Perspective postelectorale

Toma Roman
Finalizarea listelor de candidați pentru Parlament ar fi trebuit să pună partidele angrenate în fața ade­văratei bătălii electorale: cea a programelor pentru vii­toarea gu­ver­nare.

Nici una dintre aceste formațiuni nu a ieșit însă în fața electoratului cu un proiect consistent și convingător, privind soarta României în următorii patru ani. USL-ul nu și-a putut depăși încrâncenarea antibăses­cia­nă în care plu­tește de ceva vreme încoace și care-i ocu­pă tot orizontul politic. ARD-ul, păstrând totuși o anume coerență de cen­tru-dreapta, navighează moale pe apele delimitării critice de actele guvernării USL-iste. PPDD-ul se menține pe valul promisiunilor populiste, vagi și in­coerente, lipsite de orice acoperire reală. Doar UDMR-ul este consecvent cu propriile obiective, aceleași de la în­fiin­țarea formațiunii, și anume - obținerea maximului de drep­turi pentru minori­tatea maghiară, chiar și prin modi­ficarea Constituției țării. Apariția unor grupări politice concurente a împins totuși și formațiunea reprezentativă a et­nicilor maghiari la o serie de formulări demagogic-populiste, ce o apropie de discur­sul partidelor românești. Celelalte formule partinice cu pre­tenții la ocuparea unor fotolii sub cupolele Parlamentului nici nu mai contează, "programele” lor fiind o însumare de promisiuni nerea­liste, clamări retorice goale, captivante doar pentru naivi și marginali dezinformați.
Ce să aleagă, în contextul dat, cetățeanul strivit deja de valul de scumpiri adus de apropierea iernii? Dacă PDL-ul a fost - pe drept sau pe nedrept - învinuit de tăierile de salarii și pensii care i-au afectat viața iarna trecută, acum, "reîntregirile” promise - și parțial realizate - de USL s-au vădit deja baloane de săpun în situația devalorizării se­vere a leului și a sistării fondurilor europene de dezvoltare. USL-ul s-a pus singură la marginea neonorabilă a for­ma­țiunilor politice europene prin "puciul” din vară, ce a re­prezentat - într-o comunitate (UE) ce se vrea stabilă prin legi pre­dic­tibile și ferme - o încercare de încălcare a tu­turor regu­lilor jocului, în chiar desfășurarea acestuia. Trans­­formând "răs­turnarea regimului Băsescu” în prin­cipalul său obiectiv politic, USL a neglijat complet actul ad­ministrativ, guvernul său devenind cea mai ineficientă instituție centrală a sta­tului, din toată istoria postcomunistă a țării. Ce guvern (cât de "cinstit” și-a propus el să fie) a schim­bat atâția mi­niștri - dovediți ca incompatibili sau, pur și simplu, ca necinstiți - într-o perioadă atât de scurtă? Ce "cabinet” s-a preocupat, în vreme de criză, de blocarea altor instituții ale statului pentru a le controla politic, în loc să asigure funcționarea lor eficientă? Ce administrație a aruncat pe geam sume uriașe pentru organizarea de re­ferendum și de alte manifestații politice, când se știa că se apropie vremea (toamna și iarna) în care, pentru cei pe care i-a momit cu "reîntregiri” și reduceri de TVA, fiecare bănuț va conta? USL speră să obțină la alegerile din 9 de­cembrie peste 50% din opțiuni, pentru a se menține la pu­tere și pentru a-și atinge obiectivul: demolarea "regimului Bă­sescu”. Ca și la referendum, va apela la toate "mij­loa­cele” pentru a con­vinge electoratul. Populația va fi mituită cu mici facilități momentane (menținerea prețului giga­ca­lo­riei, continuarea "reîntregirii” promise, fie ea și golită de efecte practice, încercarea de a bloca scumpirile la pro­dusele de bază etc.) sau cu cadouri conjuncturale (pungi cu produse alimentare, calendare și brichete, berea și "micii electorali”). Baronii locali își vor face "datoria”, cu speranța că, după "victorie”, DNA și ANI vor fi puse "cu botul pe labe”, iar unii dintre ei vor avea deja imunitate par­lamentară etc. etc. Dar USL știe deja că "după”, nu vor mai exista nici rezerve, nici aflu­ență de fonduri eu­ro­pene ori de investiții serioase, corupția și deturnările înde­păr­tând orice posibilitate de redresare. "Ținta Băsescu” și naționalismul exacerbat an­tieu­ropean și antiamerican au rostul de a favoriza distru­ge­rea statului de drept, prin ani­hi­larea separației puterilor în stat, reintroducerea arbi­tra­riului în aplicarea legilor, sepa­rarea României de familia europeană (cu "diktat”-ul exer­citat de ea), reamplasarea eventuală pe orbita Moscovei ș.a.m.d. USL vrea să im­pună un stat oligarhic în care cei bogați să facă legea și să fie, concomitent, deasupra ei.
Alianța socialisto-liberală nu este însă absolut sigură că va obține peste 50% din voturi. Pentru USL a devenit, de aceea, preocupantă prevederea constituțională că pre­șe­din­tele (Traian Băsescu) numește primul ministru. Iată de ce, în ciuda modului în care s-a "blindat” pentru alegeri, ea a venit - prin vocea lui Felix D. Voiculescu - cu o nouă pro­pu­nere de suspendare a președintelui țării. Temerea că, după alegeri, președintele ar putea nominaliza în funcția de prim-ministru pe altcineva decât pe V. Ponta, este reală și are o bază legală. Un alt premier, mai experimentat și mai curat, ar putea încerca să stabilizeze economia țării, să-i refacă imaginea în UE și NATO, să impună respectul față de lege și față de instituțiile statului. O asemenea "mu­tare” ar avea însă efecte dezastruoase pentru USL, putând duce la spargerea ei, fără a mai vorbi de ruperea tande­mului V. Pon­ta - C. Antonescu. Baronii, care (asemeni lui D. Voi­cu­les­cu), vor imunitate în fața legii, se vor împotrivi din toate puterile. T. Băsescu este însă condiționat și de "scorul” ARD, formațiune care, în contextul ruperii USL, ar putea de­veni iarăși partener de guvernare pentru partea cea mai frec­ventabilă a acesteia. ARD pare însă, cel puțin deo­­cam­da­tă, destul de rezervată (ca să nu spun resem­nată), atât în pri­vința ofertei, cât și a angajării electorale. Lipsa de con­sistență a "propunerilor” USL nu este însă suficientă pentru a-i asigura revenirea. Se știe că atacul e cea mai bună apărare și cine nu riscă nu câștigă!