Succesul pare garantat, Comisia Europeană (CE) fiind tentată, din păcate, să preia rolul de portdrapel al viziunii corporatiste asupra agriculturii. Nu mai puțin de 26 de culturi modificate genetic sunt luate în considerare pentru a fi aprobate în Uniunea Europeană, începând cu 2013. Permisiunea stă să fie acordată și pe baza celor cinci "mituri” despre organismele modificate genetic, însușite cu prea mare ușurință de Comisie: Vi le oferim spre cunoaștere: 1. OMG sunt o soluție pentru foametea globală; 2. Alimentele modificate genetic sunt inofensive pentru sănătate; 3. Chiar dacă OMG sunt pe piață, oamenii pot evita consumul lor dacă nu le doresc; 4. Ingineria genetică vine în completarea agriculturii organice; 5. Dacă se descoperă că OMG-urile sunt periculoase, introducerea lor este reversibilă. Fals, de cinci ori fals! spune Greenpeace. "Culturile modificate genetic vor aduce apocalipsa în agricultura românească și europeană”, titrează organizația, într-un recent comunicat de presă. Pentru a dovedi că toate aceste afirmații sunt neadevărate, prestigioasa organizație internațională a finanțat un amplu studiu științific, comandat renumitului economist agricol american, dr. Charles Benbrook, a realizat un film în SUA și Argentina și a mijlocit călătoria în Europa a doi fermieri americani, Wendel Lutz și Wes Shoemyer, care să avertizeze UE până nu e prea târziu. În cadrul acestei călătorii-avertisment, fermierii s-au oprit la Berlin, Varșovia, Paris, Madrid, Bruxelles și București. Cu ocazia unei conferințe de presă ținute săptămâna trecută la hotelul Intercontinental, Greenpeace a lansat și în România primul raport efectuat vreodată asupra impactului introducerii în UE a culturilor modificate genetic, rezistente la glifosat (ierbicid cunoscut sub numele comercial de Roundup Ready - RR). La lansare, au fost prezenți și cei doi fermieri de peste Ocean intrați în malaxorul corporatist. Ei au împărtășit din experiența lor cu aceste culturi. A fost proiectat filmul în care cei doi, alături de fermieri din Argentina, sunt "personajele principale”, neagreate la ele acasă, dar libere să se exprime pe Bătrânul Continent.
"Când buruienile nu vor să moară!”
Construind un scenariu cât se poate de credibil, economistul Charles Benbrook avertizează: "Dacă Uniunea Europeană va cultiva porumb, soia și sfeclă de zahăr modificate genetic și rezistente la ierbicide (HTGE), între anii 2012-2025, utilizarea ierbicidului Roundup Ready (RR) va crește de până la 15 ori!”. În "traducere” liberă, scenariul se petrece astfel: fermierii, atrași de reclama mincinoasă pentru care corporațiile plătesc milioane de dolari, sunt amăgiți cu promisiuni și, drept urmare, însămânțează porumb/soia/sfeclă de zahăr modificate genetic, proiectate să reziste la ierbicidul RR. În primii ani, totul este OK, culturile cresc frumos, buruienile sunt omorâte după prima trecere a pulverizatoarelor cu Roundup Ready. Întocmai ca la carte, ierbicidul ucide buruienile, dar nu și plantele de cultură. Iată însă că, la un moment dat, luându-i pe toți prin surprindere, buruienile se dovedesc "mai inteligente” decât omul și nu vor să mai moară! Ce face fermierul? Cumpără de la Monsanto un ierbicid adițional, mărește doza, deci scoate din buzunar și mai mulți bani, adesea împrumutați de la bancă. Prin urmare, solul este secătuit, apele freatice sunt poluate, mediul are de suferit. Până la urmă, buruienile ies biruitoare: nu mai mor deloc (la fel ca virușii de ultimă generație), indiferent de cantitatea de chimicale aplicate! Din vremuri imemoriale se știe: când buruienile trăiesc, culturile mor. Pierderile sunt uriașe, mulți se lasă de agricultură. Acest aspect nu ia în calcul, desigur, eventualele efecte secundare asupra sănătății omului, întrucât modificările genetice ale plantelor sunt încă insuficient studiate. Iată cum vede Benbrook situația: "Fermierii din SUA au deja mari probleme, acum ei încearcă să iasă din cercul vicios în care au intrat. Dependența de culturi rezistente la ierbicide din SUA a declanșat apariția și răspândirea rapidă a aproape 24 de tipuri de buruieni rezistente la glifosat, ceea ce a dus la creșterea costurilor de producție în cadrul fermelor, cât și a volumului și a eco-toxicității ierbicidelor necesare pentru a preveni pierderile majore ale recoltelor”.
Pe baza experienței americane, Charles Benbrook imaginează trei scenarii pentru Europa. Cel mai înfricoșător este "Scenariul 2”, potrivit căruia fermierii din UE vor adopta tehnologia HTGE la fel de repede ca fermierii din SUA, în absența oricăror restricții impuse de CE. În acest caz, folosirea ierbicidelor (în principal a glifosatului) la porumbul modificat genetic va crește cu 1000% până în 2025! Și în cazul sfeclei de zahăr, în același Scenariu 2, utilizarea glifosatului va crește cu 380%. Așadar, modifici genetic porumbul sau soia, pentru a rezista la ierbicide, permițând, zice-se, exterminarea selectivă a buruienilor, dar ajungi până la urmă să otrăvești solul și să stimulezi, culmea ironiei, creșterea buruienilor, nu a porumbului! Aceasta este în realitate măreața invenție a corporațiilor: o poveste din tolba lui Păcală...
