Denumirea sa științifică este Apium graveolens și vine din latină, unde apium este o denumire generică dată rădăcinilor comestibile, gravis înseamnă puternic, iar olens înseamnă miros. Așadar, denumirea științifică a acestei legume s-ar traduce prin "rădăcina puternic mirositoare”, făcând referire la aroma sa intensă și care o face foarte ușor de identificat, provenită de la un complex de substanțe cu efecte vindecătoare extraordinare.
Scurt istoric
Strămoașa țelinei este o plantă sălbatică, care a crescut cu milenii în urmă în zona Mediteranei și a Mării Negre, unde prefera pământurile umede și sărate, bine expuse la soare. Apoi a început să fie îmblânzită de oameni, care au luat-o în grădinile lor și au îngrijit-o. Țelina a fost recunoscătoare pentru grija lor și a răspuns pe măsură: de la o generație la alta, rădăcina sa a devenit mai mare și mai cărnoasă, frunzele sale mai fragede, iar semințele sale bogate în uleiuri aromate. Așa a ajuns țelina leguma pe care o cunoaștem azi, fiind răspândită mai întâi în toată Europa și apoi în toată lumea.
În antichitate, țelina era atât de populară în Grecia și în Imperiul Roman, încât a fost consemnată în scrierile filosofilor, în versurile poeților și în tratatele medicilor, care o considerau un medicament deosebit de prețios, recomandat în boli de inimă, reumatism, gută și astenie sexuală. Hipocrate, părintele medicinei, o numea "selinom” și o socotea un remediu foarte eficient pentru liniștirea sistemului nervos. Însuși Homer o menționează în "Iliada” și "Odiseea” drept o iarbă sacră, cu calități terapeutice excepționale. La rândul lor, romanii preparau o băutură alcoolică din rădăcina și semințele de țelină, pentru a-și mări capacitatea de efort și fertilitatea. Medicii romani le prescriau și copiilor și adolescenților rădăcină de țelină, pentru a crește mai repede, pentru a fi feriți de boli și de tulburările adolescenței. Tot la romani exista credința că o cunună din frunze de țelină pusă pe cap ferește mintea de aburii vinului în exces. Se spunea chiar despre poetul latin Horațiu că purta mereu, atunci când participa la ospețe, o cunună de frunze de țelină.
Multe din credințele și obiceiurile folosirii țelinei, consemnate în antichitate, le găsim și în tradiția și medicina populară de la noi. În lumea satului românesc, țelina era primul remediu în caz de convalescență, tuberculoză pulmonară sau infertilitate. De altfel, calitățile afrodiziace ale acestei plante au devenit un adevărat mit în tradiția populară românească, ajungând până în zilele noastre. Cât este ficțiune și cât este adevăr din toate aceste utilizări terapeutice vom afla în rândurile care urmează.
Țelina ca medicament
Rădăcina acestei legume este o adevărată colecție de substanțe cu efecte vindecătoare. Trebuie știut, însă, că ele se găsesc preponderent în coaja țelinei, pe care de obicei gospodinele o curăță și apoi o aruncă, nefiind consumată. Or, ea conține cele mai multe substanțe antibiotice și antifungice din plantă, dar și vitamine cum ar fi C, B1, B2, B6 sau B9, toate cu rol în protecția contra radicalilor liberi, în întărirea imunității și a rezistenței noastre la factorii de mediu agresivi. Ca atare, pentru a fi eficientă în terapie, țelina va fi consumată cu tot cu coajă. Sub coaja cea bogată în vitamine (rădăcina propriu-zisă a plantei) se află calciu, potasiu, magneziu, fosfor și fier, adică mai toate mineralele cu rol în menținerea sănătății sistemului nervos și a celui endocrin, în dezvoltarea lor armonioasă la copii. De aceea, rădăcina de țelină este recomandată în mod special copiilor și adolescenților, inclusiv celor cu tulburări de creștere și de maturizare.
Cum preparăm și cum administrăm rădăcina de țelină
Mai întâi de toate, trebuie știut că cele mai bune efecte terapeutice se obțin consumând rădăcinile proaspete de țelină, și nu cele conservate prin depozitare la rece sau preparate prin încălzire, care își pierd multe din calitățile vindecătoare. După două săptămâni de refrigerare, se pierd aproximativ 50% din majoritatea vitaminelor, în timp ce prin fierbere, este pierdut un procent de peste 70% din conținutul de vitamina C, vitamina A, vitaminele B1 și B6.
