"Nu putem păcăli UE, cu atât mai puțin după precedentul Ungaria”
- Evenimentele politice din ultimele cinci săptămâni au provocat tulburare în țară și reacții dure dinspre partenerii euroatlantici ai României. Dintr-o țară stabilă, care stăpânea criza economică și căpătase un statut bun în UE, România a devenit, peste noapte, un stat nesigur și cu mari probleme de credibilitate. Ce ar fi de învățat din acest episod?
- Ar fi de reînvățat lecțiile de bază. Pentru că pentru noi nu e ceva chiar nou. Pur și simplu, se perpetuează o manieră specific românească de a face politică, dar care de data asta produce altfel de consecințe. Politicienii implicați în războiul din ultimele săptămâni ignoră că nu ne mai aflăm în fața unei Europe care să ne mai tolereze ceea ce ne tolera acum șapte, opt ani. Un prim motiv: în UE se pune serios problema cedării de suveranitate, prin uniunea fiscală și prin uniunea politică. Iar la această cedare de suveranitate sunt dispuse țări mari, ca Franța, Spania, Italia, care nu pot admite naționalismele copilărești ale unor lideri de la București, pe care le auzim în ultima vreme. Trebuie să înțelegem că România e un județ mai mic și mai sărac, într-o țară foarte mare, pentru că ăsta va fi noul nostru statut. Dacă vrem să rămânem în ea, trebuie să jucăm după regulile ei. Al doilea motiv pentru care UE nu mai este așa de îngăduitoare cu noi: nu mai convingem. A fost o vreme, înainte de 2007, în care UE privea la România ca la o țară ușor exotică, interesantă din punct de vedere cultural și care promitea. Acum însă, nu se mai merge pe promisiuni, chiar trebuie să facem, să respectăm regulile. Nu putem păcăli UE, cu atât mai puțin după precedentul Ungaria, după care se aprind toate becurile de alarmă la Bruxelles, la cel mai mic derapaj democratic în orice țară. Iar la noi, în ultima lună și ceva, au fost derapaje serioase. Îi aud pe cei de la putere cum dau asigurări că vor reveni asupra unor măsuri, că vor corecta greșelile și așa mai departe, dar eu mă întreb unde am fi ajuns cu "revoluția” USL, fără intervenția promptă și neobișnuit de fără echivoc a UE.
- Cine pierde și cine câștigă din bătălia politică dusă atât de acerb?
- Pierde toată lumea. Câștigă numai inșii obscuri, care pescuiesc în ape tulburi și care, la adăpostul larmei generale, trag sfori, fac afaceri dubioase, își adjudecă părți din piețe etc. Mai întâi pierde USL, chiar dacă Traian Băsescu va fi demis prin referendum. USL nu va mai obține în alegerile din toamnă procentele luate la locale, pentru că a reușit să stârnească dezaprobarea și frica în rândul susținătorilor săi conjuncturali, al celor care au creditat USL pentru a pedepsi PDL. Chiar și mulți dintre cei care au vrut să sancționeze PDL pentru măsurile de austeritate și pe Traian Băsescu - care și-a asumat rolul de paratrăsnet al guvernului Boc, anunțând acele măsuri -, au fost puși acum pe gânduri. În plus, îngrijorarea a cuprins și electoratul PNL, mă refer nu la cel inerțial, ci la partea aceea obișnuită să problematizeze chestiunile politice. După ce electoratul liberal a înghițit cu greu alianța cu PSD și asocierea cu Dan Voiculescu și partidul său, acum asistă la o ofensivă asupra instituțiilor statului, de care nu credeau capabil PNL-ul. Cred că o parte din acești electori sunt pierduți de PNL. Se vor duce într-un colț al pieței politice, de unde vor fi pescuiți de un nou partid sau nu - și atunci nu vor mai vota. Pierde și Traian Băsescu, fie că va fi validat referendumul, fie că nu. Căci dacă Băsescu se întoarce la Cotroceni, cu un vot masiv împotriva sa, dar nevalidat de Curtea Constituțională, nu va mai avea acea susținere populară care să-i permită să fie un dezinhibat președinte-jucător. Pierde