, dimineața, seara, peste zi și chiar noaptea, la Maica Domnului. Apoi am repetat urocultura de trei ori. Totul era steril. Am acum 63 de ani, și niciodată nu am mai fost bolnavă de rinichi. Iată cum m-a ajutat Dumnezeu, Maica Dom­nului și harul cel sfânt.

Sfânta Filofteia

Răcisem puternic pe partea stângă a capului. Ame­țeam când mă culcam pe această parte. Apoi am înce­put să am amețeli pe stradă. Îmi era frică să mai merg singură. Am început să fac și tensiune, cordul mi s-a mă­rit. Am fost internată, dar fără rezultate. Am început să am și dezechilibru. Nu mai puteam să ies din casă singură. Aveam o prietenă, Emilia, care venea și mă sco­tea de braț afară. După 10-15 minute ame­țeam și-mi pierdeam echilibrul. Mă îngăl­beneam. Eram fără putere.
Pe atunci citeam zilnic Acatistul Sfintei Fi­lofteia de la Curtea de Argeș. Mi-era mie tare dragă. Într-o noap­te am visat Biserica de la Curtea de Argeș, racla, scă­rile, culoarul și pe Sfânta Copiliță îngropată acolo. La câteva zile, soțul meu a plecat în delegație la Curtea de Ar­geș. Am primit un telefon de la el și mi-a spus că are posibilitatea de cazare, să merg și eu. Era îngrijorat pentru boala mea și dorea să fiu lângă el. Să mergem la biserică și să ne ru­găm împre­ună. A venit Emilia, prietena mea, la mine, și ne-am hotărât să plecăm cu mașina, cu soțul ei, la Curtea de Argeș, în primăvara anului 2004. Ajunsă acolo, am fost profund impresio­nată. Nu fusesem niciodată la Curtea de Argeș și biserica era exact ca în vis. Când am pășit pe culoar spre racla Sfintei Filofteia, un plâns ușor a început să-mi pună în mișcare fiecare celulă a ființei mele. Plângeam în hohote. Lumea s-a dat la o par­te și mi-a făcut culoar până la raclă. Am plâns liniști­tă, aproa­pe cincisprezece minute, cu palmele așe­zate pe raclă. M-am ridicat liniștită și înviorată. Am luat de pe raclă o cruce de lemn și am strâns-o puternic la piept. Am izbutit să fac un pas singură. Prietena mea era mai în față. Întorcea mereu capul să mă cerceteze. Eu stă­team în picioare, fără să obosesc. Din când în când, simțeam un miros puternic de smirnă. Am crezut că este preotul cu cădelnița, dar nu era. Am stat și la sluj­bă. La sfârșit, m-am dus la raclă să las crucea pe ea. Un val de miros îmbătător mi-a cuprins fața. Acest mi­ros a persistat în jurul meu aproape două săptămâni. Când m-am întors la Craiova, acasă, eram total schim­bată. A venit la mine Emilia, m-a luat de braț să facem din nou cei 10-15 pași. Din 15 s-au făcut o sută, apoi alte sute. Am ajuns, tot vorbind, până în Parcul Popo­ru­lui. Acolo am realizat vindecarea mea to­tală. O între­bam pe Emi­lia: "E ade­vă­rat? Sunt în parc? Am mers sin­gură până aici?”. Am plâns și am sărutat pă­mân­tul. Iată ajutorul Sfin­tei Filof­teia, copila cea mult iubită.