Sucul
Este forma de administrare a țelinei cea mai eficientă din punct de vedere terapeutic. Se obține cu ajutorul storcătorului electric centrifugal, din țelină proaspătă, sănătoasă, bine spălată, dar necurățată de coajă, care este partea cea mai bogată în substanțe nutritive. Coaja va fi doar spălată foarte bine. Sucul obținut se amestecă în proporție de 3:1 cu suc de morcov, consumându-se amestecul imediat sau, dacă nu este posibil acest lucru, se păstrează la rece, în recipiente bine închise, dar nu mai mult de șase ore. De regulă, un adult va consuma zilnic 50-150 ml de suc de țelină, o cantitate mai mare fiind contraindicată, deoarece poate produce deranjamente gastro-intestinale, stări de inapetență, vomă. Sucul de rădăcină, obținut prin centrifugare, este cea mai eficientă formă de administrare a acestei legume, deoarece vitaminele, enzimele, mineralele și pigmenții pe care îi conține sunt foarte ușor de asimilat.
Salata
Se obține dând prin răzătoare rădăcina, bine spălată în prealabil, adăugându-se apoi puțină sare și frecându-se bine, pentru a face pulpa mai fragedă și mai ușor de mestecat. La final se adaugă puțin ulei presat la rece și suc de lămâie. La salatele de țelină se mai poate adăuga un măr ras și eventual morcov, varză sau sfeclă rasă, precum și mărar sau pătrunjel verde. Dacă sucul de țelină este mai bogat în vitamine și minerale ușor asimilabile, în salata de țelină există un procent mare de fibre alimentare, foarte importante pentru îmbunătățirea tranzitului intestinal, pentru ținerea sub control a greutății, pentru prevenirea cancerului tubului digestiv, pentru scăderea glicemiei și a nivelului colesterolului.
Țelina fiartă
Poate fi consumată ca atare, sub formă de piure sau în diverse alte mâncăruri (ciorbe, tocănițe, ghiveciuri etc.). În urma fierberii, aproximativ 70% din vitamina A conținută este distrusă, la fel ca și vitamina C și multe alte substanțe nutritive. Totuși, este important de știut că vitaminele și mineralele rămase după fierbere vor fi mult mai ușor de asimilat din țelina fiartă, decât din cea crudă. Mai mult, țelina fiartă (eventual amestecată cu cartofi și puțin morcov fiert) este foarte bine digerată și tolerată de către tubul digestiv, fiind ca atare recomandată în mod special persoanelor convalescente ori celor care datorită unor afecțiuni gastro-intestinale nu suportă cruditățile. Din aceste motive, țelina fiartă poate avea de multe ori o aplicabilitate terapeutică mai mare decât cea consumată crudă.
Vinul tonic de țelină
Se taie mărunt două rădăcini de țelină de mărime medie și se pun într-un litru de vin alb. Apoi se adaugă 100 g miere de albine și 5 lingurițe de semințe de țelină pisate. Totul se macerează timp de cinci zile, apoi se filtrează, obținându-se o băutură parfumată, cu un gust dulce-picant, din care se consumă câte 2-3 păhărele pe zi, cu 30 minute înaintea meselor principale, având efecte diuretice, afrodiziace și tonice. Vinul de țelină se mai folosește tradițional și pentru reglarea ciclului menstrual sau contra amenoreei, iar mai nou, pentru îndepărtarea efectelor nedorite ale anticoncepționalelor de sinteză.
Tratamente interne
o Adjuvant în cancer - studii de laborator au arătat că există nu mai puțin de opt substanțe cu efecte citostatice în rădăcina țelinei. De pildă, așa-numiții compuși acetilenici stopează creșterea tumorilor. Alte substanțe din rădăcina acestei legume, care între altele dau țelinei mirosul specific, au un important rol în prevenirea proceselor de malignizare. Ca atare, se recomandă, atât pentru prevenire cât și ca adjuvant contra bolilor tumorale, consumul de suc de țelină, câte 50-100 ml pe zi.
