Tratamentul natural al înțepăturilor de insecte

Ilie Tudor
În proporție de peste 90%, înțepăturile de insecte nu sunt periculoase pentru sănătate, fiind mai degrabă sâcâitoare. În ultimii ani, însă, au început să fie mediatizate cazuri de boli, unele foarte grave, pro­vocate de către micii agresori ai verii. Și pen­tru că luna august este prin excelență luna vacan­țelor și a excur­siilor, riscul de a fi "victimele" insec­telor crește expo­nențial, motiv pentru care trebuie să cunoaștem câteva măsuri simple de prim-ajutor, dar care dau rezultate foarte bune.

Înțepăturile de viespi și albine

În cazul în care am fost înțepați de o viespe sau de o albină, primul lucru pe care trebuie să îl facem este să ne îndepărtăm de zona în care am fost agresați, de­oa­rece este posi­bil să fi nimerit, fără să ne dăm seama, în apro­pierea unui cuib al războinicelor insecte și riscăm o nouă serie de înțepături. Acul, în ca­zul în care a rămas în piele, va fi scos cât mai repede cu o pensetă sau cu unghia. Nu trebuie agresată insecta cât timp se află încă pe piele, deoarece în acest caz ea va eli­be­ra și mai mult venin. Odată făcute aceste demer­suri, fo­losim ime­diat re­mediile arsenalului de prim-ajutor.
* Vitamina C organică - o găsim în magazinele naturiste, sub forma capsulelor sau în miere (varianta pentru copii) și este foarte rapid asi­milată de organism, ceea ce va diminua reacția alergică produsă de către veninul insectei. Se administrează 200-1000 mg din această vitamină (doza este mult pes­te cea obișnuită), deoarece organismul stresat de către înțepătură va tinde să folosească o cantitate foarte ma­re din acest nutrient, pentru a se regla. În principal, vi­ta­mina C organică blochează eliberarea de hista­mi­nă, anticorpul produs de propriul nostru sistem imu­nitar și care ne produce umflăturile, durerea, frisoanele și ce­lelalte complicații care apar la înțepăturile de al­bină.
* Cataplasma cu mușețel - se pune pe piele, după ce am spălat cu apă și săpun locul afectat. Se prepară din 1-2 linguri de pulbere de flori, care se amestecă bine cu apă, apoi pasta formată se aplică direct pe piele și se acoperă cu un tifon. Pare un remediu "ușor", dar în realitate, mușețelul este printre cele mai bune anti­aler­gice naturale, diminuând inflamația, durerea și mân­cărimea, scurtând conside­rabil timpul de vinde­care. Dacă nu avem la îndemână mușețel, putem folosi unul din următoarele două remedii:
* Ceapa - se taie bulbul cepei în două, se ia una dintre jumătăți și se stoarce ușor, sucul scurgându-se pe locul afectat. Imediat după aceea, 2-3 foi de la cealaltă jumătate de ceapă se zdrobesc puțin și se pun pe locul înțepăturii. Deasupra foilor de ceapă se poate pune și un cub de gheață, care va diminua puternic inflamația și senzația de usturime.
* Varza - o frunză de varză fără nervură se zdro­bește bine, prin baterea cu partea netăioasă a lamei cuțitului, apoi se pune pe locul afectat, legându-se cu bandaj. Din jumătate în jumătate de oră, se schimbă cu altă frunză, așa încât pielea să intre mereu în contact cu suc proaspăt. Este, la fel ca și aplicația cu ceapă, un tratament cu efect antiinflamator și ușor antialergic.
Când trebuie să ne prezentăm la doctor - persoa­nele care se știu puternic alergice la veninul albinelor sau al viespilor, ori care sunt înțepate pentru prima oară și pre­zintă inflamații puternice, frisoane, tulbu­rări de echilibru sau senzoriale, se vor prezenta ime­diat la o unitate medi­cală pentru urgențe. Necesită spi­ta­lizare de urgență și înțepăturile la nivelul apara­tului bucal și al gâtului, frec­vente la amatorii de ciclism și motociclism, care pot în­ghiți, efectiv, insecta, ale cărei înțepătură și venin pot avea efect mortal. Internarea este necesară și în cazul înțepăturilor multiple, caz în care șocul anafilactic, ur­mat de intra­rea în comă poate surveni oricând.