și PDL, care abia a plecat de la putere și, indiferent de șansa pe care i-a dat-o USL de a se relansa în cursa pentru alegerile generale, lumea n-a uitat nici austeritatea și nici derapajele guvernării. Asta e și rațiunea pentru care Mihai Răzvan Ungureanu încearcă să facă un pol de dreapta separat, pentru a deveni o alternativă. Iar recenta decizie a PDL, de a boicota referendumul, de înțeles din perspectiva încercării de a-l păstra pe Traian Băsescu la Cotroceni, trebuie citită și într-o cheie electorală, pentru parlamentare. PDL va încerca să acrediteze ideea că USL e cea mai proastă alternativă pentru funcționarea corectă a statului. Dar mai grav este că din bătălia asta pierdem noi toți, ca țară. Moneda națională tot scade, în raport cu principalele valute, și din pricina scandalului politic. Manevrele politice consumă inutil luni întregi, care ar trebui folosite pentru luarea unor măsuri economice și pentru desfășurarea unor politici publice stringente. Să fim conștienți: pe lângă prăbușirea leului, România are încă o mare problemă - i-au cedat două motoare economice, care au asigurat creșterea economică în 2011. Anul trecut, economia a crescut pe seama agriculturii (adică datorită ploii pe care a dat-o bunul Dumnezeu la timp, pentru că irigațiile la noi se fac prin procesiuni religioase, nu cu o rețea profesională) și a exporturilor. Or, anul acesta, seceta anunță un an agricol slab, iar principala noastră piață de export, UE, a anunțat că în ultimele două trimestre va înregistra un recul. O altă problemă pe care o cunosc prea puțini: în România sunt aproximativ 7,5 miliarde de euro plasați de nerezidenți, în urma unui calcul de oportunitate: dobândă, stabilitatea monedei, stabilitatea politică a țării ș.a.m.d. Să ne închipuim ce înseamnă dacă oamenii ăștia, speriați de ce se întâmplă la București, scot brusc 7,5 miliarde de euro din economia românească. Deja două miliarde au și plecat, în ultimele trei luni.
"Presa, cu excepția celei a lui Dan Voiculescu, chiar și presa angajată în susținerea USL, pare că s-a dezmeticit”
- Derapajele USL par să fi trezit din adormire societatea civilă și intelectualitatea neangajată politic.
- Întâi să facem o precizare: e greu să fii neagajat politic, știm cum sunt polarizate politic, și ONG-urile, și personalitățile - nu e nimic ilegitim și nici vreo nenorocire, se întâmplă asta peste tot în lume. Dar, spre cinstea lor, nici măcar ONG-urile aliniate politic n-au rezistat tentației de a sancționa derapajele politice - și mă refer la atitudinea politicienilor față de instituțiile statului. Până și ONG-urile apropiate de USL nu îndrăznesc să susțină sau să laude demersurile celor de la putere, ci mai degrabă tac, sau umblă la nuanțe. Pentru că întrebarea care le frământă și pe acestea este: dacă cineva începe guvernarea ca USL-ul, cum va guverna? Și cum se va da deoparte de la guvernare, când electoratul nu îl va mai vrea? Pentru că cine își face mâna sărind la gâtul Curții Constituționale nu va ezita să sară la gâtul oricărei alte instituții din România. Și cine ignoră o decizie a Curții Constituționale nu văd de ce n-ar ignora o " biată” lege. Apoi, presa, cu excepția celei a lui Dan Voiculescu, chiar și presa angajată în susținerea USL, pare că s-a dezmeticit. Încep, pe ici, pe colo, să apară mici pete de profesionalism - care, sigur, la un moment dat pot fi "spălate”. Cred că atitudinea celei mai mari părți a presei, a ONG-urilor și a unor intelectuali este motivată de maniera în care USL a purtat acest război.
- În urma reacțiilor recente, putem spera la o reactivare pe termen lung a societății civile și la o redeșteptare a intelectualilor publici care, în majoritate, au tăcut până acum?
