Este membră a mai multor societăți științifice și profesionale din România și din străinătate, a publicat mai bine de 150 de lucrări științifice și a coordonat mai multe volume de lucrări ale unor simpozioane științifice. Pentru cercetările sale, în 1989 a obținut premiul Academiei Române, Premiul Special al Organizației Mondiale pentru Proprietate Intelectuală la Bruxelles, în 1992, și Marele Premiu al Salonului de Inventică de la Jena, în 1993. Are 11 medalii de aur la diferite saloane de inventică (Geneva, Budapesta, Jena, Nürnberg, Bruxelles, Iași), 9 medalii de argint și una de bronz, 13 premii naționale și internaționale pentru invențiile brevetate. De asemenea, pentru filmele cu tematică de protecție a mediului (realizate la concurență cu filmele lui Cousteau), la studioul de film documentar "Alexandru Sahia”, în perioada 1978-1995, a obținut 4 premii internaționale. În România, celebritatea Marioarei Godeanu este legată de realizarea "piramidei de la Pitești”, destinată "oficial” epurării apelor industriale uzate cu ajutorul plantelor acvatice (alge, cianobacterii). Neoficial, piramida de la Pitești i-a facilitat însă Marioarei Godeanu observații fascinante, legate de cunoașterea fenomenelor de graniță dintre diferite științe, de evidențierea efectului diferitelor forme geometrice asupra structurilor vii și nevii. Un soi de "paranormal” al științei care o așează în elita celor mai îndrăzneți cercetători din domeniul biologiei. Dar dincolo de această înșiruire de titluri și premii științifice, Marioara Godeanu este o doamnă energică și bonomă, fără stare, ca orice Taur, care vrea să se ia la trântă cu toate marile semne de întrebare ale Universului și să le culce la pământ. Până la Revoluție, era "doamna cu piramida” și "doamna care vorbește cu plantele” (o temă tratată pe larg în "Formula AS” nr. 964), iar numele său era pomenit în șoaptă. Acum, când toată lumea științifică o cunoaște, vine cu noi descoperiri, cu noi idei și nu încetează să ne uimească prin întrebările pe care le ridică mereu asupra unor probleme la care nici nu ne-am fi gândit. Pe unele dintre ele am rugat-o să le detalieze în acest interviu.
Energiile de lângă noi
- După zeci de ani de cercetări științifice intense, în domeniul biologiei și al ecologiei, vă aplecați, și astăzi, cu un entuziasm incredibil, asupra unor teme care nouă, oamenilor obișnuiți, ne par desprinse dintr-o "zonă crepusculară". Cum reușiți să vă emoționați în fața acestor întrebări și să căutați răspunsuri?
- Albert Einstein, savantul a cărui minte cuprindea multe din misterele Universului, spunea că germenele oricărei științe veritabile se ascunde în "starea inefabilă de mister”. Acolo începe, deci, ideea de a trece granița, de a încălca dogmele, de a fi curios, pur și simplu, de a avea curajul întrebărilor. Am avut acest curaj când am înțeles că o mulțime de momente din viața și cariera mea, care atunci îmi păruseră a ține de noroc, de șansă, nu erau deloc simple coincidențe. Chiar începând cu momentul nașterii mele, a doua zi de Paște, pe 25 aprilie, în anul 1938. De ce m-am născut la Deva, pe dealul Cetății, când mama și tata erau din Vlașca-Teleorman? De ce nu m-au mușcat viperele când, la doi ani, de-a bușilea, am urcat dealul la cetatea Devei și tata m-a găsit prin pădure? De ce, chiar de la vârsta aceea, petreceam ore întregi privind undele unui pârâiaș care curgea prin curtea casei noastre? Aceste "de ce”-uri m-au urmărit și în viața profesională: De ce a trebuit să lucrez, ca biolog, în Delta Dunării și să-mi formez acolo baza mea de cunoștințe legată de comunicarea plantelor, calea cercetărilor mele de mai târziu? De ce ursitoarele m-au menit acestei minunate profesii? De ce am primit în dar de la această Inteligență a Universului, care e foarte mare și de neînchipuit, răspunsurile la cele mai profunde semne de întrebare pe care le întâlneam în cercetările mele? Cred că asta a fost menirea mea, de asta m-a lăsat Dumnezeu pe lume. Când am înțeles acest lucru, răspunsurile au venit mai ușor.