Înțepăturile de țânțari

De fapt, domnii țânțari sunt niște insecte de treabă, care se hrănesc cu nectar, fără să supere pe nimeni. În schimb, doamnele țânțar, veritabile vampirițe, au ne­voie, pentru a extrage proteinele necesare maturi­zării și depunerii ouălor, de... sânge! Și de aici și proble­me­le: în procesul de hrănire, doamna țânțar ne înțeapă și își injectează saliva, care rămâne în piele, producând reacții alergice, cu înroșiri, senzație de mâncărime, tu­me­fiere etc. Ce-i drept, deși ne deranjează, mâncă­ri­mile de piele ne arată că sistemul nostru imunitar func­ționează, punându-ne la adăpost de o grămadă de rele. Din păcate, cu tot efortul sistemului imunitar, une­­ori înțepăturile de țânțar pot transmite boli infec­ți­oase pe­riculoase, cum ar fi viroza care produce me­nin­­gita sau cea care produce așa-numita febră a Ni­lu­lui. E adevă­rat, la noi în țară aceste cazuri sunt cu to­tul izolate, fiind întâlnite doar în sud, dar cu toate aces­tea, este bine să cunoaștem câteva remedii pentru prevenirea și tratarea lor:
* Piretrinele - sunt substanțe naturale, extrase din planta Pyrethrum cinerariaefolium (sinonim cu Chry­san­themum cinerariaefolium), care crește spon­tan în sudul Balcanilor, având un foarte puternic efect in­secticid (piretrinele sunt de 50 de ori mai puternice de­cât DDT-ul!) și efecte adverse minore. Se folosesc ex­tern în cremele, loțiunile și odorizantele anti-țânțari, care sunt extrem de eficiente pentru prevenirea înțepă­tu­rilor, fără a ne pune în pericol sănătatea. Aplicațiile cu piretrine se fac de mai multe ori pe zi, după care tre­­buie evitată ieșirea la soare, deoarece aceste sub­stanțe sunt distruse de lumină. Cele mai cunoscute cre­me an­ti-țânțari care conțin piretrine sunt cele "Bay­gon”, care au specificat pe etichetă "natural pyrethrum”.
* Uleiul volatil de lavandă - folosit, de obicei, pentru aromatizarea lo­cu­inței, are calitatea de a alun­ga țânțarii și aproape toate tipurile de insecte, care nu îl suportă deloc. Aplicat peste zo­na a­fec­tată, la scurt tip du­pă înțe­pare, el pătrunde în stra­turile profunde ale pielii, neutralizând micro­organismele peri­culoa­se și calmând mâncă­rimile.
* Camforul - se aplică pe locul înțepăturilor sub forma alifiilor sau a alcoolului cam­forat și are, și el, un rol ușor dezinfectant. Dar cea mai im­por­tantă cali­tate a sa este aceea că anesteziază ter­minațiile nervoase de la nivelul pielii, eliminând în mare măsură senzația de mâncărime și nevoia de a ne scărpina încontinuu.
* Frunzele de măslin - dacă ați fost înțepați de țânțari în zonele din sudul țării ori în străinătate, în zone cu climă subtropicală ori tropicală, probabilitatea de a fi primit și niște microorganisme dăunătoare este suficient de mare, pentru a fi necesar un tratament preventiv nenociv. Se administrează capsule cu extract de frunze de măslin, câte 6-8 pe zi, în cure de 14 zile. Este un tratament cu un efect antiinfecțios foarte pu­ternic și care stimulează puternic și sistemul imunitar. Studiile de caz au arătat că, la administrarea extractului de frunze de măslin, numărul limfocitelor (celule imunitare specializate în lupta cu virușii) crește de 3-5 ori, capacitatea naturală de apărare crescând, și ea, direct proporțional.