Cum și-au pierdut puterea fermierii americani
Vorbind din propria experiență, curajoșii fermieri americani se străduiesc să ne avertizeze cât mai exact asupra pericolului ce ne paște pe fiecare dintre noi, europenii. "Iată cum s-a întâmplat”, povestește Wendel Lutz. "Au venit la mine și mi-au spus: «Cumpără semințele noastre, seamănă soia modificată genetic, rezistentă la ierbicidele cele mai puternice, e ușor, e productiv, e profitabil». Și am cumpărat, am plătit mai mult decât pentru semințele convenționale. În primii doi ani, totul a părut perfect. O mândrețe de recoltă. Dar fericirea n-a durat prea mult. În al treilea, al patrulea an și următorii, cu cât împrăștiam mai mult ierbicid Roundup, cu atât buruienile parcă îmi făceau în ciudă, rămâneau în picioare...”. Între timp, comunicatele corporațiilor jubilează: 73% din producția de porumb și soia a Statelor Unite a ajuns să fie modificată genetic! Încă stau bine americanii față de Argentina, unde 99% din culturile de soia sunt modificate genetic! Wendel Lutz spune că fermierii au început să ridice întrebări legate de efectele pe termen lung ale utilizării OMG. Par a se trezi la realitate. "Dacă este ceva ce noi nu știm”, spune, "dacă ni se ascunde ceva, dacă suntem mințiți, a venit vremea să aflăm asta”. S-au înmulțit cazurile de cancer la copii. Familiile au de suferit. Solul se deteriorează, devine friabil și erodat. Regiuni întregi își pierd biodiversitatea, rămân pradă unui singur fel de plante. Comunitățile sunt amenințate. Are loc un proces de așa-zisă «consolidare», care înseamnă din ce în ce mai puțini fermieri și mai puține familii. Școlile se închid din lipsă de copii. Localități pitorești, altădată pline de viață, mor una după alta. Se închid afacerile, magazinele, atelierele. Oamenii se refugiază la oraș, în căutarea unui loc de muncă. Toți micii întreprinzători au plecat și nu se vor mai întoarce vreodată. N-au nici un viitor. "Asta se întâmplă în America, asta doriți să se întâmple și la voi, în România? La voi, în Casa Europeană?”, se întreabă retoric fermierul. "Nu putem uita că noi, fermierii, aveam până nu demult putere, eram respectați. Azi nu mai avem nimic, am lăsat puterea corporațiilor, orbiți de promisiunile lor, iar ele câștigă mulți bani din puterea noastră pierdută”.
"În mod sigur, Comisia Europeană va lua în seamă avertismentele”
Wes Shoemyer este la fel de convingător când îi sfătuiește pe europeni să dea uitării saltul în necunoscut pe care, prin guvernanții de la Bruxelles, sunt pe cale să-l facă. "Până acum, poziția UE a fost foarte fermă. Încă are o șansă de a-și păstra independența, de a-și menține integritatea”, crede el. "Trebuie să apere interesele fermierilor, acum, cât are ocazia; trebuie să ia în considerare consecințele. Fără îndoială, odată ce UE va permite dominația corporațiilor, companiile precum Monsanto vor stabili practic prețurile la cel mai înalt nivel suportat de piață. Viitorul UE este sumbru din acest punct de vedere. Culturile modificate genetic nu sunt nici nutritive, nu aduc nici noi locuri de muncă”.
Lasse Bruun, militant pentru agricultura durabilă în cadrul Greenpeace International, are o imagine cuprinzătoare asupra situației globale și mai ales europene. El avertizează Comisia Europeană și-i sfătuiește pe responsabilii de la Bruxelles să țină seama de studiul lui Charles Benbrook: "Deja am văzut ce s-a întâmplat cu comunitățile agricole din Argentina și SUA, iar raportul dr. Benbrook ilustrează foarte clar ce se va întâmpla aici, în Europa, dacă aceste culturi vor fi autorizate. În mod sigur, Comisia Europeană va lua în seamă aceste avertismente, va respinge aplicațiile pentru cultivarea culturilor HTGE în Europa și va întări în mod substanțial procedura de evaluare a riscului pentru culturile MG”, crede el cu destulă convingere. Dar, ceea ce omit să ne spună chiar și luptătorii redutabili de la Greenpeace este că cineva urmărește controlul alimentar al lumii. Corporațiile folosesc o armă mai puternică decât arma nucleară: arma alimentară. Ele nu modifică genetic mărarul sau coriandrul, ardeiul iute sau dovleacul. Ele modifică cerealele, legumele, baza alimentației pe Terra. Odată cucerită întreaga planetă, aruncând pe piață tehnologia OMG, care n-a trecut proba timpului (probă evaluată la 50-100 de ani), corporațiile nu mai au de făcut decât să asculte zornăitul arginților în uriașa lor teșcherea. În Africa au reușit cu "gena terminator” la porumb, care sterilizează semințele ca la Auschwitz, oprindu-le capacitatea de înmulțire, sub pretextul protejării "proprietății intelectuale”. Fermierii dependenți sunt nevoiți să cumpere semințe de la ei în fiecare an, îmbogățindu-și "binefăcătorii”. Încă nu s-a reușit "implementarea” orezului modificat genetic în China, deși lupta durează de șapte ani. Corporațiile au însă tot timpul din lume...