Sfântul Ioan Botezătorul

Îmi crescuse părul foarte lung. M-am spălat pe cap, dar nu l-am us­cat bine. Dimineața, nu m-am mai putut ridica din pat. La orice mișca­re, totul se învârtea cu mine. Am adus doctorul. Sindrom vesti­bular. Am stat pe spate cinci zile, cu fața în sus. Am urmat tratamen­tul, dar fără rezultat. Așa culcată, am făcut o rugăciune împreună cu o prie­te­nă. Noaptea, l-am visat pe Sfântul Ioan Botezătorul, care avea în mâ­nă o crean­gă de bu­su­ioc. I-am zis: "Ce bine, Sfinte Ioane, că ai venit, bine­cuvântează-mă și pe mine”. M-a stro­pit cu busu­iocul cu apă și când m-am trezit, camera mea chiar mirosea a busuioc. Am stri­gat la fata mea, care a venit speria­tă, și am rugat-o să mă ridice. M-am ridicat trep­tat, rezemată. Atunci, cu toate puterile, m-am tras trep­tat spre tocul ușii și, ușor, m-am ținut de el și m-am ridicat pe verticală. Eram complet vindecată. Mare le-a fost mirarea fiicelor mele, Adriana și Clau­dia. Pe atunci eram în vârstă de 46 de ani.
Iată ajutorul Sf. Ioan, căruia îi mulțumesc și azi.
Sfântul Calinic
S-a întâmplat cu 6 ani în urmă. Au început dureri puternice de picioare. Piciorul drept avea genunchiul um­flat buștean. Mergeam greu și mă durea. Când ur­cam scările, mă durea insuportabil. Am mers la doctor: gonartroză. M-am chinuit așa cam 40 zile. Mergeam în baston peste tot, și la biserică. Când părintele Albu, parohul bisericii "Sf. Calinic”, mă vedea în baston, îmi zicea glumind să i-l dau dânsului. Eu refuzam zâm­bind, zicând că este prietenul meu și nu-l pot da.
Într-o miercuri, m-am dus la sluj­ba de seară, în bas­ton. Ajunsă în biserică, mi-am așezat bastonul du­pă icoana Sfântului Dumitru, o icoană mare, ca să nu in­co­modeze pe nimeni. Am trăit rugăciunea cu toa­tă fiin­ța mea. Aveam o mare pace coborâtă în sufletul meu. Sim­țeam o bucurie lăuntrică. După sluj­bă, m-am dus la miruit fără bas­ton. Am plecat acasă fără baston. Ajun­să la bloc, am observat că nu am bastonul. Nu mă mai dureau picioa­rele. Eram normală. M-am dus re­pe­de la biserică să mi-l iau. Basto­nul nu mai era. Am în­țeles. Nu mai aveam nevoie de el.
Iată ajutorul Sfântului Dumitru, Sfântului Calinic și puterea rugăciunii.

Un înger alb

Acum 4 ani, la 60 de ani, mi-a apărut o mică bubiță deasupra urechii. Mi-am dat cu tot felul de alifii. Buba a început să crească. Am fost la medicul dermatolog. Diagnostic: cancer. Trebuia operat. Am refuzat să mă operez. Buba a crescut, mi s-a rupt, a început să-și schim­­be culoarea. Avea aspectul unei mure și începuse să facă pui. Am preparat rapid un bitter din 54 de plan­te. Am tamponat-o mereu, dar n-a dat prea mult îna­poi. Timp de 3 ani, am stat cu această bubă. A fost tare chi­nui­tor. Nu puteam să mă spăl, să mă pieptăn, să mă leg la cap, să pun căciula, când era frig se infecta și mă du­rea cumplit toată jumătatea de cap. Totuși, am refu­zat orice intervenție chirurgicală. Eram convinsă că am să mă vindec fără operație și suportam cu răb­dare zi și noapte. Așteptam ajutorul lui Dumnezeu. Și a ve­nit. Într-o noapte am visat un înger alb, care mi-a spus că ­voi trece de la moarte la viață, mă voi vindeca. Ru­gă­ciu­ni­le mele fuseseră auzite de Dumnezeu. A doua zi m-am spălat pe cap. Buba devenise de culoare nea­gră și m-am speriat. După baie, m-am așezat în pat, îngri­jorată. Am simțit atunci pe obraz ceva cald. Am pus mâna. Era sânge. Am fugit la baie. Buba se spăr­sese sin­gură. Ieșea din ea sânge cu mizerie. Am tampo­nat cu bitterul din 54 de plante și m-am culcat. A doua zi, rana se închisese și începuse să se usuce. Astăzi nu se mai cunoaște nimic.
Iată cum ne încearcă Dumnezeu, dar răbdarea și credința ne ajută să biruim. Și îngerii păzitori.