o Cancerul gastric - se recomandă administrarea unui amestec de suc de țelină și suc de cartofi, combinate în proporția 1:2. Se consumă câte 300 ml de suc pe zi, în reprize. Cura durează timp de 1 lună, după care se face o pauză de 15 zile (timp în care se administrează suc de varză), apoi se reia. Cumarinele, o categorie de substanțe conținute de rădăcina de țelină, blochează dezvoltarea tumorilor pe tubul digestiv, în timp ce sucul de cartofi cruzi conține la rândul său substanțe citostatice naturale, care împiedică metastazarea tumorilor.
o Cancerul intestinal - pentru prevenirea formării tumorilor în colon se recomandă curele îndelungate cu salată de țelină. În tratamentul cancerului de colon deja instalat, se face o cură cu suc de rădăcină de țelină. Se beau 100 ml suc zilnic, în combinație cu suc de morcovi. Studii făcute în New Jersey, Statele Unite, au arătat că mai multe principii active din țelină stopează dezvoltarea formațiunilor tumorale din colon.
o Leucemie - se consumă sucul obținut din rădăcini și frunze de țelină, câte 100 ml, de două ori pe zi, combinat în proporții egale cu suc de morcovi. Sucul se bea foarte proaspăt, pentru a împiedica deteriorarea unor substanțe conținute de frunzele de țelină, o speranță în tratamentul acestei afecțiuni. Studii de medicină experimentală au arătat că două categorii de principii active conținute de țelină (luteolina și ftalidele) au un efect citostatic, provocând așa-numita moarte programată a celulelor mutante.
o Colesterol și trigliceride mărite - un studiu făcut de un institut al Departamentului Guvernamental pentru Agricultură al Statelor Unite a arătat că o porție de doar 100 de grame de salată de țelină consumată zilnic ajută la scăderea valorilor colesterolului negativ (LDL) cu 10-20 %. Aceasta, deoarece țelina stimulează secreția de acizi biliari și este foarte bogată în fibre alimentare, blocând, atunci când este consumată împreună cu alte alimente, punerea în circulația sanguină a trigliceridelor în exces și a colesterolului. Efectul celulozei și a altor fibre alimentare conținute de țelină asupra nivelului trigliceridelor din sânge este extraordinar, studii de medicină experimentală arătând o scădere a valorii acestora cu 17,3-33,5% după doar treizeci de zile de tratament.
o Diabet - se consumă zilnic minimum 50 de grame de rădăcină de țelină, sub formă de salată, care poate fi amestecată cu morcovi, varză, pătrunjel. Toate aceste legume sunt bogate în fibre alimentare și în principii active cu efect hipoglicemiant. Consumată zilnic, salata ajută, de asemenea, organismul să devină mai receptiv la acțiunea insulinei.
o Obezitate - cura cu suc de țelină, din care se consumă 50 ml înainte de fiecare masă, este un adevărat elixir în tratarea supragreutății. Această plantă are efecte diuretice, ajutându-ne să eliminăm excesul de apă din țesuturi și ajutându-ne la controlul apetitului alimentar (substanțele din coaja țelinei reduc apetitul pe termen lung). De asemenea, țelina rădăcină și cea verde, consumate zilnic (40-70 de grame), reduc reactivitatea la stres, fiind de mare ajutor pentru combaterea așa-numitelor "accese de foame”, care apar frecvent la obezi, mai ales în condiții de tensiune emoțională, de gol sufletesc, de frustrare afectivă.
o Cistită - combinația de suc de țelină și de morcov este un ajutor foarte puternic în tratamentul cistitei. Coaja țelinei este bogată în substanțe antibiotice cu spectru larg, substanțe care fac - între altele - ca rădăcina de țelină să reziste fără să se strice un timp mult mai îndelungat decât alte legume. Dar cea mai importantă proprietate a acestei legume este cea de alcalinizare a urinei, ceea ce va face mult mai eficient tratamentul cu plante medicinale sau cu antibiotice de sinteză.
o Calculi renali - sărurile de potasiu și magneziu conținute de rădăcina sa fac din țelină un excelent diuretic, eficient pentru eliminarea calculilor renali, mai ales a celor de mici dimensiuni. Mai mult, frunzele și rădăcina de țelină conțin principii antiinflamatoare renale, contribuind astfel la prevenirea formării calculilor. Se recomandă curele de 2 săptămâni, timp în care se administrează în fiecare zi câte 100 ml de suc de rădăcină și frunze (obținut prin centrifugare).