- Care e, pe scurt, istoria preocupărilor dvs.?
- Observațiile făcute în anii cât am lucrat în Deltă mi-au folosit într-o serie de cercetări pe baza cărora mi-am făcut lucrarea de doctorat, în 1979. Apoi am abordat subiectul comunicării la plante, pe care l-am concretizat într-un film documentar, "Dincolo de tăcerea plantelor”, în 1980. Acesta a fost primul documentar de știință realizat pentru televiziune la noi. Filmul a fost vândut pe o sută de dolari, în vreo 15 țări, de către Televiziunea națională comunistă. În 1982 a urmat un alt documentar, "Sensibilitatea plantelor”, care ilustra cercetările mele și care a primit viză de plecare (era în 1982, în plină epocă Ceaușescu!) la un festival de film documentar din Brazilia, unde a și luat Marele Premiu. S-au făcut apoi mai multe filme: "Sunet și culoare”, "Apa, mediu biologic” și multe din ideile în baza cărora mi-am organizat cercetările de mai târziu s-au născut atunci. Încet-încet, am alcătuit un grup de cercetători pasionați de aceste domenii de la Târgu Mureș, de la Cluj, de la Oradea, care au tratat cu mare pertinență subiecte ce țin de aceste fenomene, încercând să nu dea naștere la fabulații. În 1981, s-a organizat un simpozion la Bistrița, care a reunit 475 de cercetători din toată țara, care se ocupau de diferite fenomene energo-informaționale. Secțiunea lucrărilor dedicate fenomenelor bio-energetice în ecosisteme a monopolizat atenția tuturor. Atunci s-a pus pe noi baze cercetarea românească, s-au formulat noi premise, de la care au plecat toți cercetătorii care înseamnă astăzi un nume în domeniu, în România și în străinătate, unde mulți au emigrat, din păcate. N-am putut să publicăm lucrările prezentate acolo, pentru că a urmat anul 1982, când a fost vânată Mișcarea Transcendentală și membrii ei anchetați și aruncați în pușcării, sub acuzația că atentau la siguranța statului comunist. Fiecare om de știință era suspectat că ar fi fost membru al acelei mișcări și s-a alimentat, cu bună știință, o atmosferă de confuzie.
Piramida de la Pitești
- Ideea piramidei de la Pitești s-a născut tot atunci?
- Din experimentele făcute la sfârșitul anilor '70 și în anii '80 s-au conturat întrebări din domenii pe care noi nu le cercetasem până atunci. În 1979, reușisem să public primul articol pe zona aceasta, a bio-câmpurilor, semnat și de mine, și de gen. Dumitru Constantin, medic neurolog, despre "Interferența câmpurilor energo-informaționale naturale”. Tot la sfatul gen. Dumitru, m-am aplecat asupra egiptologiei și au început să mă pasioneze piramidele, forma și secretele lor. Ajungând, în cercetările mele, la studiul efectului de formă și al piramidei asupra creșterii plantelor, am avansat, în 1983, Consiliului Național al Științei și Tehnicii de atunci, fără să știu dacă voi avea prea mari sorți de izbândă, proiectul de construire a unei piramide. Ea a primit destul de repede avizul, statul comunist a alocat imediat bani pentru această construcție uriașă, și nu știu nici acum cum a fost posibil acest lucru, în plină epocă ceaușistă. Mihai Florescu, care era în fruntea Consiliului Național al Științei și Tehnologiei, a văzut modelul făcut de mine în miniatură (pentru studiul efectului de piramidă), și m-a întrebat dacă n-am cumva și proiectul pentru o piramidă mai mare. Doi ingineri arhitecți au realizat planurile, la scara 1:10 față de piramida lui Keops, cu toți parametrii piramidei din Egipt, iar în 1983, a început construirea piramidei de la Pitești. Finanțarea proiectului a fost făcută de către Ministerul Agriculturii și de CNST. Într-atât era de mare dorința mea de a experimenta efectul acesta de formă, încât până nu s-a terminat de construit piramida, în 1985, prezentată drept "instalație tehnologică de epurare a apelor uzate”, am umblat ca o lunatică. Faptul că am reușit să conving autoritățile vremii să mă lase să o