Cartea cu rugăciuni

Acum cinci ani, soțul meu paralizase. Pe fond nervos, am făcut ulcer duodenal cu nișă. Aveam dureri cumplite, balonări, stări de vomă. M-am dus la spital. Trebuia regim și tratament. Am venit acasă și am scos cărțile medicinale. În ele mai aveam și foi volante. Dintr-o carte, picau mereu niște foi prinse cu o clamă. Nu le citeam, dar ele cădeau întruna. În cele din urmă, nervoasă, le-am ridicat și m-am uitat pe ele. Pe prima pagină erau notate câteva plante medicinale, iar pe res­tul foilor erau scrise numai rugăciuni către Maica Dom­nului. Le-am citit. La sfârșit, era notat ceva: "Scris de Iulica, la etatea de 71 de ani. Căci mâna putrezește, dar scrisul se moștenește. Vasilica (adică eu), să trăiești și scrisul mereu să-l citești”. Am fost profund mișcată, dar nu înțelegeam ce căutau aceste rugăciuni în cartea cu plante medicinale. Stând pe gânduri, am observat mai târziu câteva cuvinte mai jos: "Ulcerul duodenal cu nișă se vindecă cu ceai de flori de gălbe­nele și frasin”. La frasin nu ape­lasem până atunci. Am testat tra­tamentul și am făcut combinația: două linguri frasin și o lingură gălbenele. Am băut trei săptă­mâni, fără tratament și fără regim foarte sever. N-am mai avut du­reri. La controlul medical cu raze, s-a confir­mat: "vindecat”.
Iată puterea harului, a rugă­ciu­nii unul pentru altul. Dumne­zeu s-o odihnească pe maica Iulica!
Iată, cititorule, cât bine mi-au făcut mie Dumnezeu, Maica Dom­nului, Sfinții și Sfintele Fecioare. Scriu toate acestea în dorința de a ajuta la vindecarea tru­pească și sufle­teas­că a celor aflați la greu. Numai ală­turi de Dumne­zeu și de natură putem fi sănătoși. Aceasta e calea!

NEDELCU VASILICA - cartier Valea Roșie, bl. C7, sc. 1, ap. 3, Craiova, jud. Dolj

"Și, într-o dimineață, am luat acatistul Sfântului Nectarie și m-am rugat...”