o Calculi biliari - se recomandă, în mod special, consumul rădăcinii și al frunzelor de țelină crude, sub formă de salată. Datorită conținutului de fibre alimentare, a efectelor sale de stimulare a evacuării bilei din colecist (colecistochinetice), țelina este un remediu excelent pentru prevenirea litiazei biliare. De asemenea, poate fi folosită pentru eliminarea "mâlului” (microcalculilor) din vezica biliară.
o Bronșită cronică (inclusiv tabagică), tuberculoză pulmonară, pneumonii recidivante - având proprietăți antispastice bronșice, antibiotice, emoliente și expectorante, rădăcina de țelină este folosită în medicina tradițională europeană și asiatică contra afecțiunilor bronșice și pulmonare. Țelina crudă nu trebuie să lipsească de la masa celor cu tuberculoză pulmonară sau cu pneumonie, deoarece stimulează imunitatea, inhibă înmulțirea bacteriilor, reduce transpirațiile nocturne și calmează tusea.
o Dismenoree, infertilitate feminină, menopauză prematură - sucul de țelină (frunze și rădăcini) are efecte întineritoare și de reglaj hormonal asupra femeilor. Fitohormonii prezenți în întreaga plantă acționează asupra hipofizei, glandă care coordonează, între altele, activitatea ovarelor. Din acest motiv, sucul de țelină este eficient contra tulburărilor de ciclu menstrual (dismenoree) și în apariția precoce a menopauzei, cu dereglări la debutul climaxului (bufeuri, prurit vaginal). Câte 30 de ml de suc de țelină se iau cu 30 minute înaintea meselor principale, într-o cură de 28 de zile. În timpul curei nu se vor consuma dulciuri (ciocolată, prăjituri, sucuri artificiale), iar timp de 3 luni, se reduce consumul alimentelor bogate în grăsimi și proteine (carne, preparate din carne, conserve, brânzeturi grase).
o Frigiditate - se consumă 50-100 ml de vin obținut din rădăcini și semințe de țelină, preparat după rețeta prezentată. Remediul se ia pe stomacul gol sau la minimum două ore după ce ați mâncat, cu 15-30 minute înaintea actului sexual. Efectele acestui vin sunt rapide. Pentru îmbunătățirea vieții sexuale pe termen lung, se recomandă și salatele cu frunze de țelină, sucul de rădăcină de țelină (100 ml pe zi), pulberea de semințe de țelină (2 grame pe zi), care au efecte puternice de relansare a activității gonadelor.
o Aritmie cardiacă - datorită conținutului foarte ridicat de potasiu și magneziu (de 4 ori mai mare decât la alte plante), țelina are calități puternice de stabilizare a ritmului cardiac. De altfel, această plantă este recomandată în toate afecțiunile inimii, având efecte ușor coronaro-dilatatoare, prevenind depunerile de aterom pe vasele de sânge care alimentează inima, ajutând la reducerea edemelor celor cu insuficiență renală.
o Hipertensiune - cercetătorii de la Universitatea Chicago au descoperit recent în țelină un compus (3-butilftalidă) care scade puternic tensiunea arterială prin dilatarea și relaxarea vaselor sanguine. Acest medicament hipotensor natural se găsește în sucul de rădăcină de țelină și are efecte pe termen lung. Oamenii de știință consideră că o cură de scurtă durată (șapte zile), în care se consumă 100 ml pe zi, are efecte care pot dura și trei săptămâni, producând o scădere a tensiunii arteriale.
o Reumatism - rădăcina de țelină merită cu prisosință să fie supranumită "mătura reumatismelor”, deoarece are efecte de ameliorare evidente în mai toate formele de reumatism, de la cel infecțios, la cel cu fenomene degenerative. Aceasta, deoarece sucul și salata din această legumă catalizează eliminarea substanțelor toxice, au efecte antiinflamatoare și calmante în durerile articulare, mai ales la persoanele în vârstă. Se recomandă o cură de 3-4 săptămâni cu suc din rădăcină (100-150 ml pe zi), consumat pe stomacul gol, în combinație cu suc de morcovi. Este eficace și salata de țelină crudă.
o Gută - puține remedii se pot lăuda cu un asemenea efect de eliminare a excesului de săruri ale acidului uric, ca țelina. Se administrează sucul sau fiertura de țelină, în cure de 2 săptămâni, timp în care se ține un regim exclusiv vegetarian. Cura cu țelină elimină rapid crizele dureroase, acționează direct la nivelul articulațiilor afectate de gută, ajută la îmbunătățirea metabolismului proteinelor.
