Prin noi înșine

Marți, pe 2 octombrie 2012, Clujul a fost gazda ce­lui mai prestigios meci oficial de fotbal al anului pen­tru o echipă românească. Manchester United, una dintre cele mai iubite și mai titrate echipe din fotbalul mondial, a venit în Ardeal pentru a lupta împotriva lui CFR Cluj, pentru o nouă calificare în elita europeană, acolo un­de s-a obișnuit să se dueleze an de an cu Bayern Munchen, Real Ma­drid, Barcelona sau Chelsea.

Clujenii au visat frumos o repriză, timp în care i-au și condus pe tabela de marcaj pe jucătorii echipei engleze, însă au pierdut, în final, cu 2-1, în fața unei trupe evident mai puternice.
Dar ceea ce se întâmplă la Cluj e dincolo de realitatea sco­rului. E vorba despre un proiect care acum 11 ani, prac­tic, nu exista. Exista doar o echipă de liga a III-a, fericită să adune la matineu 100 de CFR-iști pensionari, o mână de chibiți și câțiva nostalgici ai unor povești în sepia, din anii '70. Preluată de omul de afaceri clujean Paszkany Ar­pad, CFR înseamnă azi un nume respectat în Europa, un club cu opt trofee interne câștigate în ultimii 5 ani, un sta­dion de 30 de milioane de euro construit din fonduri pri­vate (și nu din "tunuri” date banilor publici), un buget anual de 12 milioane de euro, bani investiți în bucuria și în pa­siunea a zeci de mii de oameni. Sunt atât de puține lu­cruri care ne mai adună azi în jurul aceleiași idei sau ace­leiași pasiuni, încât mândria celor 18.000 de oameni care au venit să-și vadă pe viu favoriții împotriva marelui Man­chester chiar face toți banii. Prezența CFR-ului în cea mai impor­tantă competiție fotbalistică a lumii înseamnă mii de suporteri străini care descoperă Clujul, înseamnă hoteluri de lux închiriate de marile echipe, înseamnă milioane de euro încasați de la UEFA și alte multe milioane aduse de transferurile în marile ligi europene ale celor mai buni jucători de la Cluj, înseamnă, în fine, o investiție în brandul unui oraș ce ține, mai mult decât la orice altceva, la repu­tația lucrului bine făcut.
Ce fascinează la proiectul CFR e tocmai aura sa de lu­cru făcut cu cap. Nu era un brand care să aducă deți­nă­to­rului beneficii de imagine, nu avea în spate vreo bază spor­tivă numai bună de exploatat imobiliar, nu a fost sus­ți­nut cu milioane de euro din banii primăriei locale. Într-o țară în care mulți au în cătarea puștii banul public și noto­rie­ta­tea imediată, într-o țară în care mulți cerșesc mila atot­pu­ternicilor vremii, proiectul CFR e o demonstrație despre farmecul lucrurilor care țin doar de noi. Visul unui om și am­biția lui că drumul său e drumul cel mai sigur către suc­ces.