Eu sunt o mamă de familie în vârstă de 38 de ani, rezidentă în Franța, de aproape 11 ani. Am venit aici prin căsătorie. În primii 4 ani, pentru a învăța limba și a mă integra imediat în noul meu mediu de viață, mi-am reluat studiile universitare, întrerupte vreme de șapte ani în România. În aceste condiții și fără a cu­noaște franceza (cu soțul meu, francez, vorbeam și ne scriam numai în engleză) reușita mea universitară într-o facultate de inginerie ține, și ea, de miracol. Am luat masterul ca șefă de promoție și... asta-i tot... Am decis să avem un copil și iat-o pe proaspăta absolventă asumându-și rolul de mamă casnică... "femme au foyer”. Și nu știu de ce (poate nu mai aveam destulă voin­ță, poate pentru că ipostaza maternă în care mă aflam avea, trebuie să recunosc, un anumit confort) am rămas în această situație mai bine de 6 ani, renunțând să lucrez. Într-o bună zi, am realizat că ipostaza în care mă aflu nu e în nici un fel nici sigură, nici sănătoasă. Am început să realizez, cu disperare, că situația mea e una de o mare precaritate, un accident, un deces, se în­tâmplă în toate familiile. Dacă i se întâmplă ceva so­țului meu, ce va fi cu mine sau cu copilul meu? Și nu e vorba numai de prudență, e vorba de integritatea mea de femeie a secolului 21. Astăzi, femeile sunt inde­pendente, au o carieră și o viață socială. Cum am putut să mă mulțumesc cu atât de puțin, atâta timp? Numai că pentru a avea o carieră și o viață socială, trebuie să începi devreme. Cine are nevoie de o femeie de 38 de ani, fără nici o experiență profesională reală? Cu un CV gol, o diplomă universitară nu are mare greutate la această vârstă. E plină lumea de ingineri, în căutarea unei slujbe, și ceilalți sunt mai tineri, mai liberi și, cu siguranță, mult mai avizați în ceea ce privește codurile sociale în vogă pe piața muncii. Mult mai înarmați pentru reușită decât o femeie între două vârste și care, în plus, e de origine străină. Am știut că numai un miracol mă poate ajuta să ies din lunga mea hibernare. Și miracolul s-a întâmplat. Uluitor, neașteptat, fulgeră­tor. M-am rugat Maicii Domnului, pe care o iubesc nespus, pentru că e ocrotitoarea copilului meu. De fie­care dată când are o problemă, mă rog ei și ea îmi răs­punde imediat. Și, într-o dimineață, am luat acatistul Sfântului Nectarie și l-am citit și m-am rugat lui din toată inima să mă ajute să regăsesc integritatea profe­sio­nală și socială de care toți avem nevoie. Credem că avem nevoie în primul rând de bani, dar ne înșelăm. Avem mai ales nevoie să ne găsim un loc și un rol printre semenii noștri. Avem mare nevoie să ne simțim utili, folositori, să știm că servim cuiva.
M-am rugat sfântului și apoi mi-am văzut, liniștită, de treburi. O singură dată numai! O singură dată a fost de-ajuns, ca el să-mi răspundă. În după-amiaza acele­iași zile, am primit vizita (surpriză) a unei doamne pe care o cunoșteam din parc. Copiii noștri erau colegi de grădiniță și se jucau de­seori împreună. De fapt, ea ve­nea să-mi propună să lucrez la firma soțului ei ca ingi­ner consul­tant în probleme de ener­gie. Exact profilul meu. Trecuse "din întâm­plare” pe la firmă, când erau în reu­­niu­ne, și i-a auzit "din întâmplare” că sunt pe cale să scoată un post nou creat la concurs. Și ea le-a spus: "Stop. Cunosc poate persoana po­trivită”. Pos­tul nu a fost scos la con­curs, dar astăzi am semnat un con­tract pe un an. Un an în care nu numai că îmi vor da șansa de-a re­învăța propria mea meserie, dar au pus la punct pentru mine un pro­gram de specializare în câte­va do­me­nii comple­mentare. Salariul e relativ mic pen­tru început, dar având în vedere condițiile de mun­că excepționale (e cea mai mare firmă de arhitectură din regiune) sunt mai mult decât mulțumită.
Mul­țumită și uluită de puterea ru­găciunii în general și, mai ales, de pu­terea rugăciunilor adresate sfân­tului Nectarie; cu respectul pe care ți-l dato­rea­ză o cititoare care a învățat multe lucruri minunate de la tine, dragă "For­mula AS”,
MARIA RUS ­ - Franța

"Mulțumesc cu lacrimi în ochi”

Sunt o cititoare a fiecărui număr al revistei "For­mula AS”, o revistă care îi ajută pe cei aflați în sufe­rință cu multe sfaturi, rețete care ne însănătoșesc, în­dru­mări spirituale, miracole care se întâmplă datorită cre­dinței, a rugăciunilor, a sfintelor moaște, a sfinților grabnic ajutători, a Maicii Domnului, a lui Iisus Hris­tos și a Bunului Dumnezeu. Păstrez în colecția mea personală revista "Formula AS” de mulți ani, precum și "Asul Verde”, de care nu mă pot despărți, pentru că le iubesc. În acest spirit al credinței, am ajuns la mâ­năstirea "Radu Vodă” din București, am cumpărat car­tea Sfântului Nectarie Taumaturgul - Viața, Minunile, Acatistul, Paraclisul și Slujba, scrisă de diacon drd. Mor­lova Nicușor, și o sticluță cu mir. Cu acest mir îmi dau eu și familia mea, atunci când avem nevoie de aju­tor, în momentele grele. Și Sfântul Nectarie mă ajută!
Eu am avut probleme de sănătate foarte mari. Mer­gând la doctor, mi se propuneau măsuri radicale, dar m-am rugat din suflet pentru ajutor Sfântului Nectarie, iar Sfântul m-a ajutat. Mi-a călăuzit pașii și am reușit să scap cu bine din aceste probleme, fără măsuri radi­cale. Pur și simplu m-a ajutat. Am simțit asta, sunt si­gu­­ră de ajutorul său. Pentru aceasta, îi mulțumesc cu la­crimi în ochi. Rugați-vă cu credință și încredere Sfân­­tu­lui Nectarie, care vă va ajuta cu siguranță. Mul­țu­mesc și Maicii Domnului, lui Iisus, Bunului Dumne­zeu, părintelui Arsenie Boca pentru ajutorul cu care simt că ne înconjoară, pe mine și familia mea, și pe toți cei care îi slăvesc. Mulțumesc, dragă "Formula AS”, pentru că exiști! Cu drag,
ȘTEFANIA