construiesc, ca și cercetările pe care le-am desfășurat ulterior acolo, au fost cele mai mari satisfacții din cariera mea de cercetător. Din noiembrie 1985 și până când piramida a fost închisă, în 2003, acolo am făcut experimente cu mai mult de 15 institute de cercetare din diferite domenii de la noi din țară. Cercetătorii, specialiștii, s-au antrenat în aceste proiecte neobișnuite fără ca ei să fie plătiți. Au fost motivați mai mult de entuziasm și de dorința de a cunoaște. Lucram în condiții destul de neobișnuite, chiar ostile, pentru că noi spuneam oficial, de exemplu, că observăm pierderile de căldură, dar în realitate, căutam tipurile de energie posibil de detectat prin infraroșu. Piramida mi-a dat posibilitatea de a demonstra că înăuntru se concentrează o energie foarte puternică, la o treime de bază și două treimi de vârf. O energie vizibilă cu aparate speciale, de analiză a unor formațiuni energetice, luminoase, sub forma unor sfere mici, dispuse în două lanțuri elicoidale, de două culori. Era un câmp de energii magnetice și gravifice foarte puternic, care se desfășura la niște ore foarte speciale, din zi și din noapte. Un tip de energie-informație. Am început să cercetez aceste fenomene și am reușit să introduc în cursurile mele studiul influenței formei geometrice asupra structurilor vii și nevii, și aici m-am axat mai mult pe efectul formei de piramidă. Am cercetat efectul de piramidă asupra fiziologiei plantelor, asupra germinării lor, asupra cristalizării diverselor soluții. Am observat că în piramidă apa se depolua, ajungea la o compoziție apropiată de puritate, cu ea puteau fi crescute plante, de la care obțineam semințe cu calități superioare, cu putere de germinație mai mare. Am experimentat ce se întâmplă cu plantele când sunt stresate, agresate, când li se cântă, când li se vorbește, și cum comunică între ele, pentru a se alerta una pe alta, pentru a-și transmite informațiile. Am repetat unele dintre cercetări și cu studenții, studiind și influența altor forme, și am constatat că fiecare acționează diferit asupra plantelor, Am pus deasupra semințelor germinate diferite forme geometrice, transparente sau colorate. Sub incidența lungimii de undă, a culorii respective, planta germinează, crește și se dezvoltă diferit de la o culoare la alta, față de lumina albă, pentru planta martor. Culoarea are o influență, forma are altă influență, forma plus culoarea o alta. În urma unui test simplu, prin care am pus în evidență stresul la plante, am obținut o fotografie pe care apar niște fire ca de păianjen. Dar sunt de fapt niște energii, sunt "cabluri” de la o plantă la alta, prin care ele comunică, își transmit pericolul. Și omul emite energie și comunică la distanță, mental. Am lucrări în care am arătat că structurarea materiei vii în funcție de acești factori merge până la nivel histologic, germinativ. Cu Ionică Mămulaș, geofizician de excepție, am descoperit prin electronografie, pe o plantă de Pistia, pe rădăcină, că zona unde sunt meristemele celulele care dau naștere în continuare plantei) are capacitatea de a schimba polaritatea aparatului. Lucru care m-a frapat! Adică, am dat un curent negativ și, la măsurare, apărea pozitiv. Când am dat pozitiv, a apărut drept negativ. Deci, zona de germinare este capabilă de așa ceva. O altă descoperire importantă a fost aceea că în piramidă chiar puteau fi tratate boli, prin energiile care apăreau prin efectul de formă, și care accelerau vindecarea celulelor bolnave. Am avut chiar cazul unei femei sterile, care s-a vindecat. Pe urmă, am mai făcut un experiment: am injectat plantei o soluție cu pigmenți și am observat că ea era direcționată de un câmp foarte puternic spre coordonate geografice care indicau zone cu seisme sau de conflict. Primele conflicte captate pe cromatograme au fost războiul din Golf, apoi mineriadele de la noi.