Mușcăturile căpușelor

De la bun început trebuie spus că mușcătura de căpușă nu doare și nu se simte, și de aceea, în multe ca­zuri, poa­te fi descoperită foarte târziu. Din acest motiv, după fiecare excursie la iarbă ver­de, este necesară o examinare meticu­loa­să a pielii, așa încât o eventuală căpușă să fie des­co­perită la timp și îndepărtată.
Dacă aveți posibilitatea să ajungeți la camera de gardă a unui spital, soli­citați aco­lo scoaterea insectei. În caz con­trar, va tre­bui să o scoateți singuri. Pentru aceasta, este nevoie de o pensetă cu care intrusa va fi apucată de cap, deci cât mai aproape de piele (nu apu­cați căpușa de corp, deoarece sângele infectat se va întoarce înapoi în piele, crescând riscul de îmbol­nă­vire). Căpușa se extrage prin tragere lentă și continuă cu penseta, așa încât să fie scoasă complet, fără a ră­mâne resturi în piele. Nu se răsucește penseta și nu se strânge insecta prea tare, pentru a nu o rupe. Desprin­derea ei este ușu­rată dacă înainte de extragere picurați pe locul cu pri­cina petrol, tinctură de propolis sau alcool de 90°. Odată scoasă căpușa, medicina ofi­cială nu vă lasă foarte multe opțiuni, în afară de aceea de a aștepta, de a vă mo­nitoriza starea de sănătate și de a contacta medicul în cazul apariției unor simptome neobișnuite. În schimb, me­dicina naturistă vine cu niște propuneri ex­trem de inte­resante, pe care vi le prezen­tăm în conti­nuare:
* Uleiul volatil de arbore de ceai - îl găsim la Plafar și este probabil cel mai puternic antibiotic cu utilizare externă din lumea vegetală. Un tampon îmbi­bat din belșug cu acest ulei se pune pe locul afectat și se acoperă cu un plasture, pentru a preveni evaporarea sa și pentru a favoriza pătrunderea în profunzimea pielii. Tratamentul se face imediat după ce am fost mușcați, pentru a avea eficiență maximă.
* Tinctura de arnică - se administrează extern, sub forma compreselor puse pe locul mușcăturii, aceas­tă plantă având efect antibacterian, cicatrizant. Intern, se iau câte 3 lingurițe pe zi, pentru stimularea imunității și prevenirea îmbolnăvirii.
* Înțepătura de albină - este un tratament radical, care se recomandă doar persoanelor care sunt sigure că nu au alergie la veninul de albină. Conform doam­nei doctor Cristina Aoșan, colaboratorul revistei noas­tre, această metodă a fost probată cu succes pe sute de cazuri în Germania. Prin aplicarea voluntară a acestei înțepături, la scurt timp (maximum 12 ore) du­pă ce am fost mușcați de căpușă, va fi provocată o reacție foarte puternică a sistemului imunitar, care va elibera canti­tăți impresionante de anticorpi, neutrali­zând orice mi­crob invadator care ar fi putut fi transmis de căpușă. Se pare că înțepătura de albină este foarte efi­cientă și ca imu­nostimulent general, fiind un adju­vant bun în tra­tamentul infecțiilor deja instalate, provenite de la că­pușe, de tipul boreliozei.
Când trebuie să ne prezentăm la doctor - Prin muș­cătura de căpușă se transmit două infecții grave: cea cu Borrellia burgdorferi, bacteria care dă boala Lyme sau borelioza, și cea cu Rickettsia conorii, care determină instalarea unei afecțiuni mai puțin cunos­cute, dar peri­culoase - febra pătată mediteraneană. Dacă la câteva ore sau zile, zona mușcată de căpușă se înroșește pe un diametru de 3-4 cm, trebuie să mer­geți neapărat la me­dic. Iar dacă analizele demon­strea­ză existența unei in­fecții, vi se va prescrie un tratament antibiotic, pe care va trebui să-l urmați întocmai.

Înțepăturile de tăuni

Numele de tăuni este, de fapt, o denumire generică pentru anumite insecte (diptere) asemănătoare cu muș­tele, care însă se hrănesc cu sânge. "Meniu” lor princi­pal sunt caii și vitele, motiv pentru care se mai numesc și muște de vite, însă dacă au ocazia, înțeapă și omul, fără să stea prea mult pe gânduri. Sunt insecte puter­nice, mult mai mari decât țânțarii, și înțepătura lor este resimțită ca o durere sau o arsură. Din nefericire, tăunii transmit și o cantitate însemnată de bacterii și viruși periculoși, rata de apariție a diverselor infecții în urma unei asemenea înțepături fiind mult mai mare decât în cazul căpușelor sau a țânțarilor. Din fericire, există însă și remedii pentru înțepăturile de tăuni.
* Uleiul de arbore de ceai și de cimbru - combi­na­ția acestor două uleiuri volatile în proporții egale, fo­lo­sită extern, este letală pentru aproape toate bacte­riile sau virușii cunoscuți. Se aplică pe porțiunea de piele afectată, sub forma unui tampon bine îmbibat, acoperit cu plasture, pentru a împiedica evaporarea. O dată la 4 ore, tamponul se schimbă, pentru a rămâne mereu impregnat cu amestecul de uleiuri volatile. Tra­ta­men­tul se face minimum 3 zile după ce am fost înțepați.
* Sucul de rostopască - are o culoare portocalie in­confundabilă și se obține prin simpla rupere a tul­pi­nilor plantei, după care se apli­­că pe locul înțepat. Este un re­mediu foarte la îndemână în natură (rosto­pas­ca este des întâlnită) și, totodată, un foarte bun antiviral și antibacte­rian, prevenind infecțiile de tot felul. Dacă nu avem la îndemână uleiurile volatile men­ționate mai sus, rostopasca este un bun reme­diu de prim-ajutor.
* Tinctura de tuia - se aplică sub formă de com­presă pe înțepăturile mai vechi de tăuni și care nu s-au vindecat complet, supurând, produ­când mân­cărimi sau usturime. Compresa se ține 4 ore pe zi și are efect cal­mant local, este un puternic dezin­fec­tant, previne complicațiile.
Când trebuie să ne prezentăm la doctor - dacă locul înțepăturii s-a tumefiat puternic și devine pu­rulent, apar modificări locale ale pigmentației pielii sau formațiuni dure, va fi consultat de urgență un me­dic specialist. Aceeași măsură va fi luată în cazul în care după înțe­pă­tură apar febra, durerile de cap, apa­tia sau somnolența.