"Mulțumim, Sfinte părinte Ilie Lăcătușu”

Numele meu este Daniela și am 31 de ani. Sunt că­să­torită de 11 ani și, ca orice cuplu, ne-am dorit după căsătorie un copil. Dar nu a fost să fie așa. Dumnezeu avea alte planuri cu noi. Oricum, în 2004, am început să mergem la doctor, ca să vedem care este cauza. După ana­lize, s-a dovedit că soțul meu avea aste­nospermie. De atunci, am tot fost pe la diferiți medici, cabinete și spitale, de unde plecam din ce în ce mai dez­nădăjduită. Toată lumea îmi spunea că nu voi avea copii niciodată. Ba și mai rău, starea soțului meu se degrada oda­tă cu trecerea timpului. A făcut oligo­asteno­spermie, după aceea oligo­aste­no­terato­spermie, și uite așa, încet, dar sigur, ne îndreptam spre nicăieri. În anul 2009, o co­legă de serviciu mi-a spus că reușita mea stă în mâinile unui preot. Nu știam pe atunci de Părintele Ilie Lă­că­tușu. Tot ea mi-a povestit despre el și m-a îndemnat să mă duc la el să mă rog, fiindcă mă va ajuta cu siguran­ță. Nu știam ce să cred, m-am hotă­rât să mă duc doar așa, de curiozitate, să văd despre ce e vorba. Așa am ajuns la Giu­lești, la racla Sfântului. Am intrat cu teamă, iar ui­mirea mea a fost fără mar­gini. Sfântul Părin­te Ilie Lăcătușu părea un bunic care doarme, avea o mână caldă și un chip liniștitor, când m-am aflat în prezența lui, mi s-a umplut brusc sufletul de bucu­rie și de liniște. Am plecat de la el rugându-l să mă ajute. Eram bucuroasă, mă simțeam de parcă îmi luase de pe suflet toată povara pe care o dusesem până atunci. Am ple­cat și parcă abia așteptam să mă reîn­torc. Odată cu mersul la racla Sfântului, am reluat și mersul la medic cu soțul meu. Mai întâi, am repetat ana­lizele, ca să ne ducem cu ele actua­lizate și nu cu cele vechi de două luni. Vineri am făcut ana­lizele, du­minică am fost la Sfântul Ilie Lăcătușu și m-am rugat să-mi vindece soțul de neputința de a avea copii, iar luni, când am luat rezultatele, soțul meu nu mai avea nici o problemă. Analiza hormonală era perfectă, sper­mograma, de la 1 mil/ml crescuse peste noapte la 8 mil/ml, iar des­pre ecografia care spunea înainte că ar avea varicocel și prostată mărită... erau povești, nu mai avea nimic. Toate acestea dispă­ruseră ca prin minune. Doctorul a fost de-a dreptul uimit, fără să-și poată ex­plica ce s-a întâmplat. Dar eu știam că era minunea Sfântului Ilie și că-mi ascultase rugăciunea. Ce nu știam era că îmi ascultase rugăciu­nea până la capăt și că eram deja însărcinată, iar eu nici nu bănuiam. La câteva zile am făcut un test de sarcină, fără ca să am simptome sau să-mi fi întârziat menstruația. Parcă-mi spunea mie ceva în sufletul meu să îl fac și, bineînțeles că mi s-a confirmat minunea: Sfân­tul Ilie Lăcătușu îmi făcuse darul vieții. Rămă­sesem însărcinată. Dar minu­nile pe care Sfântul le-a făcut pentru noi, cât și ajutorul pe care ni l-a dat nu s-au oprit aici. În timpul sarcinii, la o ecografie, medicul ne-a spus că fătul are o proble­mă la cap. Se numea hidro­cel, ceva ca o punguță cu li­chid, ne spunea el, care dacă nu dispare după nașterea copilului, va trebui