- Ce s-a întâmplat cu piramida de la Pitești?
- Există și acum, dar este într-o stare avansată de degradare. Piramida mai mică pe care am construit-o la București, pentru o unitate militară, încercăm să o recuperăm, ca să o punem în drumul unor izvoare subterane, pentru a putea aduce apă la suprafață, în zonele în care nu există o alimentare suficientă.
- Puțină lume în România a aflat, la acea vreme, de cercetările dvs., ce nu păreau atât de senzaționale încât să constituie subiecte pentru presa amatoare de scandal. Ce ecou au avut cercetările dvs. în străinătate?
- În 1992, am luat Marele Premiu la Nürnberg, la Salonul de Inventică, pentru construirea piramidei și pentru experimentele realizate în ea. Imediat, a urmat Salonul de Inventică "Eureka”, Bruxelles 1992, unde mai mult de 70 de țări au venit cu cele mai noi invenții. Și care au rămas oarecum mirate, că la standul României, care era mai la coadă, pus chiar la ieșire, au găsit atâtea noutăți. Dar ceea ce a uimit cel mai tare a fost piramida. Unul dintre reprezentanții comisiei de jurizare (mai mult de 30 de specialiști), care avea și un grad militar, m-a întrebat: "Știi de ce ți s-a dat voie să faci piramida?”. Cine să-mi fi dat voie s-o fac, m-am întrebat eu când m-am întors acasă, din moment ce o realizasem prin CNST? Exista oare o coordonare superioară în domeniul științei, care permitea să facem un pas înainte în cercetare numai dacă cei din respectiva structură considerau că pentru acea descoperire venise timpul pentru a fi popularizată? Nu avem voie să mergem prea mult înainte? Cine coordonează această bătălie pentru cunoaștere în plan mondial? De cât de sus eram "monitorizați”? Aici trebuie să mărturisesc că imaginea piramidei, așa cum a fost ea construită, în 1985, am văzut-o în vis, cu 23 de ani înainte, și că multe dintre răspunsurile la cercetările mele mi s-au dezvăluit după descifrarea vreunui vis premonitoriu. Târziu am aflat că piramida noastră a fost prima de acest fel din lume. Așa am reușit să înșelăm, oarecum, vigilența organelor comuniste de partid, ca să ne permită să o construim. Și să facem în ea experimente care nu aveau o imediată aplicație în economie, dar care constituiau trepte pentru cunoașterea superioară a fenomenelor energetice, despre care nu se vorbea în epocă la noi, în România, darmite să se ia în serios experimentarea lor.
Lumina muntelui
- Pornind de la experimentele din piramida de la Pitești, ați afirmat că nu numai structurile vii (plante, animale, oameni), dar și cele nevii (pietrele, munții) eliberează energie. Cum ați observat aceste lucruri?