- În privința intelectualilor, observăm că vorbesc cei de dreapta, dar cei de stânga cam tac, în spațiul public românesc - sau, în orice caz, e o diferență de vocalitate. De exemplu, zilele acestea a apărut o scrisoare a unor intelectuali situați mai la stânga - sau, mai bine zis, amplasați anti-Băsescu. Scrisoarea o fi pornit spre Bruxelles, dar în România eu am văzut-o numai pe niște bloguri. E de înțeles într-un fel: ei nu știu cum se vor încheia ostilitățile și, dacă iau atitudine publică, s-ar putea să regrete după un timp că au girat sau chiar au pus umărul la o anumită stare de lucruri nefastă, și pentru România, și pentru funcționarea corectă a statului. În rest, implicarea în treburile cetății a intelectualității ține mult și de structura individuală a fiecăruia. Unii pot și simt nevoia să acționeze, alții, indiferent ce orientare au și ce valori și principii agreează, nu se manifestă, pentru că nu au organ, argumente, gust sau disponibilitate pentru așa ceva. Cred că după ce acest război se va fi sfârșit, intelectualii care au luat atitudine și ONG-urile active se vor întoarce fiecare la treburile lui, dar cu o mică lecție învățată: funcționarea statului nu este ireversibilă. Oricând pot apărea derapaje majore. Nu ne putem duce la culcare cu sentimentul liniștitor că mecanismul merge și că nimeni nu va îndrăzni să-l strice. Lecția asta tristă e că oricând e posibil orice.
"După alegeri, nota de plată va veni pentru noi toți”
- Credibilitatea României a fost grav afectată, cu consecințe politice și economice importante. Ne putem repara imaginea? Cum și cu ce costuri?
- Eu cred că încă nu se pune problema aceasta, pentru că bătălia politică, haosul și consecințele referitoare la imagine vor continua și după referendum, indiferent de rezultatul lui. Singura posibilitate - teoretică, pentru că nu cred că va fi pusă în practică - de a ne reechilibra și de a trece la reparații ar fi aceea ca, dacă Traian Băsescu supraviețuiește referendumului, USL să accepte numirea unui guvern de tehnocrați, care să organizeze alegerile. Acest Cabinet ar avea misiunea de a administra țara până la alegeri - pe care să le organizeze cu maximă onestitate. Lupta politică pe instituții ar înceta, miza s-ar muta în planul pur electoral al alegerilor pentru parlamentare. Nu știu însă dacă USL va înțelege să facă pasul lateral, în cazul în care ratează demiterea președintelui - un eșec politic devastator, mai ales că suntem înainte de foarte apropiatele alegeri parlamentare. Dacă Traian Băsescu va fi demis prin referendum, țara va avea un președinte interimar și se va apropia de alegeri într-o stare totală de provizorat. USL nu va guverna în mod propriu-zis, pentru că se va afla în campanie electorală. Ba, îmbătată de succesul demiterii președintelui, ar putea face greșeli și mai mari decât până acum. Sigur, asta nu înseamnă că USL va pierde alegerile, ci că va câștiga cu un scor mult mai mic decât a luat la locale, dacă nu cumva, în lunile următoare, va trece la un populism masiv, catastrofal pentru economie, dar avantajos pentru PSD și PNL. După alegeri, nota de plată va veni pentru noi toți. Pentru că mai este un adevăr pe care nu-l rostește nimeni: anul acesta guvernul a dat o jumătate din banii pentru reîntregirea salariilor bugetarilor și o parte din ce li s-a luat pensionarilor în mod incorect, dar la anul va trebui să plătească toată reîntregirea de salarii, pe tot anul. Nu vede nimeni banii ăștia în buget, pentru că încă nu există. Nici un economist serios, dintre cei cu care am vorbit, nu identifică resursele bugetare pentru asta. Consecința cea mai gravă pentru România, a luptei politice din ultimele săptămâni, este că a pierdut încrederea partenerilor europeni. România le-a dovedit acestora că procesul democratic nu este ireversibil aici și că, oricând, putem reveni la timpurile de tristă amintire de dinainte de 2007. Vom fi priviți cu suspiciune multă vreme, vom fi mai atent monitorizați și nu vom mai avea o voce puternică la masa deciziilor în marile foruri europene. Nu cred însă că se va ajunge până la sancționarea României, pentru că și Ponta, și Antonescu își dau seama că, dacă vor împinge lucrurile până acolo, își vor încheia cariera în politica europeană. Și ca să faci carieră numai la Chitila, nu prea e un deziderat de viață. Însă, băltirea într-o zonă gri, a statelor nedemne de încredere, va dura și se va traduce în costuri sociale. Pentru cei care mai rămân în România, desigur.