Marea fofilare

Ciprian Rus
Impunerea principiului uninominal la trecutele alegeri parlamentare a fost așteptată ca o mare șansă pentru reformarea clasei politice românești.

În sfârșit, s-au amăgit mulți, politicienii cu veleități parla­mentare și ministeriale vor ieși la luptă deschisă pentru voturi în fața cetățenilor și nu se vor mai ascunde pe liste, cum au făcut-o atâția ani de zile, în spatele siglei de partid. Se așteptau mari dueluri "unu la unu”, în cele mai pres­tigioase colegii uninominale, veritabile însce­­nări, la o scară mai mică, a disputelor prezidențiale. Uni­nominalul era, pe bună dreptate, o ocazie să vedem care sunt cu adevărat cei mai aplicați și mai competitivi re­prezentanți ai noștri într-un Parlament blamat, pe bună dreptate, pentru subordonarea în fața agendelor guver­na­mentale, pentru lipsa de eficiență a dezbaterilor pe care le-a generat și, mai cu seamă, pentru absenteismul sau somnul dulce al multora dintre aleși. Uninominalul suna foarte bine în teorie. În practică, ne-am dat deja cu toții seama ce a însemnat ultimul Parlament. De unde trebuia să fie un argument pentru responsabilitate, uninominalul a devenit - culmea politicianismului! - o scuză pentru tra­seism...
Ca de obicei, nu principiul e de vină, ci "originala” lui adaptare. Aplicat cu jumătăți de măsură, cu asteriscuri po­trivite cu nevoile legiuitorilor momentului, să nu se supere nici UDMR-ul, nici PNL-ul, că nu se știe niciodată cum se țes alianțele, votul uninominal a ajuns să promoveze în Par­lament personaje care au ieșit pe locul al treilea în propriile colegii, în detrimentul câștigătorilor de drept! Cazul actualului președinte al Senatului, Crin Antonescu, este cel mai spectaculos dintre ele. Și mai grav decât atât, mult-așteptata bătălie electorală uninominală s-a dovedit, de fapt, o mare păcăleală, un "lasă-mă să te las” jucat cu mare artă, în complicitate, de întreaga clasă politică. Greii partidelor și-au ales, cu buna știință a adversarilor politici, colegii călduțe, în care victoriile au fost, cu doar câteva excepții, garantate din start. La fel se va întâmpla și la ale­gerile de la 9 decembrie. Marea agitație din aceste zile, legată de stabilirea candidaților pe colegii, nu e altceva decât o uriașă operațiune de fofilare a liderilor politici din calea realității electorale. Lei fioroși, când apar în dispute televizate, veleitarii din marile partide devin mielușei, când vine vorba de alegeri. Se evită din start: nu veți vedea nici un duel de anvergură în vreun colegiu uninominal în iarna aceasta! Blaga contra Antonescu? Ponta contra Udrea? MRU contra Tăriceanu? Papahagi contra Voiculescu? Nici vorbă! Unul se mută de la București într-un colegiu mai bun, la Timișoara, altul merge la sigur, unde a candidat acum 4 ani și unde nu are în mod cert un candidat pe mă­sură, altul schimbă sectorul ca să nu mai riște rușinea de la alegerile precedente, altul migrează din Moldova taman la Arad, în fieful alor lui. Toți greii vor intra în Parlament, nu e nici o îndoială. Apoi, asigurați pentru încă un mandat, vor redeveni leii gata să se sfâșie pentru binele nostru prin platourile posturilor de televiziune.