- Analiza făcută de mine pe nuanțe de culori (o metodă folosită de NASA) a fotografiilor vârfului Bucura din Retezat a ajuns pe undeva pe la Guvern. Nu știu ce s-a întâmplat cu ea, n-am primit nici un răspuns. Acolo apar niște formațiuni energetice emise periodic. Bucura este considerat "vârful ascuns al dacilor”, "Kogaion”! Totul a pornit de la un medic militar care mi-a adus fotografiile făcute întâmplător de soldații din unitatea militară staționată în Retezat. Multe erau făcute în perioada 25-26 ianuarie, când se vedea clar o lumină pe care o eliberează muntele. Am făcut și eu fotografii și, interesant e că o serie de imagini apar dintr-o dată chiar pe fotografie, nemaifiind necesară prelucrarea lor pe nuanțe de culori. Ca și cum ar fi o lumină care se dezvoltă în jurul muntelui. Și nu poți să spui că fotografia respectivă este greșită, pentru că am lucrat cu două laboratoare diferite, foarte bune. Mai sunt și alte locuri care emit energie. La castelul "Iulia Hasdeu” de la Câmpina, o fotografie luată la asfințitul soarelui arăta în mod clar o rază venită spre statuia Iuliei, în semiîntuneric. Era o formă de energie. Mi s-a întâmplat și mie ca, fiind fotografiată în timp ce luam cuvântul la o reuniune internațională, în imagine să apară alături de mine un chip ca desprins din fotografiile de epocă, cu cască de pilot din al doilea război mondial. Cine să fi fost? Am o fotografie cu două pisici: cea sănătoasă stătea peste cea bolnavă, ca să o vindece. A stat așa mai multe zile, ridicându-se doar cât să bea apă, până ce prietena ei, care căzuse și își vătămase coloana, s-a vindecat. Se știe că pisica ia din energia negativă și o transformă în energie pozitivă, ea e singura care se așează pe noduri energetice. Dar și câinele e capabil de vindecare. Cățelul meu fox terrier, după ce m-am operat și aveam dureri, a venit și s-a așezat exact pe zona bolnavă. Altădată, l-am fotografiat în timp ce lătra înverșunat, când, aparent, nu avea nici un motiv. Părea că latră la o persoană invizibilă. În fotografie am văzut în fața lui o formațiune energetică de culoare albă. Și statueta Gânditorului de la Hamangia a născut multe întrebări. În jurul ei, am fotografiat un câmp energetic foarte frumos colorat. Mânăstirea de la Dragomirești, din Maramureș, are o turlă piramidală foarte înaltă, adică o formă generatoare de energie. Cum au putut meșterii populari să construiască așa ceva, când nu aveau instrumente de măsură și nici unelte de lucru foarte avansate tehnologic? Casele vechi, țărănești, cu acoperișuri în formă de piramidă (construite după raporturi pitagoreice) emit și ele energie, în podurile respective păstrându-se grânele, alimentele, conservarea lor funcționând pe principiul efectului de piramidă. Comparând cu programul zilnic al vieții țărănești, am observat că acele ore la care energia emisă avea forma unei duble spirale coincideau cu cele la care familia se aduna în jurul vetrei, acele tipuri de energie fiind, în mod similar, de două ori maxime (la orele de rugăciune de dimineață și de seară). Prin metode speciale de scanare, am văzut că asupra piramidelor din Egipt, asupra piramidei construite de noi la Pitești, asupra unei case tradiționale din Ardeal (cu acoperișul foarte înalt, piramidal) și asupra unei biserici cu turlă înaltă, precum și asupra omului aflat în rugăciune sau în meditație, se pot observa niște spirale energetice duble, asemănătoare structurii ADN-ului, de fapt, forme energo-informaționale, niște sisteme informaționale integrate energetic. La începutul anilor '80, oamenii de știință au demonstrat că celulele tuturor ființelor vii emit fotoni cu un debit de 100 unități pe secundă, pe centimetru pătrat. Cine este sursa acestei emisii de fotoni? ADN-ul din fiecare celulă! Cercetătorul român Traian Stănciulescu a numit-o emisie de biofotoni și a spus că aceasta reprezintă un "limbaj celular”, o formă de "biocomunicare între celule și organism”. La această observație se adaugă cercetările prof. Sorin Comoroșan, prezentate la un simpozion internațional, care demonstrează capacitatea moleculelor de a avea câmp, de a se organiza și de a acumula informație. Deci, fizica cuantică și subcuantică vine să înfrângă rezistența în gândire a unor specialiști, și mai ales pune problema revizuirii legilor care guvernează interacțiunea dintre câmpuri și materie.
Pentru un cercetător, cuvântul "etică” trebuie scris cu litere de foc
- Piramida de la Pitești s-a transformat într-o veritabilă aventură științifică...
