Ieșirea intelectualilor în arenă Ieșirea intelectualilor în arenă

Rodica Culcer
1. Doi scriitori de vârf, Andrei Pleșu și Mircea Căr­tărescu, au avut intervenții de excepție în presa scrisă, le­gate de evenimentele politice cu care ne confruntăm. Oa­re criza prin care trecem și care a întors România la sta­tutul de rudă nedorită a Europei ar putea avea și un efect pozitiv: solidarizarea intelectualității pentru apărarea valorilor democratice? În caz că minunea s-ar întâmpla, ar schimba ea ceva?

- Solidarizarea intelectualității și a organizațiilor civice de prestigiu în apărarea democrației și a statului de drept este într-adevăr un fenomen îmbucurător, de care scena noastră publică avea nevoie, deoarece nivelul dezbaterii scăzuse dramatic sub impactul monopolului exercitat de televiziunile aservite USL - Realitatea, România TV și Antena3. Celor două articole ar trebui să le adăugăm și textele extrem de bine argumentate și tranșante, publicate online de Gabriel Lii­cea­nu și de tineri intelectuali, care predau și/sau lucrează în străinătate. Sper ca Traian Bă­ses­cu să observe că filozofii, nu ti­nichigiii a căror lipsă o de­plângea odată, sunt cei care au să­rit pri­mii în apărarea valorilor democratice. Cu atât mai re­mar­­cabil este gestul domnilor Pleșu, Liiceanu și Cărtărescu, cu cât ei se re­tră­seseră din dezbaterea politică, din cauza atacu­­rilor josnice la care au fost supuși sistematic de mer­ce­narii lui Dan Voi­culescu, SOV și Sebastian Ghiță. Totuși, în fața pe­ri­co­lului revenirii la totalitarism, intelectualii de marcă au de­cis că liniștea lor contează mai puțin. Este recon­fortant și ne ridică puțin moralul. Va avea însă gestul lor un impact semnificativ asupra publicului? Probabil mai puțin de­cât ne-am dori. În primul rând, să nu uităm că opinia pu­blică a fost deformată de asaltul mediatic furibund al trusturilor me­dia pro-USL, care i-a etichetat în mod derizoriu drept "inte­lec­tualii lui Băsescu”. Ca atare, ei împart cu președintele sus­pendat cota joasă de popularitate, iar ar­gumentul in­depen­denței lor și al calității operei lor nici măcar nu este receptat de acel segment consistent al populației care a renunțat la dreptul de a gândi cu propriul creier. În al doi­lea rând, discur­sul domnilor Pleșu, Liiceanu, Cărtărescu și al celorlalți inte­lec­tuali care li s-au alăturat nu este ac­cesibil marii majorități a populației. Textele lor au apărut online sau în publicații al căror tiraj a scăzut dramatic. În Ro­mânia, însă, mai puțin de o jumătate din popu­lație are ac­ces la internet și probabil o treime urmă­rește dezbaterea po­litică din mediile electronice și din re­țe­lele de so­cia­li­zare. În plus, aproape 40% din popu­lație tră­iește în mediul rural, unde intelectualii la care ne re­fe­rim nici nu sunt cunoscuți. Ce impact ar putea avea, de pil­dă, Mircea Căr­tă­rescu, asupra locuitorilor din sate și co­mune, zonă în care PSD pregătește deja un asalt organi­za­toric și propa­gan­distic pentru ziua referendumului, prin or­ganizarea de tombole și serbări? Sau asupra muncitorilor pau­perizați din orașele mici, care își vând votul fără pro­bleme? Să vedem însă și partea plină a paharului: dezvol­ta­rea presei online a permis exprimarea unor opinii care nu ar fi fost niciodată auzite la televiziunile mogulilor. Elec­toratul tânăr, educat, activ, poate fi influențat de textele de calitate scrise de Andrei Pleșu și Mircea Cărtărescu. Poate că a­cest electorat nu este majoritar, dar numai el poate du­ce Ro­­mânia înainte, pe calea reformelor și a integrării euro­pe­ne. Nu ne rămâne decât să sperăm că acest elec­torat va tre­ce peste dezamăgirile sale și se va mobiliza la vot pe 29 iulie. Dacă nu o va face, vom de­veni o provincie a Siberiei.

