Nu este o boală, dar poate deveni o suferință psihică pentru toată viața. Vizibil la naștere și, de câțiva ani, prin mijloace imagistice, chiar și înaintea nașterii, penisul mai scurt al pruncilor de sex masculin atinge o frecvență apreciată între 0,6-1% din băieții nou-născuți. Față de lungimea normală, cuprinsă între 2,3-3,5 cm, micropenisul măsoară doar 1,9 cm. O situație ce nu trebuie confundată cu împrejurarea când un bebeluș mai dolofan poate avea penisul ușor ascuns într-un plus de grăsime, sau când el este ombilicat, tras înăuntru, cazul frecvent al născuților macrosomi, ce pot atinge și 10 kg la naștere. Deși majoritatea părinților nu consideră lucrul acesta o anomalie, apreciind că organul sexual al copilului va crește cu vremea, faptul nu trebuie neglijat. Este vorba nu numai de organul care conține uretra, dar care va asigura mai apoi o bună funcționare a unei vieți sexuale împlinite, una din condițiile fundamentale ale vieții de cuplu.
Cauze posibile ale anomaliilor genitale masculine
(penis, testicule, vase deferente, pseudohermafroditism și altele)
Aproape în orice anomalie genitală pot interveni factori prezenți înaintea concepției sau în timpul gestației (boli cronice, infecții virale, insuficiență renală cronică, anorexie mentală, deficit de zinc, disfuncție hipotalamică, hipofizară, sechele după oreion, chist și insuficiență ovariană, sindroame prin iradiere, efortul excesiv, consum chiar și moderat de alcool, tutun sau intervenția unei stări stresante în timpul sarcinii). Toate aceste împrejurări pot influența negativ activitatea cromozomilor sexuali (XX la cele mai multe femei, XY la majoritatea bărbaților), astfel că hormonii sexuali devin răspunzători pentru lipsa de dezvoltare a organelor sexuale ale viitorilor prunci, în acest caz, un penis mai scurt.
Măsuri terapeutice
Opțiunea de îngrijire și tratament trebuie să fie selectată cu maximum de răspundere, pentru a obține un rezultat optim pentru nou-născut. De-a lungul demersului medical, familia trebuie să fie bine informată și sprijinită. Trebuie explicat faptul dovedit științific că de cantitatea și calitatea hormonilor și receptorilor periferici, produși prin intervenția cromozomilor sexuali, depind dezvoltarea organelor și caracterelor secundare sexuale. Am arătat că prin mijloace tehnice imagistice, în prezent, această anomalie poate să fie detectată anterior nașterii, dar ea nu poate fi antedatată acestui moment. Cercetătorii afirmă că, până în prezent, nu a fost identificată o genă răspunzătoare de un micropenis, în cauză fiind probleme hormonale, ce pot fi puse în evidență prin teste specifice de laborator. În mod obișnuit, creșterea penisului are loc după 14 săptămâni de viață fetală. În etapa următoare, din cauzele arătate anterior, mecanismul creșterii poate fi perturbat, existând dezechilibre ale hormonilor la femeia gestantă. Protocoalele de tratament hormonal substitutiv recomandă, în general, întârzierea aplicării lor după naștere. Eficiența lor este ușor de verificat. Dacă stimularea hormonală androgenă (testosteron) este urmată, în 2-3 luni de alungirea penisului spre normal, înseamnă că medicii care au îngrijit copilul au aplicat cel mai bun tratament posibil. Este vorba de tratamente de durată, complexe, în care se implică medici pediatri, endocrinologi, psihologi, dieteticieni, care să supervizeze alimentația la piept a sugarului și, mai târziu, cea diversificată. Consilierea psihologică a mamei și a copilului, pe măsură ce crește, este foarte necesară și trebuie să se desfășoare după un program individualizat, mai mulți ani, chiar și după adolescență. Mai ales băiatul ajuns la vârsta socializării și a vieții colective, văzând prin comparație anomalia (scurtimea) organului său sexual față de alți băieți, poate trăi sentimente de jenă și de rușine, ce duc la complexe de inferioritate. Sunt adesea momente când copilul vine de la școală trist și umilit că a fost ridiculizat de colegi, privind lungimea penisului. El trebuie să fie asigurat permanent de medic și mamă că tratamentul pe care îl urmează îi va rezolva situația. Dar pentru asta sunt obligatorii vizitele regulate la pediatru și endocrinolog.