Mâncătorii de "lebede”

Ciprian Rus
În presa internațională nu s-a mai scris atât de mult despre România, de pe la începutul anilor '90, de când cu mân­cătorii de lebede din parcurile Vienei.

Și nici atât de urât. Paginile de fapt divers ale presei occidentale de acum două de­cenii au lăsat loc, acum, primelor pagini și influentelor secțiuni de politică euro­pea­nă. De la "The Economist” la "Die Welt” și de la "Le Monde” și "El Pais” la "The Washington Post”, nici o mare pu­blicație mondială nu a omis să acorde spații "generoase” îngrijorărilor privind de­rapajele instituționale și constitu­țio­nale de la București.
De regulă, despre Ro­mâ­nia se vorbește rar, foarte rar, și întotdeauna prost, în presa inter­na­țională. Semn că înce­pem să contăm cu ade­vărat doar atunci când le stricăm socotelile altora. Tocmai de aceea, tăcerea din anii crizei, de pe vremea Guvernului Boc, pigmen­ta­tă de rapoartele pozitive ale celor de la FMI și Banca Mondială și de analizele încurajatoare ale unor agenții precum Reuters, era, mai degrabă, un semn de nor­malitate. Lumea ne percepea ca pe un partener predictibil și disciplinat. Nu un elev eminent, nici pe departe, ci unul ca­re, împins de la spate, mai cu vorba bună, mai cu amenințarea riglei, făcea progrese și se pusese, într-un final, cu burta pe car­te.
Într-o Europă speriată de moarte de spectrul necruțător al crizei (care nu și-a tras încă toate gloanțele), într-un moment când marii jucători continentali, de la Germania lui Merkel, la Franța lui Sar­kozy, aveau ei înșiși probleme și apăsări interne, în care Ungaria și Grecia sfidau echilibrul, și așa fragil, al construcției co­mune, prin indisciplină și crize de auto­ri­tarism sau extremism, un partener liniș­tit ca România ultimilor ani primise, în sfârșit, aprecierea cuvenită. Dar eveni­men­tele recente au dat totul peste cap. Bruma de imagine și de credibilitate a Ro­mâniei s-a risipit într-o săptămână! Iar reacția fermă și consensuală a Europei nu e un sprijin partizan acordat unui șef de stat aflat la strâmtoare - președintele Bă­ses­cu a mai fost suspendat o dată și nu l-a căinat nimeni! -, ci un semnal că eve­nimentele precipitate de la București, exe­cuția sumară, în câteva zile, a primi­lor trei oameni în stat, e un atac inaccep­tabil la valorile UE. Mai gravă chiar de­cât greșelile de strategie ale noii puteri par­lamentare din România a fost reacția impertinentă a liderilor de la București, la obiecțiile Bruxelles-ului. Cei care le-au luat peste picior în aceste zile pe An­gela Merkel și pe Viviane Reding și-au închis în nas multe uși din Europa. Iar reacțiile externe au fost încă mai nu­meroase și critice.
Credibilizarea României s-a făcut cu frustrări și cu eforturi, am plătit cu toții costurile alinierii la rigorile UE și ale FMI. Ar fi nedrept ca, indiferent de re­zul­tatul Referendumului de pe 29 și de soluționarea crizei politice, tot românii să fie cei care vor trage, ani la rând, la fel ca după '90, ponoasele imaginii pe care România o are în aceste zile în presa internațională. Mâncătorii de lebede s-au transformat în mâncători de democrație și legi. Să plătească cine înghite! De ce să-i stea în gât unei țări întregi, oasele le­be­delor mâncate de alții?