2. Într-un articol publicat de Mircea Cărtărescu în "Eve­nimentul Zilei”, analiza comportamentului insolent al reprezentanților USL, față de autoritățile CE, are o ex­pli­cație terifiantă: păpușarul care trage sforile în spatele sce­nei e marele vecin de la Răsărit. Putem crede așa ceva?

- Bineînțeles că putem crede și trebuie să ne înfiorăm. În presă au apărut deja dovezi că guvernul Ponta folosește ser­viciile unei agenții de relații publice a Gazprom. A­ceas­ta a trans­mis deja presei străine un comunicat în nu­mele gu­ver­nului român. În plus, mass-media afiliate Krem­linului s-au implicat activ în disputa politică actuală din România, încer­când să sugereze, în ciuda evidențelor, că Traian Băsescu ar fi fost sacrificat de SUA, nemul­țu­mite de prestația sa. Deși ase­menea demersuri propagan­dis­tice ni se par aberante și ne­conforme cu uzanțele presei independente din statele cu cul­tură democratică, ar trebui să ne obișnuim cu ele, căci pro­ba­bil că nu se vor opri prea curând. Rusia a sesizat o opor­tu­nitate de a-și întinde ten­ta­culele într-o țară a UE, membră NATO, aflată într-o po­ziție strategică extrem de interesantă și pe teritoriul căreia se află o bază americană, la Deveselu. România a fost de altfel întotdeauna în vizorul Kremlinului, dar de la Ion Iliescu încoace nu a mai avut parte de un context politic atât de favorabil intervenției sale: o gașcă de politicieni pe­nali, care include și un fost prim-ministru, vor să dis­trugă statul de drept pentru a-și salva pielea. Cine poate fi pro­tectorul lor? În nici un caz UE și SUA, unde justiția nu cruță nici un demnitar, ci mai degrabă Rusia, unde opo­nenții politici - ca Mihail Hodorkovski - sunt aruncați în în­chi­soare, iar jurnaliștii incomozi - ca Anna Politkovskaia - sunt împușcați în fața locuinței. Să ne mai gândim și la faptul că asaltul împotriva președintelui Băsescu este co­man­dat și coordonat de Dan Voiculescu, un om cu un tre­cut dubios și mare adversar al integrării europene, iar Vic­tor Ponta este susținut de Cosmin Gușe, avocat al apro­pierii de Rusia. Totodată, relațiile politicienilor PSD cu unele cercuri politice de la Răsărit au fost bine ilustrate de vizita făcută de Mircea Geoană la Moscova, înainte de alegerile prezidențiale din 2009. Avem motive să sus­pec­tăm că Rusia a avut întotdeauna o adevărată "coloană a cincea” în România. Cine se mai în­do­iește să-și amin­tească de antologica declarație a mi­nis­trului de externe Andrei Marga, care spunea nu numai că Vla­di­mir Putin este "foarte competent”, ci și că "ar fi bine ca lide­rii din Europa și de la noi să fie la fel de competenți”. Tot An­drei Marga este prieten cu Vladimir Filipov, de la Univer­si­tatea Popoarelor, patronată de GRU, serviciul de informații ex­terne al armatei ruse. Să nu uităm nici lamentațiile psd-iș­ti­lor și pnl-iștilor pe tema "compromiterii” relațiilor cu Ru­­sia; inițiativa guvernului Tăriceanu de a retrage contin­gen­tul românesc din Irak, deși acest gest ar fi compromis parte­ne­riatul cu SUA; și propaganda deșănțată făcută de Realita­tea TV lui Vladimir Putin. Iar acum, faptul că liderii USL sunt pregătiți să arunce în aer relațiile cu UE, sfidând astfel in­te­resul național, ne face să ne gândim că se bazează pe protecția unor prieteni aflați la Kremlin.
Cu toate defectele sale, Traian Băsescu a fost garantul angajamentului euroatlantic al României. Odată cu sus­pen­darea sa, se pare că și apartenența țării la acest spațiu a fost sus­pendată, urmând ca la 29 iulie să fie anulată - sau salvată - de electorat.