Tratamente externe
o Leziuni canceroase pe piele - rădăcina și frunzele proaspete de țelină se toacă fin sau se pasează prin mixer, iar pasta rezultată se pune în tifon și se aplică pe locul afectat, unde se ține vreme de 4 ore. Toate părțile plantei conțin substanțe care distrug celulele canceroase și stimulează refacerea țesuturilor sănătoase. Cura externă cu țelină va fi dublată și de administrarea internă a acestei legume, precum și de un regim vegetarian cu multe crudități.
o Degerături - medicul francez Jean Valnet și-a vindecat un prieten în doar trei zile, de niște degerături destul de grave la picioare, cu ajutorul unei rețete foarte simple: se pune un sfert de kilogram de rădăcină de țelină într-un litru de apă și se fierbe vreme de 45 de minute. După ce se răcește, ajungând la temperatura camerei, se strecoară și se pune într-un lighean. Se cufundă mâinile și picioarele în acest decoct concentrat, ținându-le vreme de 10-20 minute, de 3 ori pe zi.
o Vitiligo - pe locurile afectate se pun cataplasme cu frunze de țelină opărite cu apă clocotită și apoi lăsate să se răcească puțin. Aplicația se ține timp de 2 ore, frunzele (se pun cât de calde putem suporta) fiind acoperite cu celofan și cu țesături din lână. Intern, se administrează sucul din rădăcină (cu tot cu coajă) și din frunze (obținut prin centrifugare), din care se iau câte 6 linguri, pe stomacul gol, înaintea fiecărei mese. Se pare că efectul favorabil în această tulburare de pigmentare a pielii s-ar datora în principal conținutului ridicat în bergapten (o substanță conținută în mari cantități de către coaja rădăcinii) al acestei plante.
o Inflamații oculare - cu sucul de rădăcini și frunze de țelină se umezește o bucată de tifon curat, care se pune pe pleoapele închise. Aplicația se lasă minimum 30 de minute și are efecte antiinflamatoare oculare și antiinfecțioase.
o Placă bacteriană, carii, tartru - consumul de salată de țelină crudă este o completare foarte necesară spălării dinților cu periuța și pasta de dinți. Rădăcina acestei legume are efecte antibiotice la nivelul gurii, iar în procesul masticației va curăța foarte bine dinții și întreaga cavitate bucală.
Țelina și potența
Contrar credințelor populare, cel mai puternic efect de stimulare a potenței nu îl are sucul de țelină, ci pulberea obținută din semințele acestei legume. Ele conțin într-o proporție mult mai mare decât rădăcina niște substanțe aromatice care stimulează hipofiza să producă așa-numiții hormoni gonadotropi, care stimulează nu doar apetitul amoros, ci și fertilitatea masculină. Semințele și rădăcina de țelină au efecte vasodilatatoare genitale, lucru care explică faima acestei legume, de afrodiziac rapid. Pentru combaterea infertilității și a impotenței masculine, se fac tratamente cu o durată de 30 de zile, timp în care se administrează câte 5 grame de pulbere de semințe de țelină pe zi. În paralel, se consumă sucul de țelină, câte 100 ml pe zi, administrat dimineața. Ambele părți ale plantei au un efect reîntineritor general asupra bărbaților, redându-le vigoarea.
Precauții și contraindicații la folosirea țelinei
În timpul sarcinii, rădăcina de țelină nu va fi consumată crudă, ci doar fiartă. Frunzele de țelină se vor consuma cu moderație (maximum 5 grame pe zi), în perioada sarcinii, în timp ce semințele de țelină sunt total contraindicate în această perioadă. Curele de țelină pot conduce la apariția fotodermatitelor (sensibilitate exagerată a pielii la radiația solară), de aceea, persoanele ce consumă țelină în cure intensive nu trebuie să se expună la soare puternic, fără să folosească creme cu rol de filtrare sau de blocare a radiațiilor ultraviolete. În cazul aplicațiilor externe cu țelină, expunerea la soare este strict interzisă, vreme de minimum 24 de ore.
În foarte rare cazuri, țelina poate produce alergii, traduse prin urticarie, deranjamente digestive sau catar respirator, caz în care tratamentul va fi întrerupt.