- În afara interdicției impuse de regimul comunist de a nu fi citată și de a nu publica, am mai avut și interdicția de a călători în afara țărilor din blocul comunist. De aceea, prima mea dorință după 1989 a fost să merg în Egipt și să vizitez piramidele, despre care știam atâtea lucruri. Aceste piramide sunt, de fapt, niște mesaje. De ce constructorii acestor monumente nu le-au făcut sub altă formă? S-au gândit, desigur, și la stabilitate în cazul cutremurelor, dar s-au gândit și la sistemul de emisie al energiilor pe care le concentrează. Am plecat, deci, în Egipt, într-o excursie cu fabuloasa (pentru noi, atunci) sumă de 200 de dolari și, în timp ce restul turiștilor români au mers după bijuterii și după haine de piele, eu am mers de două ori să vizitez piramidele. Și acolo am verificat mai multe din observațiile mele făcute în piramida de la Pitești. Am avut ca translator un personaj foarte interesant, era de origine coptă. I-am spus că am făcut și noi o piramidă în România, asemănătoare cu cea a lui Keops. Și atunci, el mi-a mai spus că în limba coptă cuvântul "piramidă" mai înseamnă și "om” sau "lumină". Tot în excursia în Egipt m-am oprit la un templu al medicinei, închinat lui Isis și Osiris. (Isis și Osiris, viața și moartea, zeii cei mari ai egiptenilor.) Polițistul egiptean care păzea templul m-a "citit” și mi-a zis: "Simți ce energie puternică este aici? Dacă-mi dai trei lire, îți arăt ceva ce te-ar putea interesa!”. Și atunci a deschis o ușă și a zis: "Vezi, ăsta se numește Asclepios!”, cel mai mare medic al antichității egiptene, care pornise de pe teritoriul nostru, al vechii Dacii, ca discipol al lui Zalmoxis. Ei bine, Asclepios, a cărui fotografie am făcut-o, are în mână două tuburi legate cu un clopoțel, clopoțelul are o membrană, iar tuburile se pun în urechi. Oare nu este stetoscopul? (Câte documente sunt la ora actuală despre civilizațiile străvechi și câte ar putea fi descifrate?!... Dacă ar fi voie!...)
- Doamnă Marioara Godeanu, nu pot să nu vă spun că în timp ce vorbiți, iradiați și dvs., la fel ca piramidele pe care le studiați: vitalitate și bucurie...
- Când vorbesc despre lucrurile acestea, nu mai sufăr nici de diabet, nici că n-am un rinichi și splina, nici că am o pensie foarte mică ci, pur și simplu, mă umplu de bucurie. Chiar dacă Institutul de Cercetări Ecologice, "ctitorit” tot de mine, e acum închis (pentru că a fost vândut pe nimic unui comerciant pe care nu-l interesează aparatura și dosarele rămase acolo, ci terenul pe care se află institutul, situat într-o zonă foarte bună a Bucureștiului), iar piramida de la Pitești, "sanctuarul” cercetărilor mele, este închisă și ea, de mai mulți ani, din cauza unui conflict de interese, de care nu vom vorbi acum. Asta e starea cercetării științifice românești. Jenantă și pentru oamenii de știință care sunt la apogeul cercetărilor lor și nu au condiții să și le continue, și pentru guvernele care nu înțeleg că trebuie să investească, în primul rând, în domeniul acesta! Pentru studiile mele asupra energiilor, prof. Sorin Comoroșan, fizician, mi-a spus că în Statele Unite aș fi fost plătită în aur. Sunt recunoscătoare că "Formula AS” m-a făcut cunoscută publicului pentru cercetările mele legate de comunicarea la plante, dar rezultatele lor nu le-a luat aproape nimeni în seamă, cu excepția câtorva colegi de breaslă, la fel de entuziaști ca și mine. Am trecut prin necazuri incredibile, dar am avut și o viață foarte bogată, prin întâlnirile cu oameni de mare valoare. Mi-am propus să scriu și o carte, în care să detaliez cercetările mele. Am zis că se va numi "Nedumerirea struțului” și, nu-mi place s-o spun, dar am nevoie de susținere materială pentru un asemenea demers. Poate că cineva, totuși, se va gândi și la potențialul uriaș al cercetării științifice românești și va pune un bănuț deoparte pentru asta.