Justiția salvează Bucureștiul

Ion Longin Popescu
Așa cum studenții de la Teologie au nevoie de cursuri speciale de arhitectură bisericească, spre a se evita pe viitor ridicarea de biserici învelite în tablă lucioasă și în termopane, și primarii marilor orașe ar trebui să ia lecții, fie și la seral, de legislație și urbanism, spre a se evita distrugeri de patrimoniu ireparabile. Ilustrăm din nou, ca și în alte dăți, cu cazul notoriu al primarului Bucureștiului, Sorin Oprescu.

Lipsit de sensibilitate și de iubire pentru orașul în care s-a născut, d-l Oprescu a de­venit deja celebru, în sens negativ, pentru înver­șunarea cu care a anihilat o parte a patrimoniului Capitalei. Distrugerea pavajului istoric de pe marile bulevarde Aviatorilor și Mareșal Prezan este exemplul cel mai izbitor. Bulevardul nefericit de pe Buzești și Berzei, unde au căzut clădiri de patrimoniu și a fost anihilată o parte din inima Bucureștiului de secol XIX, l-a pus în postura jenantă de a fi judecat de Parla­men­tul European. Proiectele aberante ale pasajelor subterane din piețele Charles de Gaulle și Casa Presei, care vor pune la pământ zeci de tei monumentali, ar putea deveni coșmarul celor care iubesc Bucureștiul interbelic. De curând, justiția i-a dat încă o palmă binemeritată domnului primar: Tribu­nalul București a anulat planul unui nebunesc aqua land, însoțit de parcări și restaurante, din Parcul Tineretului. Chemat în judecată de asociația "Salvați Bucureștiul”, condusă de Nicușor Dan, primarul a fost oprit să distrugă 53.000 de metri pătrați din vegetația îndrăgitului parc, înființat de Ceaușescu peste ruinele romanticei mahalale Cocioc. Forța societății civile se dovedește puternică, încă o dată. Este al 23-lea proces câștigat de Nicușor Dan, împotriva primăriilor din București și, în special, împotriva lui Sorin Oprescu. Ceea ce înseamnă că domnul primar este un campion, un guru al distrugerii în numele progresului (a se vedea și cazul academiei domnești Sfântu Sava, de sub statuile de la Universitate, înlocuită cu o inoportună parcare subterană). Așteaptă tăierea capului simbolica Fântână de la Uni­versitate, popasul îndrăgostiților și refugiul revolu­țio­narilor de la Baricadă, a cărei distrugere a fost deo­camdată oprită de poliție, la chemarea societății civile. Crezându-se atotputernic și ignorând deseori Consiliul General, d-l Oprescu face parte dintre edilii care au obsesia ceaușistă a "înnoirii”, a "dezvoltării” cu orice preț, a călcării în picioare a trecutului urbanistic al orașului. Insolenți și brutali, pe acești oameni nu-i mișcă nimic din trecut, nu au nostalgii, nu țin seama de opoziția organizațiilor civile, a simplilor tre­că­tori. Acționează în umbră, fără transparență, fără consultarea comunității. De regulă, nu-și iubesc orașul, nu-i înțeleg identitatea, și de aceea au tot felul de idei aparent novatoare. Refuză să învețe din experiența colegilor din marile orașe europene. Nu au idee încotro se îndreaptă rigorile urbane contemporane. Nu citesc, nu se instruiesc. La așa primari, așa arhitecți ori, mai bine zis: așa... hurduci. Vă mai amintiți de celebrul Hurduc, arhitectul șef care dorea să trântească un bloc de birouri chiar în fața clădirii fostului CC al PCR, acoperind Balconul Revoluției române? Tot un Hurduc, "domn cu multă carte”, i-a oferit primarului sec­torului 4, Piedone, partenerul primarului general în afa­cerea aqua land, proiectul care scotea din fondul verde al orașului, și așa deficitar, nu mai puțin de cinci hectare! Din nefericire, atât d-l Popescu Piedone, cât și domnul Sorin Oprescu, se află abia la începutul celui de-al doilea mandat.Vai de noi! Singura pavăză rămâne justiția. Și organizațiile societății civile.