operată. Am căutat iar ajutorul Sfân­tului, care nu a întârziat să apară: luna următoare, la ecografie, me­di­cul nici nu și-a mai dat seama că ar fi avut ceva vreo­dată, nici nu-și mai aducea aminte. Așa am născut în septembrie o minunăție de băiețel, per­­fect sănătos, doar că Dumnezeu avea să ne pună din nou la încer­care. A doua zi după ce am născut mă aflam încă în ma­ternitate, și în timp ce îmi mângâiam bebelușul, am sesizat că la cap, pe par­tea stângă, avea ceva tare, ceva ce nu-mi puteam explica, dar știam că nu este în regulă. Am chemat asis­ten­ta, care la rândul ei a chemat neo­nato­logul, care după ce a exa­minat copi­lul, mi-a spus că are la cap o bucă­țică de os, că așa s-a năs­cut și că nu are ce să-i facă. Nu va afecta în nici un fel copilul, dar așa va rămâne pe veci, cu o excrescență osoa­să. I-am mulțumit lui Dum­nezeu că nu are copilul pro­ble­me din cauza aceasta și am încer­cat să nu mă mai gândesc. Dar nu am pu­tut, așa că, la câteva luni, am luat copilul și m-am dus cu el la Giu­lești, la Sfântul Părinte Ilie Lăcă­tușu, și l-am rugat să aibă grijă de el ca și până acum, pentru că el mi l-a dat. Nu după mult timp, am sesizat, într-o zi, la băiță, că băiatul nu mai avea ni­mic la cap, nici urmă de osișor, capul era perfect neted și rotund, nici urmă de ceva care să te facă să crezi că ar fi existat vreodată vreo problemă. După părerea medicilor, sfântul făcuse imposibilul... Și a mai fost ceva. Anul trecut, în octom­brie, am fost la părintele Lăcătușu cu băiatul, ținându-l de mână, deoa­rece nu începuse să meargă singur. Deo­dată, a ieșit din rând o femeie, care mi-a spus să mă duc cu băiatul la doctor, pentru că are o problemă la picior, că nu calcă corect și că dacă doctorul îmi va spune să fac operație să nu-i fac, să-l duc la kineto­te­rapie, că se va face bine. Am rămas uimită, băiatul nu știa să meargă încă, da­rămite să meargă corect! Nu știam ce să fac, să o cred sau nu, cert este că ceva nu-mi dădea pace, mă tot gân­deam la ce mi-a spus femeia și am hotărât că nu strică un control. Spre sur­prinderea mea, medicul ortoped mi-a confirmat că are, într-adevăr, o problemă de mers la piciorul drept, și că, dacă nu-și va corecta mersul, va avea probleme pe viitor. Și mai mult decât atât, ne-a recomandat kine­to­terapie. Am citit pe inter­net despre problema băiatului și am aflat că astfel de probleme se descoperă de regu­lă în jurul vârstei de 2-3 ani, când este foarte târziu. Am înțeles cum Sfântul Ilie Lăcătușu a grăit prin acea doamnă și ne-a avertizat la timp ca băiatul să se facă bine. Acum mergem la Sfân­tul din nou și suntem con­vinși că până ne vom duce la un nou control, medicul nu va mai ști că băiatul a avut vreo­dată vreo problemă.
Mulțumim, Sfinte Părinte Ilie Lăcătușu, că ne ești aproape și ne ajuți de fiecare dată când venim la tine. Mulțumim, doctor fără bani, și nădejdea celor care nu văd altă scăpare. Mulțumim că doar gândindu-ne la tine ne sari în ajutor. Pentru toate câte ai făcut și faci pentru noi, Sfinte Părinte, îți mulțumim!
DANIELA B.

Reproduceri după icoane pe sticlă de la Sibiel